Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Panorama editorialelor (30 iunie 2005)

Din conţinutul principalelor editoriale apărute în ediţia de joi, 30 iunie, a cotidianelor centrale: Praful de puşcă şi fitilul (Gândul - Rodica Ciobanu)

În acest moment, PNL nu este condus după o strategie clară, iar dialogul din interior a amuţit. Premierul Tăriceanu, care este şi şeful partidului, se concentrează exclusiv asupra problemelor guvernamentale, liberalii plutind în derivă politică. Acţiunile lor dezlânate par când expresia dorinţei de a se impune, când a fricii de a nu-şi supăra partenerii şi pe Traian Băsescu. Ascensiunea PD dă naştere unor atacuri de panică, precum ieşirea zgomotoasă a lui Ludovic Orban, care îi acuză pe pedişti că nu-şi asumă responsabilitatea guvernării şi acumulează puncte pe seama lui Băsescu. Fără o politică de prevenire a crizelor şi fără un proiect politic de urmat – singurul ţel, fuziunea, a fost tardiv împrumutat de la Valeriu Stoica -, PNL va fi lăsat în urmă de ambiţiosul său aliat. Nici un semnal de alarmă nu-i scoate însă pe liberali din siesta politică. Ba, unii digeră deja avantajul iluzoriu de a face parte dintr-un partid mic: se văd, în 2008, drept 'băieţii buni', indispensabili oricărei guvernări.

Un naufragiat ce poate fi evitat (Averea - Radu Călin Cristea)

Viitorul Alianţei DA, cu toate celelalte cruciale consecinţe legate în special de relaţia cu UE, depinde în cea mai mare măsură de capacitatea lui Băsescu de a-şi cenzura puterea, adaptându-se la un context politic unde impulsivitatea sa naturală a provocat deja destule hemoragii. Într-o armonie mult mai puţin formală cu Tăriceanu, Băsescu ar trebui să clarifice fără echivoc cele câteva teme care conţin germenii zâzâniei: e vorba de anticipate, de fuziune şi de raportul cu partenerii de guvernare. Menţinute în suspensie şi pe o agenda nebuloasă, toate aceste focare de controverse vor da frâu liber orgoliilor unor lideri locali şi vor sfârşi prin zăpăcirea unui electorat căruia i se va induce progresiv ideea că, aşa cum profeţeşte şi Stoica, Alianţa DA ar putea resuscita experimentul finalmente eşuat al CDR. Băsescu ştie cel mai bine că un adevarat comandant de vas îşi îndreaptă întotdeauna navele spre mări liniştite.

Revolta liberală (Argeş Expres - Octavian Andronic)

Explozia electorală băsesciană a încurcat însă lucrurile. Supremaţia liberală a rămas pe hârtie în timp ce hăţurile guvernării au început să fie ţinute tot mai strâns de Băsescu şi de oamenii săi. Trâmbiţata fuziune - sub drapelul liberal a fost dată uitării de un partid de esenţă - şi ereditate - socia l-democrată, care a găsit rezolvarea acestei dileme intelectuale printr-un viraj spectaculos spre centrul popular. Practic, congresul PD a pus cruce oricărei idei de unificare, doar dacă ne imaginăm că liberalii ar ajunge în situaţia să accepte una sub drapelul democrat - adică un soi de absorbţie. Tot mai oprimaţi de valul democrat, liberalii par să se dezmeticească cu greu. Primul semn îl reprezintă unica revoltă organizată cu prilejul votării consiliilor de administraţie ale TVR şi SRR, care vrea să însemne mai puţin o asumare liberală a vocilor celor două instituţii cât un refuz, pe faţă, al indicaţiilor prezidenţiale. Primul, dealtfel. Oare şi ultimul?

Să împărţiţi bine! (Jurnalul naţional - Marius Tucă)

Cel puţin deocamdată, la umbra popularităţii lui Traian Băsescu, dar şi la umbra vacanţei care urmează, nu există nici un pericol pentru partidele fostei Alianţe D.A. Strategia cu arătatul pisicii alegerilor anticipate UDMR şi Partidului Conservator a dat roade şi tocmai de aceea ea este folosită în continuare. Nu se ştie cât timp cele două partide se vor mai comporta ca nişte soricei, dar până una-alta nu prea văd cum ar putea face pe leii. Aşadar, în timp ce în văzul întregii lumi la scenă deschisă, cocoşeii se vor da în spectacol, în culise, ei se vor pune pe o 'guvernare' temeinică, împărţind totul până la unul. Unul, ce? Orice, nu contează! Cum era vorba aia? 'Să trăiţi bine?' Să muriţi bine dacă a fost o glumă?

Cutia Pandorei (Bursa - Cristian Pârvulescu)

Condamnate să rămână, cel puţin încă o perioadă, împreună, cele două partide trebuie să îşi dezvolte aptitudinile de comunicare. Circumstanţială, dar oricând realizabilă, majoritatea ostilă preşedintelui aduce în atenţie coabitarea şi trece în defensivă tema alegerilor anticipate. Între o coabitare de catifea sau una de oţel, partidele şi preşedintele se supraveghează reciproc. Dar Traian Băsescu este un expert al coabitării: a practicat-o ca şef din umbră al guvernului condus de Radu Vasile între 1998 şi 1999, şi a ieşit puternic, cu sprijinul electoratului, devenind primar. Pentru că noua poziţie îl incomodează, preşedintele este obligat la reacţie: fie se va adapta, fie va contraataca. Aşa zisa luptă pentru serviciile de informaţii, care a devenit un nou subiect de controversă, este o altă pistă falsă. În centrul conflictului stă controlul resurselor instituţionale. Iar modul în care majoritatea prezidenţială poate bascula într-o majoritate ostilă dovedeşte ambiguitatea conflictului politic românesc. Nu doctrinele, prea abstracte, ci mult mai realele resurse îi mână în luptă. Tentate de poziţionare şi repoziţionare pe scena politică, partidele şi liderii nu mai ţin cont de public. Iar preşedintele rămâne popular, dar izolat. Deocamdată...

Pariuri (Curentul - Tia Şerbănescu)

Tentaţiile sunt mari. Până şi dna Muscă s-a înscris între europarlamentari. Cum o fi crezând dna ministru că poate conduce dificilul Minister al Culturii făcând naveta la Parlamentul European? Probabil că va aplica reţeta dlui Boc care-şi conduce partidul de la Cluj şi primăria din Cluj - de la Bucureşti. Preţul deplasării este inclus. Remanierea, în schimb, este exclusă - dar premierul a avertizat c-o va anunţa post factum. Aici pariurile îl dau victimă sigură pe dl Ionuţ Popescu care anunţase creşterea TVA stricând bunătate de cotă fiscală unică (16%) prezentată de dl Băsescu. Despre aceasta, dl Geoană spune că este 'o cifra sexy, scoasă din burtă' şi lipsită de o evaluare raţională. Cam aşa sunt chestiile sexy, lipsite de raţiune. Doar că cifrele sexy nu sunt scoase din burtă - ci din ţară.

Serviciile secrete sau nimic (Ziua - Sorin Roşca Stănescu)

(...) de câte ori au intervenit de-a lungul celor 15 ani tensiuni între palate, serviciile secrete au acţionat ca stat în stat, încercând să joace în interes propriu şi să obţină astfel atribuţii mai largi. Amestecându-se, uneori chiar brutal, în jocul pentru putere, slujind unul din doi stăpâni sau lucrând chiar pervers, la două capete, serviciile secrete nu numai că s-au pândit, s-au supravegheat, s-au denunţat şi s-au subminat reciproc, dar au făcut şi poliţie politică. Crearea unei comunităţi a acestora, deci punerea lor sub comandă unică, ar putea asigura în viitor o armonizare, o mai mare coerenţă a activităţii lor în plan informativ şi ar pune, în mod evident, capăt luptelor intestine şi manevrelor cu finalitate antidemocratică. În acelaşi timp, factorii de decizie ar putea beneficia, în fine, zilnic şi în orice moment e necesar, de valoroase sinteze informative. Numai că proiectul comunităţii serviciilor de informaţii declanşează un veritabil război politic. Între Preşedinţie, Executiv şi Parlament. Va pierde Băsescu această bătălie? Sau va ieşi victorios? Vom avea răspunsul în doar câteva zile. În ceea ce-l priveşte pe şeful statului, el joacă la risc maxim. Ca de obicei. Serviciile secrete sau nimic.

Rezistenţa Aliantei şi nervii preşedintelui (Realitatea românească - Bogdan Cristescu)

În ceea ce priveşte Comunitatea de Informaţii, pentru Traian Băsescu problema controlului asupra Serviciilor de Informaţii este o chestiune de viaţă şi de moarte. Cine are informaţia are puterea, după cum spune un celebru dicton, iar Băsescu ar vrea-o toată, fără jumătăţi de măsură. Osanalele ridicate de şeful statului celor trei servicii care şi-au adus contribuţia la eliberarea ziariştilor înseamnă şi dorinţa lui de a se pune bine cu 'structurile' înainte de a le veni pe post de tătuc. Cel mai probabil, problema nu va fi rezolvată până la toamnă, când începe o nouă sesiune parlamentară. Asta doar dacă Alianţa rezistă până atunci nervilor preşedintelui.

Vin moşierii! (România liberă - Petre Mihai Băcanu)

Mai ţineţi minte celebra sintagmă a lui Ion Iliescu 'Vin moşierii!'? Oamenii cu mintea întreagă realizau că n-au cum să vină, că nu mai trăiau. Muriseră în închisori. În schimb, cu această retorică KGB-istă Ion Iliescu a adunat voturi pentru el şi loazele pe care le cocoloşea în partid. Şi-au construit conace, au căpătat gustul vânătorilor cu hăitaşi care să le aduca ursul în cătarea puştii, după ce au acumulat adevărate moşii, chiar intrându-şi în pielea de moşieri, şi-au angajat la 'curte' o armată de servitori. Ţoape cum sunt, nu-l mai vor pe anacronic. S-ar putea să fiţi şi condamnat, dle Ion Iliescu. Nu inculparea este o palmă pe obrazul României, ci chemarea minerilor de către şeful statului. Nu mai este un 'fals'. Nu vă mai răţoiţi la naţiune, la 'frustraţi', acceptaţi realitatea şi nu le mai cereţi moşierilor din partid să vă sprijine în procesul mineriadei că n-o s-o facă. Vin moşierii, păzea!

Ţambalul CRP (Cotidianul - Liviu Avram)

În faţa atâtor semnale care au de toate numai coerenţă nu, multe dintre ele lansate în numele întregii bresle, era inevitabil ca tot mai mulţi jurnalişti să nu se simtă deloc reprezentaţi de Clubul Român de Presă. Scânteia creată de EVZ putea fi începutul, poate dureros pentru unii, al mult aşteptatei clarificări a ceea ce este presa română: o castă autosuficientă sau o instituţie în stare să-şi măture singură ograda. Reacţia CRP ne scuteşte de orice iluzii. Şedinţa extraordinară a Consiliului de o­noare (măcar de i-ar spune altfel!), dedicată dezbaterii cazului 'Evenimentul zilei', a constatat un singur lucru: 'EVZ a recidivat acuzând «Realitatea TV» şi ziarul «Ziua» că s-au coalizat împotriva sa'. De fapt, CRP este cel care recidivează şi ne invită, încă o dată, să punem batista pe ţambal.

Iluzoria depolitizare (Azi - Valentin Stănilă)

A reduce politizarea la prezenţa pe micul ecran a unui anumit personaj sau a anumitor personaje reprezintă (cel puţin) o simplificare greu de înţeles, în cazul unor oameni care se pretind cultivaţi. De aici, ideea falsă potrivit căreia numărul de exponenţi în consiliile de administraţie ale SRTv şi SRR ai partidelor parlamentare este de natură a influenţa orientarea emisiunilor spre ţintele dorite. Când te uiţi la numele unor personaje desemnate de partide în aceste consilii, nici nu şti cum să reacţionezi: să râzi homeric sau să plângi hamletian. Majoritatea o formează neaveniţii, atât în ceea ce priveşte valoarea intelectuală, cât şi în materie de autoritate morală. Să pui în fruntea SRR, de pildă, o persoană al cărei unic merit a fost acela de reporter acreditat la PNL, ni se pare o manieră de abordare a temei conducerii respectivelor instituţii de-a dreptul iresponsabilă. Scandalul iscat de miza evocată la începutul acestor însemnări n-a făcut altceva decât să confirme slăbiciunile organice ale clasei politice, în ansamblul ei. Ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă arată că avem de-a face cu o iluzorie depolitizare. Pentru a se stinge acest obiectiv (depolitizarea), nu există decât o singură cale: profesionalizarea. Inclusiv a politicienilor.

Mazăre şi uşa UE (Libertatea - Petre Calapodescu)

(...) complexul muzeal nu era de interes serelist, ci servea exclusiv comunităţii. Asta nu pricep, sau se fac că nu pricep edilii şi guvernanţii dâmboviţeni cu deprinderi fanariote: că pot şi trebuie să-şi facă treaba şi în afara peşcheşului. Sau a comisionului modern, pe care îl dau firmele româneşti, ba chiar şi cele occidentale, dar în nici un caz nu le va veni de la organismele comunitare. E probabil ca în acest adevăr să stea explicaţia nepromovării unor proiecte cu fonduri europene nerambursabile, despre care comunităţile locale nici barem nu sunt avizate. La fel apare astfel de înţeles şi generozitatea preşedintelui Băsescu de a renunţa la vreo două miliarde din fondurile UE, de vreme ce nu suntem capabili nici barem să luăm ce ni se oferă pe tavă.

Leu greu la vremuri grele (Adevărul - George Vulcănescu)

Costul propriu-zis al denominării, pe care BNR a evitat cu obstinenţă să îl comunice, nu este foarte relevant. Oricum, Banca Centrală tipăreşte continuu bancnotă nouă pentru a o înlocui pe cea uzată. Acum nu s-au schimbat decât desenul şi hârtia. Pe de altă parte, costurile proiectării, producerii şi distribuirii noii monede se vor fi amortizat până la momentul trecerii la euro, cel mai probabil în preajma lui 2014. Oricât de bine ar fi fost ales acest moment, există însă o mare dilemă, pe care scenariile anterioare nu au anticipat-o. Trecerea la leul greu se suprapune peste o perioadă economică delicată. În plin sezon al scumpirilor utilităţilor şi al efectelor în piaţă ale acestor scumpiri se vorbeşte tot mai frecvent de modificarea ţintei de inflaţie asumate la început de an. În teorie, denominarea este un cârlig psihologic care trage în jos inflaţia. Leul nou va avea însă de trecut peste obstacolul inflaţiei generate de creşterea rapidă a preţurilor şi de anunţurile alarmiste ale majorării TVA anul viitor.

domeniu: 
categorie: 
Autor: