Prezentarea Mânăstirilor Olteniei (VI)

Pe malul stâng al Oltului, ascunsă la poalele Muntelui Cozia în spatele unui pinten stâncos care i-a dat numele, este aşezată Mânăstirea Turnu, veche vatră de sihăstrie. Şi astăzi se mai păstrează aici chiliile rupestre în care şi-au dus smerita lor viaţă călugări necunoscuţi. În 1676, Varlaam, egumenul Coziei, construieşte o mică biserică de zid, în locul celei de lemn pe care o foloseau vieţuitorii aşezării, cărora se alăturase şi mama sa, monahia Xenia. Planul bisericii de la Turnu este identic cu cel al bisericii cunoscute sub numele de ‘Cozia Veche’. Locul foarte strâmt pe care se desfăşoară actualmente construcţiile mânăstireşti de la Turnu a fost smuls stâncilor din jur, bucată cu bucată.

 

Peste timp, modesta aşezare monahală de la Turnu, în care se retrăgeau de regulă călugării bătrâni de la Cozia, pentru mai multă linişte şi siguranţă, a devenit curtea de vară a Episcopiei Argeşului, dezvoltându-se pe măsura pretenţiilor unei atare funcţiuni. În 8 februarie 1932, un incendiu devastator distruge mânăstirea aproape în întregime, cu excepţia bisericuţei construită de Varlaam. Prin eforturile credincioşilor, ale călugărilor şi ale unor străluciţi ierarhi ai vremii, clădirile au fost reconstruite în doar câţiva ani.

Din incinta Mânăstirii Turnu, urcă în munte vechile poteci către un alt loc căutat odinioară de sihaştri, Mânăstirea Stănişoara, de începuturile căreia sunt legate numele călugărilor sihaştri Meletie, Neofit şi Isaia.
domeniu: