Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Raspunsul PSD la intrebarile din comunicatul de presa al PD

Din întrebările adresate Guvernului de către Partidul Democrat prin comunicatul de presă transmis în data de 26 septembrie 2002 rezultă foarte clar că legăturile acestui partid cu realităţile economice din România au fost rupte în totalitate după anul 2000, odată cu intrarea sa în opoziţie. Probabil că membrii acestui partid se mulţumesc cu prezentarea în mass-media a unor critici populiste şi nu mai sunt preocupaţi de realităţile şi echilibrele macroeconomice care sunt destul de complexe, iar rezultatele obţinute în perioada 1997-2000 arată că acestea nu au fost înţelese nici atunci când au fost la guvernarea ţării.

Vom explica încă o dată o serie de aspecte economice, la care s-a făcut referire în întrebările care au fost adresate PSD, deşi - cunoscându-i - nu avem speranţe că vor fi înţelese de cei care le-au formulat.

1. Întrebare: Cum se explică faptul că o creştere economică proclamată de guvern, ca fiind sănătoasă şi deci durabilă, nu produce efecte pozitive în plan social: reducerea polarizării sociale şi a sărăciei, creşterea nivelului de trai şi reducerea şomajului?

Răspuns: O creştere economică produce întotdeauna efecte pozitive în plan social, importantă fiind mărimea acestor efecte, care poate fi şi trebuie maximizate printr-o politică economică judicioasă. Noi sperăm că PD va înţelege ce înseamnă creştere durabilă, care nu presupune doar creşterea, în prezent, a veniturilor populaţiei, ci concomitent şi acumularea permanentă de capital, care asigură, pe termen lung, dezvoltarea şi îmbunătăţirea viitoare a nivelului de trai.

Din păcate, guvernarea anterioară s-a caracterizat prin încălcarea tuturor legităţilor proprii economii de piaţă, neasigurându-se nici creşterea temporară a nivelului de trai nici resurse pentru viitor.
Este foarte uşor de prezentat – şi reamintim cu acest prilej - efectele deosebite înregistrate, în plan social, în aceşti primi doi ani, comparativ cu rezultatele guvernării anterioare.
Astfel, în 2001 şi 2002, până în acest moment s-a reuşit:
• creşterea salariului real cu 9,5%;
• majorarea pensiei medii reale de asigurări sociale cu peste 10%;
• reducerea ratei şomajului de la 10,5% în 2000 la 9% în prezent;
• creşterea consumului populaţiei cu aproape 10%;
• majorarea semnificativă a alocărilor de fonduri bugetare pentru sănătate şi învăţământ.

În conformitate cu Oferta de guvernare, în anul 2001 şi în prima jumătate a anului 2002 au fost adoptate următoarele măsuri, pe care suntem convinşi că sunt cunoscute, nu numai prin anunţul lor, ci şi prin efectele pe care le-au avut, dar pe care, din diferite motive, acum PD le face uitate:
• salariul de bază minim brut pe ţară a fost majorat începând cu 1 martie 2001 de la 1.000.000 lei la 1.400.000 lei, iar de la 1 martie 2002 la 1.750.000 lei. De la 1 ianuarie 2003, salariul de bază minim brut pe ţară urmează să fie de 2.500.000 lei;
• salariile de bază în sectorul bugetar în anul 2001 au fost majorate, la limita minimă, cu 7% de la 1 martie, cu 7% începând cu 1 iulie şi cu 6% începând cu 1 septembrie. Limita maximă a salariilor a fost majorată cu 3% în fiecare din cele 3 etape. La 1 ianuarie 2002 s-a acordat o creştere de 8% , iar în octombrie se va acorda o creştere de 12%;
• cuantumul alocaţiei de stat pentru copii a fost majorat de la 130.000 lei la 150.000 lei de la 1 ianuarie 2002 şi la 180.000 lei începând cu 1 iulie 2002;
• elevilor înscrişi în învăţământul de stat, la cursuri de zi şi care sunt în întreţinerea familiilor al căror venit mediu net lunar pe membru de familie este de până la 50% din salariul de bază minim brut pe ţară, pentru anul şcolar 2001-2002 s-au acordat rechizite şcolare în valoare de 200.000 lei pentru elevii din ciclul primar şi de 250.000 lei pentru elevii din ciclul gimnazial. La acest ajutor s-a permanentizat; iar copiii care fac parte din familiile beneficiare de venit minim garantat pot obţine burse de şcolarizare.

În vederea protejării populaţiei cu venituri reduse:
• prin intrarea în vigoare de la începutul anului 2002 a Legii venitului minim garantat, se vor acorda ajutoare sociale pentru aproximativ 600.000 familii şi persoane singure, pentru care se vor cheltui circa 5.700 miliarde lei;
• în perioada sezonului rece populaţia cu venituri reduse a primit ajutoare de încălzire, de care au beneficiat aproape 2,6 milioane familii, precum şi ajutoare de urgenţă pentru familii aflate în situaţii de extremă dificultate (incendii, inundaţii, alunecări de teren);
• prin implementarea începând cu semestrul II al anului 2002 a Legii privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale pentru anumite grupuri de persoane vulnerabile (copii proveniţi din centrele de plasament, tineri cu copii sau familii) au fost prevăzute facilităţi pentru accesul la un loc de muncă şi la o locuinţă, precum şi asigurarea accesului la serviciile de sănătate şi educaţie.

Suntem însă conştienţi că mai sunt multe de făcut în acest domeniu, că efectele unor măsuri nu sunt încă vizibile, dar suntem decişi să acţionăm în continuare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai, iar recentul program social aprobat şi publicat în Monitorul Oficial este o dovadă. Dacă nu se vor realiza angajamentele vă rugăm ca atunci să ne interpelaţi.

2. Întrebare: Cum putem interpreta faptul că nivelul creşterii economice, pentru al treilea an consecutiv, nu a condus la sporirea gradului de atractivitate a mediului de afaceri şi investiţional?

Răspuns: Deşi este lăudabil că prin această întrebare se recunoaşte creşterea economică realizată, totuşi nu putem să nu subliniem că o astfel de întrebare demonstrează lipsa de cunoaştere a noţiunilor elementare de economie, cu care se încearcă o analiză pretins, obiectivă.

Principala sursă a creşterii economice - conform oricărui manual de economie – o reprezintă investiţiile, iar acestea nu pot creşte în lipsa unui mediu de afaceri atractiv.
Cum ar fi fost posibile creşterile economice din anul 2001 şi din acest an dacă gradul de atractivitate al mediului de afaceri şi investiţional din România nu ar fi fost îmbunătăţit? Răspunsul este simplu: tocmai datorită măsurilor de ordin legislativ, organizatoric şi instituţional întreprinse până în prezent au condus la o îmbunătăţire semnificativă a mediului de afaceri, care s-a reflectat în creşterea pronunţată a investiţiilor şi respectiv în nivelul creşterii economice. Deci raporturile de interdependenţă sunt invers decât cele insinuate de întrebare.
Progresele în perfecţionarea climatului investiţional şi de afaceri sunt ilustrate nu numai de datele statistice, ci şi de aprecierile diverselor organisme internaţionale şi de înşişi investitorii.
Formarea brută de capital fix, indicatorul sintetic pentru aprecierea mărimii investiţiilor – a crescut în anul 2001 cu 6,6%, în semestrul I 2002 cu 5,8%, existând premise pentru o creştere pe întregul an 2002 de peste 7%.
Ce poate fi mai expresiv pentru aprecierea gradului de atractivitate al mediului de afaceri decât încrederea investitorilor privaţi în acesta. Iar această încredere s-a concretizat într-o majorare mult peste medie a investiţiilor private. Numai în semestrul I 2002 acestea au crescut cu 21,8%.
Dar, ceea ce este mai important este că amplificarea procesului investiţional s-a realizat în condiţiile în care mediul internaţional a fost neprielnic, rezultând că, în această perioadă singurul stimulent l-a reprezentat încrederea investitorilor în mediul economic românesc.

România, în vechea guvernare, „a reuşit” performanţa unui regres economic accentuat ca urmare a unei reduceri exagerate a investiţilor, tocmai în perioada în care economia mondială înregistra creşteri deosebit de puternice şi capitalul putea fi atras înspre economia românească, chiar în condiţiile unui climat de afaceri mai puţin atractiv. Dar cei care acum pun întrebări nu au ştiut să valorifice avantajele oferite de avântul economiei mondiale.
În schimb în anii 2001-2002, când economia mondială s-a confruntat cu o încetinire importantă a creşterii economice, România a atins ritmuri între cele mai ridicate dintre ţările candidate. Pentru a concluziona credem că aprecierile organismelor internaţionale sunt suficiente.
Astfel, Raportul OCDE precizează că, urmare a recentelor schimbări legislative, mediul de afaceri este acum relativ liberal, nivelul reglementărilor generale ale pieţei de produse din România fiind comparabil cu nivelul reglementărilor existente în Republica Cehă, Ungaria şi Polonia.
Fondul Monetar Internaţional, cu ocazia recentei aprobări a tranşelor a II-a şi a III-a din Acordul Stand-by a apreciat că România a obţinut prin programul său o performanţă macroeconomică deosebită - inclusiv o rată mai mare de creştere - legile aprobate recent ale TVA-ului şi impozitului pe profit, alături de celelalte măsuri, vor îmbunătăţi structura sistemului fiscal şi mediul de afaceri.

3. Întrebare: Cum explică actualul guvern, promotor al conceptului “privatizare pentru relansare”, blocarea procesului de transfer a proprietăţii de stat în cea privată? Putem considera asumarea răspunderi guvernamentale pentru accelerarea privatizării un eşec total a guvernului Năstase?

Răspuns: Guvernul actual al României consideră privatizarea ca obiectiv politic fundamental pentru care statul trebuie să intervină decisiv şi rapid în vederea accelerării acestui proces. Acest lucru este şi mai pregnant atunci când portofoliul de societăţi comerciale, la începutul anului 2001, preluat de către A.P.A.P.S. era format din societăţi comerciale mari şi foarte mari, aflate într-o situaţie economico-financiară critică, de privatizarea cărora fosta guvernare a refuzat să se ocupe.

Caracterizând atractivitatea societăţilor comerciale din portofoliul pe baza principalelor rezultate economico-financiare, se observă că procentul societăţilor comerciale neatractive în anul 1998 era de 7,7%, iar a celor atractive de 66% situaţia evoluând, astfel încât la începutul anului 2001, societăţile comerciale neatractive reprezentau 37% din totalul portofoliului, în timp ce ponderea societăţilor comerciale atractive a scăzut la 35%.
Această evoluţie se datorează şi faptului că societăţile comerciale rămase după anul 2000 în portofoliu se caracterizau prin:
- grad înalt de integrare a fabricaţiei şi concentrarea excesivă a activităţilor şi fazelor de procesare;
- existenţa unui excedent de capacităţi de producţie faţă de capacitatea de absorbţie a pieţei reale;
- tehnologii neperformante;
- utilaje şi linii tehnologice cu grad avansat de uzură;
- insuficienţa acută a resurselor financiare proprii şi a capitalurilor de lucru;
- un volum însemnat de pierderi şi arierate.

De asemenea, scăderea interesului potenţialilor investitori pentru societăţile comerciale din portofoliu s-a datorat şi volumului important de pierderi şi datorii istorice, care în multe cazuri depăşeau capitalul social al acestora.
Toate acestea au condus şi la necesitatea modificării cadrului legislativ prin adoptarea unor acte normative (Legea nr. 137/2002 şi H.G. nr. 577/2002) bazate pe principii flexibile care să asigure accelerarea şi eficientizarea procesului de privatizare.
În acest context, Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea transparenţei procesului de privatizare;
b) vânzarea la preţul de piaţă rezultat din raportul între cerere şi ofertă, cu luarea în considerare a tuturor elementelor ce alcătuiesc oferta de cumpărare;
c) asigurarea egalităţii de tratament între cumpărători;
d) aplicarea unor programe de restructurare anterioare privatizării, cu accent pe externalizarea unor active, în special a activelor cu caracter social;
e) reconsiderarea datoriilor societăţilor comerciale, în vederea sporirii atractivităţii ofertei de privatizare;
f) instituirea administrării speciale în perioada de privatizare.

Complexitatea şi lipsa de atractivitate a societăţilor comerciale din portofoliul preluat au impus introducerea în noul act normativ de elemente cu caracter de noutate menite să asigure eficienţa procesului de privatizare/restructurare/lichidare.

Dintre acestea sunt de enumerat:
1. Introducerea administrării speciale în perioada de privatizare, care presupune administrarea şi gestionarea societăţilor comerciale pe bază de mandat acordat de instituţia publică implicată, care poate cuprinde şi măsuri excepţionale ce trebuie luate în perioada premergătoare anunţului de ofertă;
2. Diversificarea metodelor de diminuare a implicării statului în economie, prin introducerea alături de vânzarea de acţiuni, în mod explicit, majorarea de capital şi transferul cu titlu gratuit sau vânzarea activelor cu caracter social. Prin oferirea posibilităţii majorării capitalului social se răspunde intenţiilor unor investitori cu potenţial financiar dispuşi să efectueze investiţii directe şi rapide;
3. Introducerea, pentru prima dată, precis şi concret, ca metodă de diminuare a participării statului în economie, a vânzării acţiunilor deţinute de stat la societăţile comerciale neatractive pe un preţ simbolic;
4. Restructurarea datoriilor societăţilor. Solicitarea facilităţii de scutire totală sau parţială a obligaţiilor bugetare restante, inclusiv către bugetele locale, precum şi scutirea la plată a majorărilor de întârziere şi penalităţilor aferente acestora;
5. Simplificarea unor proceduri de privatizare. În cazul vânzării pachetelor de acţiuni cu o pondere mai mică de 33% din capitalul social al societăţii comerciale a fost simplificată şi scurtată procedura de privatizare până la înlăturarea obligativităţii introducerii în documentaţia de privatizare a certificatului de sarcini fiscale;
6. Scurtarea unor termene. Durata de exercitare a dreptului de opţiune a cumpărătorilor pentru acţiunile rezultate ca urmare a majorărilor de capital social, ulterioare privatizării este de 15 zile, faţă de durata de 60 zile prevăzută de dispoziţiile legale anterioare.

Asumarea răspunderii guvernamentale în Parlamentul României pentru Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri de accelerare a privatizării este o dovadă în plus asupra seriozităţii şi hotărârii cu care Guvernul României tratează procesul transferului dreptului de proprietate din sectorul de stat în sector privat.
Cu toate că Legea nr. 137/2002, care permite fluidizarea procesului de privatizare a apărut în anul 2002, APAPS a privatizat în primele 600 de zile ale actualei guvernării 87% din capitalul social care a fost privatizat în cei 4 ani ai guvernării trecute.
În ceea ce priveşte societăţile comerciale mari şi foarte mari, capitalul social privatizat în perioada 2001-2002, reprezintă 166% faţă de cel privatizat în perioada 1997-2000.
Astfel, faţă de începutul anului 2001, ponderea capitalului social deţinut de A.P.A.P.S., raportată la capitalul social care a aparţinut proprietăţii de stat, a scăzut de la 15,4% la 10%.
Această diminuare a capitalului social prin privatizare realizată de A.P.A.P.S. a determinat reducerea pierderilor generate de sectorul de stat cu aproximativ 50 mil. USD reprezentând 0,13% din PIB şi scăderea volumului arieratelor din sectorul de stat cu 225 mil. USD ceea ce reprezintă 0,6% din PIB.
Ca efect al privatizărilor, doar din anul 2002, bugetul statului a încasat 14 mil. USD impozite şi taxe aferente salariilor, iar volumul încasărilor lunare va fi de aproximativ 2,5 mil. USD.

Aceste realizări au avut loc în condiţiile în care calitatea contractelor de privatizare a fost mult îmbunătăţită.
În perioada 1997-2000, contractele de privatizare încheiate au fost caracterizate prin:
- clauze neclare care ulterior au generat numeroase litigii;
- angajamentele investiţionale nu erau garantate la întreaga valoare;
- protecţie socială ineficientă;
- lipsa unor clauze privind:
- consolidarea preţului;
- obligativitatea notificării Consiliului Concurenţei;
- păstrarea obiectului de activitate şi obţinere unei cifre de afaceri de minim 70% din acesta;
- interzicerea vânzării activelor societăţii;
- asumarea de către cumpărător a remedierii problemelor de mediu;
- promovarea licenţelor şi mărcilor de fabrică şi de comerţ.
- prevedeau perioada de plată a preţului într-un termen de 90 zile, fapt ce a generat un număr de cca. 11.000 procese între A.P.A.P.S. şi investitori.

Începând cu anul 2001 au fost introduse noi clauze în contractele de privatizare referitoare la:
• consolidarea preţului în valută;
• plata preţului să se efectueze într-o perioadă cuprinsă între 5-30 zile sau chiar la semnarea contractului;
• garantarea preţului achitat în rate cu gaj pe întregul pachet de acţiuni cumpărat sau/şi alte garanţii permise de lege;
• consolidarea investiţiilor în valută şi garantarea realizării lor cu gaj pe acţiuni sau/şi alte garanţii permise de lege;
• introducerea, în mod obligatoriu, a pachetului social în contextul garantării locurilor de muncă şi a respectării tuturor acordurilor încheiate între salariaţi şi patronat şi în cazul unor societăţi mari încheierea în prealabil a unui protocol între potenţialul investitor şi sindicate;
• păstrarea obiectului principal de activitate pe o perioadă determinată de timp, limitată cel puţin la proiecţia în timp a realizării planului de afaceri propus de ofertant;
• obligaţia de a nu lichida voluntar societatea, cel puţin pe perioada realizării obligaţiilor asumate prin contract;
• interdicţia vânzării activelor care concură la realizarea obiectului principal de activitate cel puţin pe perioada întinderii tuturor obligaţiilor asumate prin contract;
• introducerea posibilităţii desfiinţării contractului fără intervenţia instanţei (pact comisoriu de grad IV) în situaţia nerespectării unor obligaţii principale din contract;
• clauze penale sancţionatorii pentru realizarea cu întârziere a obligaţiilor asumate, fără însă ca plata penalităţilor să îl exonereze pe cumpărător de executarea obligaţiilor;
• limitarea tuturor despăgubirilor pe care A.P.A.P.S le poate plăti cumpărătorilor conform prevederilor contractului de privatizare şi legislaţiei privatizării la un cuantum sub cel prevăzut de lege;
• reglementarea controlului postprivatizare privind evoluţia economico-financiară a societăţii prin permiterea accesului A.P.A.P.S. în societăţile privatizate şi la documentele relevante.

Introducerea acestor clauze a condus la:
- neînregistrarea nici unui litigiu în legătură cu contractele de privatizare încheiate cu A.P.A.P.S;
- fluidizarea controlului postprivatizare;
- creşterea substanţială a veniturilor la bugetul de stat.

Realizările de până acum, precum şi programul pe care A.P.A.P.S. şi l-a asumat pentru perioada următoare nu pot conduce în nici un fel la concluzia că procesul de privatizare ar stagna.

4. Întrebare: Care a fost raţionamentul creşterii exponenţiale a impozitului pe profit în cazul veniturilor realizate din export şi care vor fi efectele pozitive asupra veniturilor bugetare şi creşterii economice?

Răspuns: De la început trebuie spus că cei care au dat comunicatul de presă al PD au o problemă în înţelegerea unor elemente fundamentale ale matematicii, întrucât creşterea impozitului pe profit nu este exponenţială.
Ministerul Finanţelor Publice a făcut prezentări ale proiectului de buget pe anul 2003, chiar la grupul parlamentar al PD din Camera Deputaţilor, cu care ocazie s-a evidenţiat clar faptul că se va utiliza pentru stimularea exportului o sumă mult mai mare decât veniturile suplimentare care se obţin cu efecte directe asupra creşterii economice.
În raport cu cele menţionate, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului privind aprobarea Sistemului de susţinere şi promovare a exportului cu finanţare din bugetul de stat prevede:
- instrumente în administrarea EXIMBANK, instrumente specifice de susţinerea a comerţului exterior, precum şi instrumente în administrarea ministerelor de resort;
- programul de promovare a exportului, administrat de Departamentul de Comerţ Exterior, prin care se vor suporta parţial sau total, din fonduri de la bugetul de stat, cheltuieli privind participarea la târguri şi expoziţii internaţionale, organizarea de misiuni economice şi acţiuni de promovare a exporturilor în străinătate, realizarea de studii de piaţă şi pe produse, etc.;
- programul de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii în dezvoltarea exportului, administrat de MIMMC (programul de creştere a competitivităţii produselor industriale, produselor agro-alimentare şi prime de export pentru produsele agro-alimentare exigibile.

Fondurile de la bugetul de stat destinate susţinerii şi promovării exportului sunt aprobate distinct în bugetele anuale ale Secretariatului General al Guvernului pentru Departamentul de Comerţ Exterior, Ministerului Industriei şi Resurselor, Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţiei şi Ministerului Finanţelor Publice.
Monitorizarea Sistemului se va realiza de către Comitetul Interdepartamental, care se înfiinţează prin Hotărâre a Guvernului.

5. Întrebare: Este suficientă o relansare fiscală pe forţa de muncă de doar 5% în condiţiile în care fiscalitatea pe acest segment se menţine cea mai ridicată din Europa Centrală şi de Est?

Răspuns: Dorim să reamintim Partidului Democrat, că după o creştere de peste 16 puncte procentuale a contribuţiilor calculate în raport cu fondul de salarii în perioada 1998-1999, actualul guvern a realizat o reducere cu 3 puncte procentuale a contribuţiilor în anul 2002, va realiza o reducere cu 5 puncte procentuale în anul 2003 şi va continua politica de reducere a contribuţiilor şi în următorii ani.
În ce priveşte comparaţia cu alte ţări din Europa Centrală şi de Est, este de subliniat că este necesară o analiză mult mai atentă din partea Partidului Democrat, înainte de a se lansa în astfel de aprecieri, întrucât, pentru a face o apreciere corectă este necesară prelucrarea datelor în vederea asigurării comparabilităţii acestora, lucru neînţeles de autorii comunicatului PD.

6. Întrebare: Cât de realistă este creşterea de 5,2 la sută a PIB pe anul 2003, în condiţiile în care ultimul Raport OCDE infirmă prognozele guvernamentale?

Răspuns: O asemenea întrebare denotă nu numai rea credinţă, ci şi o lipsă totală de discernământ şi responsabilitate faţă de ceea ce se scrie într-un comunicat de presă al unui partid parlamentar. A face afirmaţii gratuite despre conţinutul unei lucrări, fără măcar a o răsfoi demonstrează de la sine despre poziţia Partidului Democrat. Încă o dată, din păcate pentru Partidul Democrat, care continuă să se compromită din punct de vedere profesional în domeniul ştiinţelor economice, Raportul OCDE nu infirmă prognozele guvernamentale pentru anul 2003, dintr-un singur motiv, respectiv pentru că nu se referă la ele.
Obiectivul Raportului OCDE a fost de a face o evaluare a transformărilor din economia românească de la precedentul Raport, elaborat în anul 1998. Şi cum în guvernarea anterioară rezultatele au fost minunate, dar au lipsit cu desăvârşire, nici Raportul OCDE nu putea ascunde nerealizările de atunci.

Dar pentru a răspunde totuşi nedumeririi Partidului Democrat asupra realismului creşterii economice prognozate pentru anul 2003, iată care sunt aprecierile altor organisme internaţionale care se referă, de această dată, la perspectivele economice ale României în anul 2003.
Pentru prima dată, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană apreciază că economia românească este capabilă să înregistreze un ritm de creştere economică printre cel mai ridicat dintre ţările candidate, chiar în condiţiile în care mediul internaţional nu este foarte favorabil. FMI estimează că România va înregistra în acest an o creştere a PIB-ului de 4,5%, iar în anul 2003 de 4,9%. Estimări asemănătoare prezintă şi Comisia Europeană.
Practic în acest moment nu mai există o prognoză a vreunei instituţii din străinătate (inclusiv Institutul de la Viena care este recunoscut pentru variantele sale pesimiste) care să nu estimeze o creştere în anul 2003 superioară celei din anul 2002. Ori acest eveniment – dincolo de cifre – ilustrează, fără echivoc, încrederea în justeţea programului guvernamental de reformă economică.
Creşterea economică prognozată este realistă, sustenabilă şi de durată pentru că se bazează pe un complex de măsuri de politică economică care au asigurat o îmbunătăţire semnificativă a echilibrelor macroeconomice. Pentru prima dată după mulţi ani s-a instaurat în economia românească un raport corespunzător între consum, economisire şi investiţie.
În această perioadă şi cu deosebire în semestrul I, pentru prima dată după mulţi ani, investiţiile cunosc o creştere mai pronunţată decât consumul, iar înclinaţia spre economisire s-a amplificat. În semestrul I 2002, formarea brută de capital fix s-a majorat cu 5,8%, consumul individual efectiv al populaţiei a crescut cu 3,6%, în condiţiile în care, salariul real s-a majorat 4,3%.
Economiile populaţiei, componentă esenţială ca sursă de creditare neinflaţionistă, au avut o evoluţie superioară faţă de perioada similară a anului trecut, crescând în termeni nominali cu 18,4% (iunie 2002/decembrie 2001), ceea ce reprezintă o creştere în termeni reali cu 8,3%.

Contribuţia stocurilor la creşterea reală a produsului intern brut a devenit negativă, importurile au înregistrat o dinamică inferioară exporturilor ceea ce a determinat ca exportul net să prezinte o contribuţie pozitivă la sporul produsului intern brut, iar soldul balanţei comerciale şi cel de cont curent să prezinte valori mult reduse comparativ cu anul precedent. Inflaţia a înregistrat cel mai coborât nivel de după 1990.

7. Întrebare: Cum explică guvernul creşterea nivelului arieratelor şi al ponderii economiei subterane în condiţiile enunţatei creşteri economice? Poate prezenta Guvernul o situaţie reală a pierderilor din economie?

Răspuns: În legătură cu afirmaţia referitoare la creşterea nivelului arieratelor şi a ponderii economiei subterane, PD dă dovadă de rea voinţă sau ignoră datele reale care evidenţiază o reducere a arieratelor în anul 2001 cu peste 4%, faţă de arieratele înregistrate la sfârşitul anului 2000.
Referitor la economia subterană este de arătat că, în anul 2001, organele de control au mobilizat la bugetul general consolidat sume superioare faţă de anul 2000 cu peste 18% - în condiţii comparabile – reducând evaziunea fiscală cu peste 7%.
Pierderile nete din economie sunt prezentate la sfârşitul fiecărui an prin bilanţurile contabile ale agenţilor economici care sunt publicate în Monitorul Oficial al României. Nu considerăm că agenţii economici publică date nereale şi considerăm că merită ca Partidul Democrat să depună eforturi în vederea consultării Monitoarelor Oficiale ale României şi înţelegerii corecte a problemei ridicate prin întrebare.
Până la realizarea acestui demers, informăm PD că la sfârşitul anului 2001, faţă de 31.12.2000, pierderile la societăţile monitorizate din economie au scăzut cu 23%, ceea ce reprezintă peste 3.000 mld. lei.

8. Întrebare: Este politica bugetară actuală elaborată pe baza unui sistem de priorităţi naţionale şi programe de dezvoltare sau este doar emanaţia angajamentelor asumate faţă de organismelor internaţionale financiare?

Răspuns: Această întrebare devine cel puţin bizară după prezentarea în grupul parlamentar al PD din Camera Deputaţilor a proiectului de buget pe anul 2003.
Reamintim că în cadrul acestei prezentări ministrul finanţelor publice a explicat în detaliu politica bugetară pentru anul 2003 bazată atât pe Programul economic de guvernare în perioada 2001-2004, aprobat de Parlamentul ţării, cât şi pe priorităţile sectoriale stabilite în urma analizei în Guvern a proiectelor de dezvoltare pentru fiecare ramură a economiei naţionale.
Proiectul de buget pe anul 2003 reprezintă un instrument important pentru elaborarea politicii economice, orientate, în principal, către consolidarea creşterii economice şi nu poate fi rupt de contextul macroeconomic intern sau de conjunctura externă.
Unul dintre obiectivele politicii bugetare este continuarea sistemului de programare bugetară prin fundamentarea bugetului şi alocarea fondurilor publice pe bază de programe, elaborându-se de către ordonatorii principali de credite 194 programe, reprezentând priorităţi ale fiecărui sector de activitate.
La dimensionarea cheltuielilor bugetului general consolidat pe anul 2003 s-au avut în vedere prioritizarea şi orientarea fondurilor publice către: protecţia socială, învăţământ, sănătate, agricultură, infrastructură şi locuinţe, precum şi către unele programe de dezvoltare economică.
Astfel:
• În domeniul protecţiei sociale şi în concordanţă cu obiectivele Programului social al Guvernului, fondurile propuse a fi alocate în anul 2003 vizează, în principal, următoarele priorităţi:
- acordarea de ajutoare sociale în funcţie de venitul minim lunar garantat la circa 590 mii beneficiari şi de ajutoare pentru încălzirea locuinţelor pe timp de iarnă;
- continuarea recorelării pensiilor şi indexarea acestora;
- indexarea alocaţiei de stat pentru copii cu 17%, ajungând la 210 mii lei/copil;
- finanţarea programelor de protecţie socio-profesională a persoanelor cu handicap;
- finanţarea programelor pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului;
- stimularea ocupării forţei de muncă şi reducerea şomajului.

• În domeniul sănătăţii se au în vedere următoarele:
- extinderea substanţială a Programului comunitar de sănătate publică;
- continuarea acordării de lapte praf gratuit pentru copiii cu vârsta sub un an;
- continuarea programului de reformă şi dotare a furnizorilor de servicii medicale;
- creşterea eficienţei programelor de prevenire şi control a unor boli.

• În domeniul educaţiei şi cercetării, se au în vedere, în principal:
- alocarea fondurilor necesare bugetelor locale pentru Programul de alimentaţie pentru elevii din învăţământul primar;
- creşterea calităţii activităţii de învăţământ prin dotarea şi folosirea calculatoarelor în procesul educaţional;
- continuarea programelor de acordare a rechizitelor şcolare pentru elevii provenind din familii cu venituri reduse;
- alocarea fondurilor necesare pentru educaţia universitară şi postuniversitară, urmărindu-se indicatorii specifici de creştere a calităţii învăţământului superior.

• În domeniul agriculturii şi silviculturii se vor aloca fonduri pentru:
- realizarea programului de dezvoltare durabilă a zootehniei, a eficienţei producţiei animaliere, precum şi pentru creşterea producţiei de cereale;
- realizarea programului de combatere a bolilor la animale, controlul calităţii seminţelor;
- continuarea programului de investiţii pentru îmbunătăţiri funciare;
- realizarea programului de dezvoltare durabilă a silviculturii.

• În domeniul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei fondurile alocate vor contribui la:
- modernizarea activităţii de transport feroviar public de călători şi de transport rutier;
- realizarea programului de 38.000 locuinţe pentru tineri, destinate închirierii;
- realizarea programului de construcţii de săli de sport, urmând a fi finalizate în cursul anului 2003 peste 100 de săli de sport;
- finalizarea apartamentelor începute înainte de 1990.

• În domeniul economic se vor aloca fonduri pentru realizarea:
- unor parcuri industriale;
- programelor regionale specifice;
- programelor de dezvoltare regională;
- stimulării şi promovării exportului;
- programelor de coeziune economică şi socială.

*

În proiectul bugetului general consolidat pe anul 2003 propunerile pentru cheltuielile de capital reprezintă 3,6% din produsul intern brut, în creştere cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul 2002, iar dacă se au în vedere şi sumele alocate pentru investiţii la alte naturi de cheltuieli (transferuri, împrumuturi ş.a) fondurile pentru investiţii propuse pentru anul viitor ajung la 5,3% din produsul intern brut.

Întrebarea se poate justifica prin faptul că PD este în continuare prizonierul abordărilor de „politică economică” din perioada 1997-2000, când deteriorarea imaginii externe a României poate fi explicată şi prin faptul că au fost asumate angajamente faţă de organismele financiare internaţionale care nu au putut fi respectate, ca urmare a faptului, că din lipsa de profesionalism, angajamentele nu se stabileau în concordanţă cu realităţile economice şi sociale din România.

9. Întrebare: Care sunt costurile bugetare pentru acoperirea datoriei publice interne şi externe şi care este eficienţa economică a acestei datorii?

Răspuns: Costurile bugetare pentru acoperirea datoriei publice interne şi externe au fost reduse în anul 2002 la 60% faţă de cele aferente anului 2000, atât ca urmare a reducerii inflaţiei de la 40,7% în anul 2000, la cca. 20% în 2002 (decembrie faţă de decembrie) cât şi datorită realizării unui management profesionist al trezoreriei statului. Astfel, dacă în anul 2000 ponderea acestor cheltuieli în PIB era de 4,6%, în anul 2002 costurile pentru acoperirea datoriei publice interne şi externe vor fi de doar 2,8% din PIB.

10. Întrebare: Cum se armonizează prevederile Raportului 600 şi prognozele optimiste privind creşterea economică, pe de o parte, cu Planul Naţional Antisărăcie pe termen lung, pe de altă parte? Este compatibilă o creştere economică sănătoasă, durabilă, cu existenţa unei rate a sărăciei ce tinde să atingă 50 la sută din populaţie?

Răspuns: Prognozele realiste privind creşterea economică, devenite până în prezent realitate, se armonizează perfect cu Planul Naţional Antisărăcie pe termen lung pentru că o creştere economică durabilă nu numai că este compatibilă, ci chiar absolut necesară pentru reducerea sărăciei. De vreme ce principala sursă a venitului celor săraci este plata care o primesc pentru munca lor, aceasta înseamnă, în primul rând, promovarea unei creşteri economice intensive. În lipsa unei dezvoltări economice, orice altă încercare de reducere a sărăciei este fără efect, presupunând condamnarea statelor sărace la stadiul actual. De altfel, principala recomandare a ONU o reprezintă intensificarea eforturilor fiecărei ţări de a se dezvolta şi de a-şi crea resursele proprii pentru reducerea sărăciei.
Dar şi de această dată se adresează întrebarea fără a se citi lucrarea la care se face referire. Dacă măcar primele pagini din Planul Naţional Antisărăcie pe termen lung ar fi fost parcurse, autorii comunicatului de presă al PD ar fi realizat că reducerea sărăciei reprezintă o problemă pe termen îndelungat şi că aceasta este o preocupare pentru toate ţările lumii, chiar dacă în ţările mai dezvoltate economic există o proporţie mai scăzută de persoane defavorizate.
S-ar fi putut astfel lua la cunoştinţă că, inclusiv, Uniunea Europeană a lansat un program comun de luptă împotriva sărăciei şi de promovare a incluziunii sociale.

Ca un prim pas în realizarea acestei opţiuni strategice, la Summit-ul de la Nisa din decembrie 2000, cele 15 state membre au căzut de acord să elaboreze până în iunie 2001 Planuri Naţionale de Acţiune de combatere a sărăciei şi promovare a incluziunii sociale.
În acelaşi timp, s-ar fi observat că principala direcţie de acţiune în reducerea sărăciei, subliniată ca atare de Naţiunile Unite şi Consiliul European o reprezintă facilitarea ocupării şi accesul tuturor la resurse, drepturi, bunuri şi servicii, iar în acest sens rezultatele obţinute în reducerea şomajului şi creşterea gradului de ocupare, în aceşti doi ani, în România sunt suficient de relevante.
Dacă în perioada 1997-1999 numărul de salariaţi s-a redus cu peste 700 mii persoane în anii 2001-2002, ca urmare a locurilor de muncă create, numărul de salariaţi a sporit cu circa 150 mii persoane. Corespunzător, de la o creştere a numărului de şomeri, cu aproape 400 mii persoane în primii doi ani ai guvernări anterioare s-a reuşit în prezent ca numărul de şomeri să se reducă cu peste 100 mii persoane, chiar în condiţiile în care, în prima parte a acestui an, ca efect al Legii venitului minim garantat - o lege destinată tocmai reducerii sărăciei - s-a înregistrat o creştere a numărului de şomeri înregistraţi.

domeniu: 
categorie: