Revista presei de vineri, 31 decembrie

Principalele subiecte din ediţia de vineri, 31 decembrie, a cotidianelor centrale se referă la principalele evenimente politice interne din anul care se încheie azi, redeschiderea dosarelor Revoluţiei din decembrie 1989, dorinţa Uniunii Civice Maghiare de a deveni partid politic, 'jocul' Internaţionale Socialiste şi necesitatea ca aceasta să-şi reorienteze dialogul spre Partidul Democrat, revolta 'anti-Mazăre' la Constanţa, posibilitatea modificării datei alegerilor pentru Primăria Capitalei, suspendarea aplicării 'Ordonanţei Rafo'. Anul celeilalte Românii (Cotidianul)

Un an agitat, plin de evenimente neprevăzute. Un an al extremelor, cum probabil puţini au fost. Un an pe care nu-l vom uita. A fost anul Băsescu. Pare atât de evident încât rişti să ignori toate argumentele care fac din 2004 un an nu atât al politicienilor, cât al personajului colectiv numit electoratul român. Personaj care, preluând formula atât de inspirată a lui Mircea Mihăieş, s-a dovedit 'mai inteligent decât poporul'. În această ecuaţie, Traian Băsescu, deşi pe departe cea mai spectaculoasă personalitate a anului, n-a reprezentat decât un soi de pretext. Unul care dacă n-ar fi existat ar fi fost probabil inventat.

A început cu 191 de victime în atentatele de la Madrid, a continuat cu 350 de morţi în masacrul de la Beslan şi s-a terminat cu peste 100.000 de victime ale cutremurului din Asia. A început cu scandalul adopţiilor internaţionale, care mai că ne-a decuplat de Europa, a continuat cu neaşteptata victorie a opoziţiei în alegeri şi s-a terminat cu îngroparea Epocii Iliescu. A început cu privatizarea scandaloasă a SNTR, a continuat cu lansarea Daciei Logan, cu privatizarea Petrom şi s-a încheiat cu terminarea negocierilor de aderare. A început cu o jenantă victorie la fotbal împotriva rezervelor Germaniei, a continuat cu rezultatele meritorii ale olimpicilor români la Atena şi s-a încheiat cu stânjenitorul episod 'Mutu şi cocaina'. Anul 2004, aşa cum a fost.

'Traian Băsescu'

A câştigat tot ce şi-a propus. Primăria Capitalei, pentru a doua oară, umilindu-l pe cel mai promiţător şi popular până atunci politician al PSD, Mircea Geoană, Preşedinţia României, lăsându-l pe Adrian Năstase pradă celor mai crunte deziluzii, şi guvernarea ţării, dizlocând societatea românească de sub soclul pe care puterea reprezentată în ultimii patru ani de PSD îşi cimentase chipul. Da, a fost anul Băsescu, dar numai din aceste motive. Pentru că, şi aici trebuie să vedem partea bună a lucrurilor care au contat în acest an, Traian Băsescu n-a făcut decât să întruchipeze, e drept că la modul cel mai potrivit, adevărata semnificaţie a lui 2004. Respectiv, ieşirea României, cu cinci ani mai devreme, din epoca lui Brucan.

Cuplul Iliescu - Cozma, ieşirea din istorie

'Ion Iliescu a intrat în istorie cu Miron Cozma şi iese din istorie tot cu Cozma de mînă' a tradus sec Traian Băsescu, relaţia de 15 ani de concubinaj politic dintre fostul şef al statului şi fostul şef al minerilor. Eliberarea lui Cozma din închisoare pe 16 decembrie 2004, printr-un decret semnat de Ion Iliescu şi contrasemnat de Adrian Năstase, a provocat, după mulţi ani de zile, o unanimitate neaşteptată a reacţiilor societăţii civile şi a presei care l-au forţat pe Iliescu, să semneze pe 18 decembrie un al doilea decret, de revocare a graţierii. Reîncarcerarea lui Cozma a reprezentat marea victorie şi, totodată, revanşa societăţii civile asupra sistemului politic produs de Iliescu şi PSD. Gestul fostului preşedinte a schimbat, practic, şi scena politică: a amputat PSD-ului orice şansă de a mai forţa un guvern de coaliţie cu PUR şi UDMR, cei doi parteneri ai PSD reorientându-se spre Alianţa PNL-PD.

PSD- de la fisură la un pas de ruptură

Pentru PSD anul 2004 a însemnat transformarea fisurilor în falii. Rămâne de văzut dacă se vor finaliza în rupturi. Conflictul Năstase- Iliescu s-a acutizat după alegerile locale. Paternalismul-autoritarist manifestat de Iliescu faţă de PSD l-a determinat pe Năstase să ameninţe cu demisia. După deblocarea acestei crize, Năstase şi-a continuat planul de a schimba faţada PSD. A suspendat Delegaţia Permanentă, şi a promovat la vârful partidului pe oamenii săi loiali. Opoziţia pe care o manifestau în structurile partidului vicepreşedinţii îndepărtaţi de Năstase l-a convins să-i readucă în faţă pentru binele partidului în campanie. Chiar şi ca partid de opoziţie, PSD a fost râvnit de mai mulţi lideri ai partidului. Năstase şi Iliescu rivalizează pentru locul întâi. Foştii vicepreşedinţi, cuplându-se cu fie cu aripa Iliescu, fie cu aripa Năstase, se luptă între ei pentru a-şi menţine poziţiile la vârful partidului.

'Dreptate şi Adevăr', formula care a echilibrat sistemul politic

Alegerile locale din iunie au reprezentat soluţia în care turnesolul votului popular a virat de la albastru spre portocaliu. Un singur vot diferenţă între nou-născuta Alianţă D.A. PNL-PD şi bătrânul PSD a confirmat opinia că partidul pe care şi-l dispută moştenitorii FSN nu este infailibil. Printre cauzele unanim recunoscute, suprasaturaţia provocată de manipularea mediatică alături de simbolisticile de tip comunist redevenite instrumente politic, în paralel cu 'schimbarea de generaţie' promovată de Alianţă şi girată de dubla autoritate Băsescu-Stolojan. Amalgamul doctrinar speculat de opoziţie şi comentat de observatori nu a mai contat. Alegerile parlamentare şi sfârşitul lui 2004 au readus pe terenul realităţii două blocuri politice de forţe relativ egale. Fosta opoziţie de centru a primit a doua şansă, irosită iniţial de CDR, de a schimba România. Iliescu 'moare', dar nu se predă 'Voi ieşi din politică numai cu picioarele înainte', anunţa încă din 2003 Ion Iliescu întreaga clasă politică şi, implicit, opinia publică, dorinţa sa de a continua să controleze Romania şi după ce va părăsi, definitiv, după 10 ani, Palatul Cotroceni. Prea sigur pe el, Iliescu avea să-şi pregătească, însă, ceva mai târziu şi propria capcană: l-a eliberat pe Cozma stârnind o contrareacţie dură, neaşteptată şi unanimă a societăţii civile. Lui Iliescu îi mai rămîne doar şansa de a controla PSD, partid pe care l-a creat cu 15 ani în urmă. Insistenţa sa de a mai rămâne în topul politicii şi după împlinirea vîrstei de 75 de ani afectează, însă, în primul rând, propriul său partid şubrezit oricum, puternic de eşecul electoral din 2004.

PUR, consacrarea oportunismului ca reţetă de succes politic

PUR a demonstrat cum, prin jocul la două capete, un partid fără lideri, care nu a reuşit niciodată să intre pe cont propriu în parlament, poate căpăta mai mult decât merită. Umaniştii au scos 6 la sută la locale atacând PSD şi fiind votat de contestatarii acestuia. Apoi au câştigat preşedinţia unor consilii judeţene prin negociere fie cu PSD, fie cu Alianţa, în funcţie de judeţ, dar cu o preferinţă mai accentuată pentru PSD. Asta, deşi înaintea localelor PUR semnase cu PNL şi PD protocoale care prevedeau izolarea PSD. Partidul lui Voiculescu a intrat în parlament pe liste comune cu social-democraţii, căpătând 33 de parlamentari şi grup propriu în ambele Camere. Negociază apoi concomitent şi cu PSD şi cu Alianţa pentru formarea unei majorităţi pentru ca, în final, să treacă în barca lui Tăriceanu, căpătând în guvern un post de vicepremier şi două ministere, printre care şi cel al Economiei.

Cu amendamente în bazarul Europa

Pe 17 decembrie, Romania a bătut în cuie încheierea negocierilor de aderare, odată cu ieşirea de la guvernare a PSD, tocmai partidul care şi-a făcut din aderare capul de afiş al campaniei electorale. Dacă va reuşi în timp record depolitizarea reală a justiţiei şi impunerea deplină a regulilor pieţei libere în economie, România va deveni stat membru al UE la 1 ianuarie 2007, în caz contrar urmând, ca urmare a unei clauze de salvgardare, să aştepte până în 2008. Speculând scandalul Bechtel şi lejeritatea sistemului adopţiilor internaţionale, curentul conservator de dreapta din Parlamentul European a forţat fără succes, la începutul anului, amânarea închiderii negocierilor până când se va putea spune că aderarea se face pe merit, şi nu ca un cadou politic al stângii europene.

Anul degringoladei lui Vadim

Încă de la începutul acestui an, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a demarat o susţinută campanie de schimbare la faţă atât a sa, cât şi a partidului pe care-l conduce. Primul pas a fost făcut la 15 ianuarie când, în ciuda tuturor obiecţiilor interne şi internaţionale, Vadim Tudor a dezvelit la Braşov statuia închinată primului ministru israelian Ytzhak Rabin. O lună mai târziu, preşedintele PRM redactează o scrisoare în care îşi cere public scuze poporului israelian pentru declaraţiile anterioare cu caracter antisemit. Această scrisoare a fost un argument important pentru încheierea contractului de consiliere pe care viitorul candidat la preşedinţie al PRM l-a semnat la 15 martie cu cetăţeanul israelian Eyal Arad şi firma acestuia Arad Communications. După rezultatul slab obţinut la alegerile generale, dovadă a faptului că operaţiunea de schimbare la faţă a fost un eşec şi ameninţat cu pierderea controlului asupra propriului partid, Corneliu Vadim Tudor convoacă o şedinţă a Consiliului Naţional al partidului în care supune la vot hotărârea de a depune documentele necesare aderării la Partidul Popular European. Rezultatul a fost un schimb politicos de scrisori, sfârşitul anului prinzând PRM într-o totală degringoladă. Ultimele scenarii dau ca probabilă o ruptură a partidului la nivel parlamentar, prin migrarea unui număr important de reprezentanţi ai acestuia către zona actualei puteri.

UDMR şi buturuga mică

Alegerile locale şi generale au fost pentru UDMR un hop, pe care în final l-a trecut cu bine, ajungând chiar în poziţia de formaţiune indispendabilă pentru guvernare. În campania de la locale a colaborat cu PSD, dar post-electoral a pactizat şi cu Alianţa. În formaţiunea maghiară, rivalitatea dintre anumite curente a dus la ruptură şi la crearea unei formaţiuni paralele – UCM. Din punct de vedere electoral, UCM a fost un eşec, dar în campanie liderii UDMR au luat în calcul posibilitatea de a nu depăşi pragul parlamentar. Plecarea radicalilor din UDMR nu a însemnat sfârşitul problemelor pentru Marko Bela care a dorit să formeze guvernul cu PSD. Aripa liberală reprezentată de Peter Eckstein a insistat pentru colaborarea cu Alianţa PNL-PD ceea ce s-a şi întâmplat, în final, riscul fărîmiţării UDMR şi al alegerilor anticipate determinând conducerea Uniunii să abandoneze proiectul unei guvernări alături de PSD.

Creştin-democraţia în căutarea unui partid

Deşi sondajele de campanie arătau că 10 la sută dintre români se consideră creştin-democraţi, aceştia nu s-au simţit reprezentaţi de nici unul dintre partidele care îşi revendică această orientare şi, în consecinţă, nu le-au votat. Nici măcar Gheorghe Ciuhandu, privit ca omul providenţial, nu a reuşit să bage PNŢCD în parlament. Pentru a treia oară în ultimii patru ani, ţărăniştii au lansat un apel către celelalte partide creştin-democrate pentru formarea unei singure formaţiuni politice.

Generalul Voinea redeschide dosarele Revoluţiei (Adevărul)

După o tăcere îndelungată a organelor de anchetă, dosarele Revoluţiei au ajuns din nou în atenţia opiniei publice. Şi nu oricum. Începând din ianuarie 2005, o seamă de personalităţi ale României ultimilor 15 ani vor da cu subsemnatul în aceste dosare, fie ca învinuiţi, fie ca martori.

Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au redeschis cercetările pentru a afla cine sunt vinovaţii pentru evenimentele din 21 şi 22 decembrie 1989. Rămase până de curând nerezolvate, aceste dosare figurează ca fiind cu autori necunoscuţi şi ele au fost redeschise ca urmare a repetatelor solicitări făcute de reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembrie 1989. Anchetator este deja cunoscutul procuror militar, gen. Dan Voinea, fost şef al Secţiei Parchetelor Militare din Parchetul General, omul care a fost însărcinat cu aflarea adevărului despre Revoluţie de către responsabili ai legislaturii 1996-2000. Dat jos din funcţie imediat după reinstalarea la putere a lui Ion Iliescu, gen. Dan Voinea a fost 'tras pe linie moartă', iar o serie întreagă de dosare ale Revoluţiei, privind moartea a peste 1.100 de persoane, au fost soluţionate cu neînceperea urmăririi penale sau chiar cu scoaterea de sub urmărire penală.

Chestionat, ieri, gen. Dan Voinea ne-a confirmat redeschiderea anchetei în urmă cu două luni. 'Facem audieri. Vor fi chemaţi să dea declaraţie toţi cei care au cunoştinţă de cele întâmplate în 21, 22 şi după', a precizat Dan Voinea, confirmând că este posibilă audierea ca martori şi a unor personalităţi precum Ion Iliescu, Petre Roman, Cico Dumitrescu, gen. Victor Atanasie Stănculescu.

Uniunea Civică Maghiară vrea să devină partid politic (România liberă)

Conducerea Uniunii Civice Maghiare şi-a propus transformarea Uniunii în partid politic, filiala Covasna urmând să propună Consiliului preşedintilor organizaţiilor teritoriale să adopte o hotărâre în acest sens. Tulit Attila, vicepreşedintele Uniunii Civice Maghiare, a declarat, joi, că experienţa ultimilor ani a dovedit că 'o organizaţie de reprezentare a minorităţii naţionale este încontinuu la cheremul legilor electorale şi al puterii'. Potrivit lui Tulit, din acest motiv, organizaţia judeţeană UCM Covasna va propune Consiliului preşedintilor organizaţiilor teritoriale, care se va întruni la începutul anului 2005, să adopte o hotărâre în vederea transformării Uniunii într-un partid politic. Vicepreşedintele UCM apreciază că şi UDMR a funcţionat în ultimii 14 ani ca un partid, dar fără a fi înregistrat ca o formaţiune politică. Consiliul preşedintilor organizaţiilor teritoriale al UCM va analiza şi rezultatele obţinute de candidaţii Uniunii la alegerile parlamentare.

De ce n-a ajuns Marga ministru (Evenimentul zilei)

Liberalul Andrei Marga, preşedintele Consiliului Academic al Universităţii 'Babes-Bolyai' din Cluj-Napoca, n-a mai ajuns ministru al Educatiei şi Cercetării, aşa cum era preconizat, din cauza premierului Călin Popescu-Tăriceanu. 'A fost o decizie politică luată la discuţiile pentru formarea guvernului ca din acesta să nu facă parte nici unul dintre miniştrii din perioada 1997-2000', a declarat ieri, la Cluj, copreşedintele democrat al Alianţei D.A., Emil Boc. Potrivit acestuia, liberalii clujeni nu l-au nominalizat pe Marga pentru acest post, deşi împărţirea ministerelor pe partide politice s-a făcut după primirea din teritoriu a listelor de candidaţi. Iar la impărţire, Ministerul Educaţiei a revenit PD. Surse din interiorul celor două formaţiuni susţin însă că Tăriceanu a insistat ca Marga să nu facă parte din noul guvern, fiind nemulţumit de prestaţia pe care a avut-o în guvernarea CDR.

Pe de altă parte, relaţiile dintre actualul ministru, Mircea Miclea, şeful Departamentului de Psihologie din cadrul UBB, şi fostul viitor ministru Marga au devenit tensionate după ce liberalul s-ar fi opus numirii lui Miclea la conducerea Facultăţii de Psihologie.

Această situaţie s-ar fi făcut simţită, spun sursele citate, în cursul acestui an, mai ales că Miclea a fost, în perioada 2001-2004 (când Andrei Marga era încă rectorul UBB), cancelar al aceleiaşi universităţi. În replică, se afirmă că actualul ministru s-ar fi opus numirii lui Cătălin Baba, omul de încredere al lui Marga, în postul de decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice şi Administrative, precum şi avansării acestuia din poziţia de lector în cea de conferenţiar.

Jocul Internaţionalei Socialiste (România liberă)

Conform unor vechi apucături, pestriţa stângă extremistă de la noi caută să atribuie eşecurile sale unor aşa-zise comploturi ale strainătăţii democratice occidentale. Perdanţii ultimelor alegeri nu fac excepţie, îndrăznind chiar să întineze tribuna Camerelor reunite cu asemenea elucubraţii. Dacă totuţi suntem siliţi să abordam subiectul, este cazul să ne întrebăm: cine a încercat să implice o anumită străinătate în campania electorală şi să influenţeze rezultatele prin aducerea pe bani publici a zeci de 'oaspeti' şi demnitari, în special din sfera Internaţionalei Socialiste, fie că erau în poziţii guvernamentale sau nu? La acest capitol PSD ocupă un loc fruntaş.

Schimbarea politică din România pune probleme deosebite şi Internaţionalei Socialiste care în această perioadă a jucat cartea Năstase, marginalizând primul partid social-democrat român intrat în această organizaţie - Partidul Democrat. Acesta din urmă a încercat fără succes să obţină respingerea cererii de intrare a PSD şi, la ultimele reuniuni ale IS, preşedintele PD, care în acea vreme era Traian Băsescu, nici nu a mai participat, trimiţând reprezentanţi de rangul doi. Acum, Traian Băsescu este preşedintele României, iar Partidul Democrat este primul partener al liberalilor la guvernare. O situaţie asemănătoare a avut loc în Germania divizată, când preşedintele Partidului Socialist, Willi Brandt, a devenit cancelar la Bonn în parteneriat cu partidul liberal, al cărui preşedinte, Scheel, a preluat postul de ministru de Externe.

În timpul campaniei electorale din ţara noastră, PSD, prin glasul lui Cozmâncă, prevedea dispariţia PD şi cerea membrilor săi să se grăbească a intra în PSD pentru a realiza prin înghiţire dezideratul Internaţionalei Socialiste de a avea în România un singur partid socialist. Noua situaţie nu numai că aduce în prim-plan Partidul Democrat, dar subminează şi pretenţiile PSD în cadrul Internaţionalei Socialiste de a fi singurul partid social-democrat demn de luat în seamă, iar pe plan intern presupusul garant al unei politici de securitate socială. Controversa pe această temă a ajuns, cum am vazut, şi în dezbaterea de investitură a actualului guvern. Dar nimeni altul decât liberalul Tăriceanu a spus în cuvântul de închidere că România are nevoie de un partid social-democrat modern şi european, şi nu de un surogat neocomunist de tip PSD, care a umplut incinta cu concepţiile sale retrograde şi cu pretenţia de a deţine monopolul unei politici sociale de guvernare.

Deocamdată, Internaţionala Socialistă tace, dar această organizaţie, care s-a dovedit mai sensibilă la atuurile PSD când era la conducerea de stat şi guvernamentală a României, va fi obligată să-şi schimbe cărtile jucate până acum. Operaţia trece inevitabil prin îmbunătăţirea relaţiilor cu Traian Băsescu şi Partidul Democrat. Evident, trebuie ca şi partenerii din România să dorească acest lucru. Situând Anglia lui Blair alături de partenerul strategic american, Traian Băsescu s-a gândit probabil şi la faptul că Partidul Laburist al acestuia reprezintă noua tendinţă social-democrată din IS, care nu se regăseşte nici în Franţa, nici în Spania. Pe ce cale o va apuca ceea ce a mai rămas din social-democraţia românească, fie înghiţită de PSD ca formaţia Athanasiu, fostă Cunescu, sau PD, fost FSN, fost Petre Roman? Este o întrebare care va trebui să primească raspuns în anii de convieţuire liberalo - social-democrată.

Revoltă anti-Mazăre / Preşedintele Organizaţiei de Tineret Constanţa demisionează din PSD (Adevărul)

Preşedintele Camerei de Comerţ Constanţa, prim-vicepreşedinte al Camerei de Comerţ a României, Mihai Daraban, şi-a dat, ieri, demisia din PSD, în semn de protest pentru excluderea sa din Biroul Executiv Judeţean al PSD Constanţa. Membru PSD din ianuarie 1994, Daraban deţinea funcţiile de purtător de cuvânt şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene, fiind, totodată, şi preşedinte al Organizaţiei Judeţene de Tineret.

În demisia înaintată liderului pesediştilor constănţeni, el argumentează că 'nu mai poate fi compatibil cu echipa 'Noului PSD Mazăre', care, prin metodele şi modul de lucru, sunt o piedică şi un dezastru atât în viaţa de partid, cât şi în viata şi dezvoltarea economică a oraşului şi judeţului Constanţa'. Extrem de revoltat, el spune că n-ar vrea să se înţeleagă că, astfel, se dezice de PSD şi de Adrian Năstase, dar că nu mai poate fi 'părtaş, în nici un caz', la 'politica şi modul de lucru al organizaţiei judeţene şi la eşecurile acesteia'. Socotind 'abuzivă şi nestatutară' excluderea sa din Biroul Executiv Judeţean PSD, Daraban este cu atât mai pornit împotriva liderilor judeţeni ai organizaţiei, cu cât 'în aceste clipe grele pentru partid, echipa 'Noului PSD-Mazăre' nu a găsit alt ţap ispăşitor pentru rezultatele dezastruoase ale partidului în alegeri decât persoana mea'.

Guvernul modifică data alegerilor în Bucureşti (Evenimentul zilei)

Guvernul Tăriceanu ia în calcul modificarea unuia dintre ultimele acte emise de fosta putere - hotărârea de guvern prin care s-a stabilit că primul tur de scrutin pentru alegerea primarului general al Capitalei se va desfăşura pe 10 aprilie 2005. Decizia respectivă s-a luat marţi, 28 decembrie, în ultima şedinţă a guvernului condus de premierul interimar Eugen Bejinariu, la propunerea prefectului Dan Alexandru Darabont. Hotărârea executivului i-a nemulţumit în special pe reprezentanţii PNL, care se pare că susţin modificarea acesteia.

Deocamdată, există două curente de opinie referitor la modul în care ar trebui modificată data alegerilor pentru Primăria Capitalei. Pe de-o parte, există voci care cer organizarea alegerilor cel mai târziu în luna februarie, astfel încât candidatul unic al Alianţei pentru postul de primar general să beneficieze de valul de simpatie de care s-a bucurat formaţiunea la alegerile din noiembrie 2004. Pe de altă parte, există susţinători ai tezei conform căreia interimatul la conducerea Primăriei Capitalei ar trebui prelungit la maximum posibil (şase luni).

Posibili competitori

Calculele pe care guvernul PSD şi le-a făcut atunci când a emis această hotărâre ar fi date peste cap în situaţia în care cabinetul Tăriceanu ar grăbi organizarea alegerilor în Bucureşti. În mod normal, candidatul PSD ar urma să fie anunţat oficial cel mai devreme în martie 2005, dacă ar fi să-l credem pe liderul organizaţiei din Capitală, Dan Ioan Popescu. Este normal să fie aşa, mai ales că în acest moment partidul lui Năstase traversează o perioada tulbure. Mai mult, candidaţii PSD au suferit înfrângeri pe linie în precedentele bătălii pentru cucerirea Capitalei, deci alegerea unui competitor cu şanse este foarte dificilă. De cealaltă parte a 'baricadei', lucrurile par mult mai simple, candidatura liberalului Ludovic Orban fiind aproape certă.

Ordonanţa Rafo în stand-by (Cotidianul)

Guvernul Tăriceanu a reparat moral jaful de la Rafo, suspendând pentru trei luni ordonanţa prin care datoriile erau preluate de stat. Banii nu se vor întoarce însă la stat, gestul fiind mai degrabă 'un semnal'. Statul vrea să vadă dacă se mai poate salva ceva.

Guvernul Tăriceanu a decis, în prima sa şedinţă, suspendarea, pentru o perioadă de 90 de zile, a Ordonanţei de Urgenţă prin care datoriile bugetare ale societăţilor Rafo şi Carom Oneşti erau preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Datoriile totale ale celor două companii care au fost preluate se ridică la circa 16.000 de miliarde de lei.

'Legalizarea unui furt'

Executivul a luat această decizie 'pentru a reevalua impactul pe care măsurile cuprinse în actul normativ respectiv le au în plan economic şi social, precum şi pentru a clarifica litigiile juridice rezultate'. 'Totodată, prin aprobarea programului de guvernare pe perioada 2005-2008 au apărut unele neconcordanţe între angajamentele asumate prin acestea şi unele reglementări aprobate anterior, ceea ce conduce la necesitatea corelării lor cu noile cerinţe' se arată într-un comunicat al guvernului.

Guvernul a luat această decizie după ce, în campania electorală, Călin Popescu Tăriceanu a spus că ordonanţă cu pricina 'legalizează un furt'.

Guvernul vrea să dea doar 'un semnal'

Deşi ordonanţa este suspendată, preluarea de către stat a datoriilor Rafo şi Carom rămâne în picioare, pentru că a fost pronunţată printr-o decizie judecătorească. Rafo a intrat în lichidare judiciară în vară şi a propus un plan de reorganizare, bazat în principal pe conversia datoriilor în acţiuni ale statului. Planul a fost de fapt enunţat încă din primăvară de Corneliu Iacobov, cel căruia PSD i-a dat Rafo curăţată de datorii, cu un milion şi jumătate de dolari. Se vorbea atunci de fuziunea Rafo-Carom, care să creeze Compania Moldova, unde statul să fie acţionar prin conversia datoriilor în acţiuni. Spusele lui Iacobov s-au adeverit. Planul a fost acceptat de judecător şi, ulterior, a fost votat chiar de reprezentanţii statului în Adunarea creditorilor.

De altfel, şi din declaraţiile noului ministru al Finanţelor, Ionuţ Popescu, reiese un oarecare scepticism în privinţa recuperării banilor statului. Suspendarea ordonanţei este 'un semnal că aşa vor fi tratate cazurile de acest gen' iar măsură a fost luată 'ca să vedem dacă se mai poate salva ceva'.

Rafo cere acelaşi tratament şi la Petromidia

Balkan Petroleum (BKP), patronul RAFO apreciază drept 'înţeleaptă' decizia Guvernului de a suspenda ordonanţa, dar spune că la baza unei decizii de acest fel 'trebuie să stea o analiză economică atent argumentată, complet separată de factorul politic'. BKP 'este convinsă' că guvernul va proceda la fel şi cu ordonanţele referitoare la conversia în obligaţiuni a datoriilor de 23.000 de miliarde ale Petromidia şi la ştergerea datoriilor de peste 80.000 de miliarde ale Petrom, de la privatizare. BKP spune că, din 2003 până acum, şi-a plătit toate datoriile curente, că planul de reorganizare este viabil şi că actualul management trebuie complet separat de ce a fost înainte.

domeniu: 
categorie: