Panorama editorialelor (27 Decembrie 2011)

Care sunt problemele la ordinea zilei care îi preocupă pe editorialiştii din presa scrisă? Vă propunem o scurtă trecere în revistă a comentariilor din ediţiile de astăzi...

OCTAVIAN ANDRONIC: Căpşunarii politicii (Amos News)
"S-au înteţit, acum la sfârşit de an, mişcările de trupe interparlamentare. Aproape nu trece o zi să nu se anunţe cu pompă trecerea parlamentarului X din barca partidului A în cea a partidului Z. Pentru mulţi dintre eroii acestui exod,  transferurile constituie unicul eveniment notabil din cariera lor. Dacă nu era transferul ăsta, habar n-aveai că respectivul joacă de patru sau mai mulţi ani într-o echipă în care n-a marcat nici un gol. Finele săptămânii trecute a pus în evidenţă trei episoade de felul ăsta, care au umbrit până şi inutila moţiune de cenzură, introdusă din plictiseală de USL. A fost, mai întâi, doamna Aura Vasile, unul dintre cei mai vocali parlamentari socialişti, care brusc şi pe nepusă masă s-a îndrăgostit de generalul Oprea şi a declarat că îşi uneşte destinul cu plutonul de parlamentari al acestuia. După doar o zi – aşa-s femeile, schimbătoare – s-a răzgândit şi a revenit la sânul partidului-mamă, după ce Vanghelie i-a susurat la ureche niscai dulci promisiuni."

OCTAVIAN ŞTIREANU: Băselu şi Bruselu (Azi)
"Înainte de a se duce la summitul UE de la Bruxelles, opoziţia i-a cerut să precizeze ce mandat are şi cine i l-a încredinţat. Băsescu avea să răspundă că n-are nevoie de mandat de la nimeni pentru că lui i-l dă Constituţia. Ceea ce este o minciună. Constituţia spune că preşedintele reprezintă statul, nu că angajează ţara cum vrea. Cele două lucruri sunt total diferite. Ţara poate fi angajată ca parte a vreunui acord sau tratat internaţional, potrivit unei legi speciale, de un reprezentant desemnat de Guvern şi pe baza unui mandat scris şi foarte precis. Pentru Acordul interguvernamental privind susţinerea ţărilor din zona euro, Băsescu a venit de la Bruxelles cu decizii luate de capul lui, pe care doar le-a anunţat la televizor. Susţinea nişte lucruri ce s-au dovedit a fi din propria imaginaţie – că este obligatoriu să modificăm Constituţia şi că va trebui să cotizăm nişte miliarde de euro la FMI pentru că „nu suntem neputincioşi“!..."

SABIN ORCAN: De la Havel la Băsescu (Adevărul)
"Moartea oricărui erou al zilelor noastre, aşa cum a fost Vaclav Havel, atrage după sine o întreagă cohortă de bocitoare. Care deplâng, cu lacrimi de crocodil, pierderea suferită de umanitate prin regretabila dispariţie a unei asemenea personalităţi. O fac strident, în hohote, să afle tot poporul ce tare suferă dumnealor la auzul tristei veşti! Te apucă greaţa când vezi cum personaje a căror biografie comunistă se poate rezuma cel puţin printr-un termen ca „pupincurism", apar încercănaţi la căpătâiul marelui anticomunist."

SORIN IONIŢÃ: Twitter, Putin şi Băsescu: de ce nu vor conta reţelele sociale în alegerile din 2012 (Evenimentul Zilei)
"Nimic nu e nou sub soare: s-a mai întâmplat ca o nouă tehnologie, bazată pe distribuirea ieftină de idei şi imagini în reţele sociale orizontale, în rândul unui public care nu mai e doar un consumator pasiv, ci participant activ în modelarea şi transmiterea mesajului revoluţionar, să provoace răsturnarea de regimuri politice şi ierarhii sociale. Nu e vorba de primăvara arabă, nici de evenimentele de zilele astea de la Moscova – ci de inventarea tiparului şi de rolul acestuia, prin puzderia de broşuri şi pamflete în limba naţională (germană), în difuzarea ideilor Reformei imediat după anul 1517, când Martin Luther şi-a publicat tezele." 

LELIA MUNTEANU: DUENDE. Frumoasa şi lunecoasa poveste a unui cuvânt care îmi scapă (9) (Gândul)
"Cordovero învăţase de la neguţătorii din Anvers că doar diamantul taie diamantul. Ei bine, mai există ceva. Acel ceva: duende. Nu e un cuvânt. Nu e un jabal al-nur, un munte de lumină. N-are miros, n-are gust. N-are nici lungime, nici lăţime. Are misterul literelor tăiate din Coran, dar nu e o literă. Nu e nici sentiment (sentimentele sunt fragile, se năruie sub propria greutate). Nu, nu, nu e o fiinţă - oricare ar fi ea. Nu e un duh. Nu e un dar. Nu e un drum. Nu e un descântec. Nu e un loc. Nu e nici clipa fără umbră când începe solstiţiul."

LUCIAN AVRAMESCU: Grefa de fericire (Jurnalul Naţional)
"Crăciun fericit! Sărbători fericite! Iată, în rezumat, urările pe care le primesc generos de la prieteni (mai rar sau deloc de la rudele de sânge, leneşe, ca şi mine, la capitolul îndatoririlor formale). M-am gândit să expediez şi eu un mesaj: Fericire, nu doar de Crăciun! Şi să mă iscălesc. Asta ar însemna fericire la foc continuu, sănătate nonstop, bucurii fără întrerupere. Fericire tot anul: şi de Rusalii, şi de Lăsatul Secului, şi vinerea, şi când ai copilul în spital, şi când a făcut gâlci soacra. Şi când la analize, dacă ai avut îndrăzneala să ţi le faci, îţi iese că ai, să zicem, cancer. Dar ce mai e un cancer în zilele noastre când lumea toată suferă de maladii mult mai grave?! Spiritul Crăciunului (subiectul unui film american pe care-l vizionez plictisit fiindcă am mai văzut, în zece variante, aceeaşi peliculă) înseamnă să dăruieşti fericire. Fericire la pachet, cu fundă roz sau albastră, expediată poştal sau prin curier, uneori înmânată direct. V-am adus acest pachet cu fericire. Luaţi câte puţin, cu linguriţa, să nu vi se aplece. Ce ziceţi?"

DAN BUCURA: România, obiect de campanie electorală în Vest (Puterea)
"Sătul de cântece despre Crăciun şi râgâind probabil după zecile de prăjiturele cu marijuana servite în ultima vreme, un politician olandez a găsit soluţia perfectă pentru a-şi creşte capitalul electoral. Deputatul cu nume greu de reprodus, aparţinând unei formaţiuni extremiste din Ţara Lalelelor, a sărit cu picioarele pe români şi bulgari, spunând că i-ar vedea expulzaţi din UE. De ce s-a luat respectivul om politic de noi, precum boala de omul sănătos, e simplu de bănuit. Pentru că în ţara sa, România şi aderarea ei la spaţiul Schengen sunt subiecte ce incită masele. La fel cum se întâmpla acum câţiva ani de zile în Italia, atunci când venea vorba de taberele de ţigani, aciuaţi la periferia marilor oraşe. La fel ca şi în Italia, subiectul ar putea să prindă. Să nu uităm că actualul primar al Romei şi-a câştigat mandatul înjurând “nomazii” pe care ani de-a rândul, el şi semenii săi îi foloseau la munci grele, plătite prost."

LAURENŢIU MIHU: Atacul lui Băsescu, un alt “dragă Stolo” (România Liberă)
"Traian Băsescu le-a reproşat procurorilor anticorupţie că pătează blazoane imaculate, deşi cifrele pe care le-a furnizat şeful statului, cu privire la situaţia achitărilor, sunt eronate. În primele reacţii, la cald, lui Traian Băsescu i s-a reproşat în schimb, aşa cum ziceam mai sus, că i-a luat în colimator pe cei care ar fi meritat cel mai puţin această "onoare". Concomitent, ar mai fi de reproşat că locatarul de la Cotroceni i-a uitat pe judecătorii care transformă multe dosare DNA în parodii, iar pe mulţi infractori în eroi ai zilei. Cu siguranţă există procurori corupţi şi procurori măscărici."

CRISTIAN HOSTIUC: Cea mai mare întrebare la reforma sănătăţii: cum de o susţin tocmai cei care ar trebui să explice de ce se risipesc banii? (Ziarul Financiar)
"Euro mai are 10 zile de trăit, Statele Unite intră în faliment, marile bănci se vor duce una după alta în groapa istoriei, capitalismul este la ultima suflare, Marx a înviat , europenii va trebui să lucreze precum chinezii dacă vor să mai existe etc. Dar în timpul acesta, în care guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, se întreabă încotro ne ducem şi nu are un răspuns, după cum chiar el a spus după ce s-a întors din cercurile puterii în care se învârte, jos "în stradă" se inventează noi produse şi servicii care ne schimbă viaţa, vin peste noi alte generaţii care consumă "viaţa" într-un alt mod. Visele, aşteptările şi viziunea lor preşcolară schimbă lucrurile şi îndreaptă lumea. Inconştient. Când Bill Gates a început Microsoft, acum 30 de ani, visul lui era ca pe fiecare birou să existe un calculator, iar pe fiecare calculator să ruleze programul lui. Între timp, PC-urile îşi trăiesc ultimii ani, iar laptopurile câştigă teren. În anii 90 a ieşit telefonul mobil, sub formă de "cărămidă". Acum îl pierzi prin buzunar şi-ţi este frică să te atingi de el întrucât poate face atât de multe lucruri încât eşti deja pierdut pentru noua lume."

 

domeniu: 
categorie: