Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Passo doble - de Zoe Petre

Mai tineti minte romanta aceea 'nici juramintele/nu-s sfinte/ca-nainte'? Poate sa se jure presedintele Iliescu cat o vrea invocand armonia perfecta care ar domni intre d-sa si primul ministru sau intre domnii Talpes si Silinescu; m-am convins definitiv, fata de oficialii UE cel putin, Romania se afla in coabitare. Altfel cum sa decodeze sefii de stat sau de guvern care participa, fie unul, fie celalalt, la reuniunile la varf ale Uniunii, faptul ca, invariabil, si seful statului roman, si primul nostru ministru vin la aceste reuniuni, ca Rodica si Dodica, tinandu-se de manute ca sa nu se rataceasca prin codrul european? M-am uitat atent in toate 'pozele de familie', doar pentru a constata ce stiam. Fiecare stat e reprezentat de un singur varf, nu de doua, si ca pana si presedintele Chirac, care venea mereu cu Lionel Jospin, il lasa acum acasa frumusel pe primul ministru Raffarin: a iesit din coabitare. Numai romanii, care sunt mai ocosi, vin in formatie dubla, complicand pana la delir bataia de cap a gazdelor.

Ganditi-va putin: reuniunile celor 15 reprezinta oricum o complicatie pentru tara-gazda, obligand-o sa gestioneze un cumul care insumeaza, nu aduna, pe parcursul a doua zile, dificultatile a 15 vizite oficiale concomitente. In ziua in care acestora li se adauga alte 13 delegatii oficiale ale tarilor deocamdata doar candidate, problemele cresc exponential: avioane care decoleaza si stationeaza, resedinte (ce daca nu dorm acolo, trebuie sa-si schimbe macar camasa), masini, politisti, motocad-uri, securitate, camere pentru intrevederile bilaterale, locuri la dejunul oficial, conferinte de presa, credeti ca e simplu? Colac peste pupaza, romanii le fac onoarea unei duble delegatii: ce faci cu primul ministru cand e si seful statului de fata? Cine vorbeste si cine tace? Il asezi pe primul ministru la masa ministrilor de Externe, si-l lasi pe ministrul de Externe la masa celor marunti, sau il inghesui pe premier intre doi sefi de stat mai slabuti, sa nu-i bage coatele in farfurie?

Cat despre utilitatea nemasurata a acestei duble prezente, ce sa mai vorbim? Aflu din gazete ca, la Copenhaga, presedintele Romaniei s-a vazut cu reprezentantii Albaniei si ai catorva alti mari decidenti din Uniunea Europeana, si ma bucur ca ofensiva diplomatica a Romaniei pentru a obtine un calendar precis al aderarii incepe sub aceste stralucite auspicii. Mai aflu si ca a avut 'intalniri informale' cu alti presedinti si prim-ministri: ma bucur iarasi, inseamna ca i-au raspuns la buna-ziua cu desavarsita politete, pe culoar (ce ne aduce noua aminte asta?) Oricat ne-ar considera de excentrici, oficialii Uniunii, tot nu-si pot imagina ca aceste doua culmi ale statului roman ar suferi traume psihice majore daca ar fi, macar pentru o zi, silite sa se desparta: omologii lor europeni nu-si aduc nici macar nevestele la asemenea inghesuite deplasari. Orice diplomat cu o minima experienta va decoda imediat mesajul: nici presedintele Iliescu nu are incredere sa-l lase singur pe primul sau ministru, si nici acesta nu-si permite sa-l lase nesupravegheat pe iscusitul sau maestru in lovituri de palat, asa ca isi asuma ambii riscurile unui perpetuu passo doble.

Am avut, de aceea, privilegiul sa aflam pe doua voci ce stralucite succese a mai repurtat Romania. De asta s-a si decis ca ministrul Integrarii va da un extemporal saptamanal la fiecare sedinta de guvern: asta zic si eu semn ca integrarea merge ca pe roate. Scriam de saptamana trecuta ca la Bruxelles s-a decis redistribuirea locurilor alocate in 2000 Romaniei in Parlamentul european si in Consiliu. Imediat, oficialii Guvernului Nastase mi-au dat o replica usturatoare din care rezulta clar ca aveam dreptate - doar ca pana la articolul meu ei au omis sa anunte opiniei publice acest amanunt. Da, Excelentele Voastre, stiam si eu ca Tratatul de la Nisa prevede o asemenea eventualitate. Dar aceasta ipotetica redistribuire a devenit intre timp - si n-ati putut-o nega - o trista realitate pentru Romania, nu pentru Polonia. La Nisa, in 2000, Uniunea a considerat ca putem fi cu totii asezati la aceeasi linie de start si ca, daca facem eforturile necesare, am putea recupera timpul pierdut. Doi ani de miraculoasa guvernare PSD n-au recuperat nimic. Domnii Nastase, Geoana & comp. se lupta acum din greu - fara d-na Puwak, ea s-a luptat destul, si iata cu ce rezultate - doar-doar vor izbuti sa smulga, cu forcepsul unei ofensive diplomatice, data de aderare propusa de Petre Roman la inceputul lui 2000 si acceptata atunci de UE. QED, quod erat demonstrandum: conform traditiei, romanul, 'saracul/ da mereu-napoi ca racul'. Oricat s-ar lauda, Guverul Nastase n-a facut nici macar un singur pas notabil spre accelerarea integrarii, in cei doi ani de cand ne pastoreste.

Nu rezulta de nicaieri, de altfel, ca oficialii romani ar fi evaluat macar intre ei (ca de spus natiei slaba speranta) consecintele acestei nedeterminate amanari. 2007 putea insemna o data realista in Romania anului 2000; acum, pe plan european nu mai inseamna prea mult, cata vreme pana in 2006 se va fi incheiat procesul de restructurare interna a Uniunii, de la bazele sale economice la structurile politice comune pe care acum le prezinta spre discutie Valèry Giscard d'Estaing: oricum ar evolua discutia, care se anunta mai degraba furtunoasa, e clar ca Romania nu va participa la ea decat strict formal, si ca, in cea mai buna dintre ipoteze, daca am adera la Uniune in 2007, si tot am ajunge acolo dupa ce totul a fost stabilit de altii. Cine vorbea de integrare demna?

In cea mai buna dintre ipoteze. In traducere libera passo doble poate echivala cu neaosul 'un pas inainte si doi inapoi'. M-am intrebat in mai multe randuri, inclusiv in trecute editoriale, daca Guverul Nastase chiar vrea cu adevarat integrarea Romaniei. La guvernare ca si in opozitie, liderii PSD/PDSR au facut tot ce se putea face pentru a sabota integrarea europeana si euro-atlantica a Romaniei, cel putin pana in 2001. Un banal exercitiu de istorie contra-factuala ne poate convinge ca am privi acum reuniunea de la Praga de la aceeasi distanta si cu acelasi jind zadarnic, ca pe cea de la Copenhaga, daca mult hulita coalitie n-ar fi sustinut fara echivoc cauza democratiilor occidentale, daca administratia americana n-ar fi inteles ca are nevoie de controlul Marii Negre - sau/si daca Putin n-ar fi exprimat energic si clar vointa Kremlinului de a institui un nou parteneriat cu SUA.

Dar la integrarea in NATO, obstacolele din partea actualei guvernari erau doar politico-ideologice, pe cand integrarea europeana pretinde garantarea proprietatii private, libera circulatie a marfurilor, inclusiv a terenurilor, respectul independentei justitiei si al regulilor jocului european. Cum sa doreasca tocmai dl Nastase sa respecte regulile pe care le dispretuieste? Cum sa viseze tocmai d-sa la o justitie independenta sau la transparenta institutiilor? Partea cu eficienta administratiei ar putea, la limita, acum cand a pesedizat tot ce misca, sa fie inghitita, dar are si ea cusurul de a ingreuna strangerea cotizatiilor la pusculitele comunale, orasenesti, municipale si judetene de partid.

N-ar fi mai simplu sa urmam exemplul unor tari invecinate si prietene, cum ar fi Turcia, si sa fim membri NATO, daca-i musai, dar sa lungim asa, ca la 20 de ani si mai bine, candidatura la UE? Intre timp, putem bea zaibar fara probleme, ceva fonduri PHARE tot mai vin, macar cat sa tipareasca dl Mischie afise electorale, si mai ales, de doua ori pe an, presedintele Iliescu, brat la brat cu primul ministru Nastase, pot dansa un etern passo doble, ca doi porumbei, in varii capitale europene. Pot avea numeroase intalniri - neaparat informale - si mai ales ne pot explica, fericiti, prin 2022, ca si de asta data catastrofala mostenire a Administratiei Constantinescu n-a permis minunatului Guvern PSD sa atinga performantele cerute de aderarea la UE.

domeniu: 
categorie: 
Autor: