Error message

  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; nodequeue_queue has a deprecated constructor in include_once() (line 1105 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_display has a deprecated constructor in require_once() (line 3139 of /home/amosnew/public_html/arhiva/includes/bootstrap.inc).
  • Deprecated function: Methods with the same name as their class will not be constructors in a future version of PHP; views_many_to_one_helper has a deprecated constructor in require_once() (line 113 of /home/amosnew/public_html/arhiva/profiles/openpublish/modules/contrib/ctools/ctools.module).

Revolta liberală - comentariu de Octavian Andronic

Pentru a înţelege ce este în sufletul unora dintre liberalii care se văd acum angajaţi la remorca democraţilor într-un mod pe care îl consideră umilitor, este nevoie de o mică incursiune măcar în partea de istorie contemporană a partidului. După 50 de ani de 'ilegalitate', partidul a renăscut, în primele zile ale lui '89, din 'cenuşa' foştilor săi membri care, asemeni ţărăniştilor sau social-democraţilor tradiţionali, au supravieţuit puşcăriilor comuniste.

Pentru această generaţie revoluţia şi urmările sale au venit ca o nesperată revanşă faţă de o soartă ce păruse potrivnică pe vecie.

Seniorilor, în frunte cu Radu Câmpeanu, li s-a adăugat o mână de tineri la care graniţa dintre o aspiraţie sinceră şi oportunism era greu de delimitat. În foarte scurtă vreme, între cele două tabere s-au manifestat diferenţe aproape ireconciliabile care au făcut, în doar doi ani, din partidul reprezentativ pentru tradiţiile politice româneşt i, un izvor aproape nesecat de disidenţi, aripi şi aripioare în căutarea unui soare propriu.

Pe fondul acestei disoluţii s-a afirmat, în mare parte datorită lui Corneliu Coposu, PNŢCD-ul. Creditat la primele alegeri, din 1990, cu doar 3%, partidul a crescut spectaculos datorită manevrelor iscusite care i-au alăturat o Convenţie Democratică formată din grupuscule fără personalitate şi fără personalităţi.

Revenirea PNL-ului în familia politică post-decembristă s-a produs pe valul nemulţumirii populare faţă de prima guvernare FDSN-istă şi pe şansa venirii la putere într-o coaliţie care cerea imperios o reunificare liberală.

Timp de patru ani oamenii PNL-ului au guvernat, alături de ţărănişti, dar mai ales în dauna lor, lăsând impresia că nu-şi pot spune cu adevărat cuvântul din cauza balastului cederist.

Deşi, teoretic, PNTCD-ul rămânea 'forţa conducătoare' a CDR-ului, liberalii - şi alături de ei, democraţii lui Roman - au şti ut să se delimiteze la timp pentru a se salva ca entitate parlamentară. Legătura cu democraţii a fost, mereu, una de circumstanţă, cele două formaţiuni considerându-se doar tovarăşi temporari de drum, fără nici un fel de trăsătură de unire ideologică, programele lor fiind, teoretic, ireconciliabile.

Suportând mai bine tranziţia post-electorală din 2000, PNL-ul, sub conducerea abilă a lui Stoica şi cu suportul de imagine al lui Stolojan, a reuşit să se înscrie în conştiinţa publică drept principala formaţiune de opoziţie. Lucru recunoscut şi de Băsescu, care a acceptat ca protocolul Alianţei să se încheie pe o bază majoritar liberală.

Explozia electorală băsesciană a încurcat însă lucrurile. Supremaţia liberală a rămas pe hârtie în timp ce hăţurile guvernării au început să fie ţinute tot mai strâns de Băsescu şi de oamenii săi.

Trâmbiţata fuziune - sub drapelul liberal a fost dată uitării de un partid de esenţă - şi ereditate - socia l-democrată, care a găsit rezolvarea acestei dileme intelectuale printr-un viraj spectaculos spre centrul popular.

Practic, congresul PD a pus cruce oricărei idei de unificare, doar dacă ne imaginăm că liberalii ar ajunge în situaţia să accepte una sub drapelul democrat - adică un soi de absorbţie.

Tot mai oprimaţi de valul democrat, liberalii par să se dezmeticească cu greu. Primul semn îl reprezintă unica revoltă organizată cu prilejul votării consiliilor de administraţie ale TVR şi SRR, care vrea să însemne mai puţin o asumare liberală a vocilor celor două instituţii cât un refuz, pe faţă, al indicaţiilor prezidenţiale. Primul, dealtfel. Oare şi ultimul?

domeniu: 
categorie: