Soluţiile propuse de Andrei Marga la revendicările studenţilor

''Recentele mişcări studenţeşti au atras din nou atenţia asupra problemelor existente în universităţi, agravate ca urmare a erorilor din ultimii ani''. ''În mod evident, studenţii au pus nu numai problemele sociale curente (nevoia de burse majorate, de cazare decentă etc. ), ci şi probleme de reformă universitară (restructurarea studiilor conform Declaraţiei de la Bologna, 1999) şi de morală (condamnarea dezinformării de către minister a instanţelor europene).

Trebuie subliniat acum că soluţiile la revendicările studenţilor nu se lasă reduse la promisiunile uzuale de natură bănească (oricât de salutare ar fi). Soluţiile adecvate presupun schimbări efective, ce exced vizibil capacitatea actualului minister. Politizările la care se recurge nu vor face decât să izoleze, în continuare, universităţile de la noi de schimbările ce au loc în Europa actuală.

Vreau să argumentez, mai întâi, evaluarea de mai sus pentru ca, apoi, să sintetizez schimbările ce sunt de făcut imediat în universităţile din România pentru a soluţiona problemele sociale, de restructurare şi morale ridicate de mişcările studenţeşti din 2003.

Trec aici peste lipsa unei viziuni asupra educaţiei, la Ministerul Educaţiei, care face ca şcoala de şoferi pentru elevi sau repartizarea mecanizată pe posturi să treacă drept priorităţi în învăţământ. Mă opresc doar asupra câtorva fapte ce probează că Ministerul Educaţiei este depăşit de problemele domeniului.

Primul este confuzia conceptuală. Ministerul confundă 'acreditarea' de universitate cu 'asigurarea calităţii', care este mult mai complicată. Se caută înlocuirea tacită a necesarei restructurări a studiilor - care are nevoie de legislaţie - cu simpla introducere a creditelor transferabile. Ministerul revine la soluţia funestă - părăsită în 1998 - de aplicare a sistemului european al creditelor transferabile (ECTS) pe planuri de învăţământ insuficient compatibilizate cu cele europene. Iar exemple de astfel de confuzii abundă. Nici într-o ţară europeană confuzii dictate de diletantism sau şmecherie - confuzii ce costă enorm - nu sunt tolerate!

Al doilea fapt este izbitor: pentru prima oară în istoria modernă a României cadrele didactice ies masiv din învăţământ. Până de curând era o presiune la intrarea în sistemul de învăţământ. Mai nou, cadrele didactice părăsesc masiv învăţământul, şi aceasta nu doar pentru venituri mai mari (ceea ce se poate petrece în orice ţară! ), ci şi pentru că învăţământul şi-a pierdut busola. Explicaţia este la îndemână: cine rămâne în învăţământ când directorii sunt întrebaţi cu cine votează, când se revine la manuale unice, când examenele se corup, iar titularizările redevin de partid, când ideile 'noi' sunt cele ce duc în direcţii uzate?
Al treilea fapt este lăţirea corupţiei în învăţământ. Plagiatul e descoperit la demnitari de rang înalt, dar Ministerul Educaţiei se ascunde după proceduri. Atunci când demnitarii sunt descoperiţi că iau, cu familie cu tot, banii programelor europene alocaţi României, abia după ce Bruxelles-ul reacţionează ministerul schiţează un gest vag. Iar acolo unde se fraudează, ministerul propune decoraţii.

Al patrulea fapt: Ministerul Educaţiei şi Cercetării a cerut abrogarea, în 2001, a Ordonanţelor 59 (calitatea în universităţi), 129 (educaţia adulţilor), 73 (studiile în limbi moderne), 143 (trecerea la studii master), toate adoptate în 2000. Or tocmai cu aceste ordonanţe a începuse în România aplicarea Declaraţiei de la Bologna (1999)! Prin abrogarea lor prostească, Ministerul Educaţiei de la Bucureşti a fost singurul din Europa care a subminat procesul Bologna. Acum ministerul disperă să arate că face ceva pentru acest proces, la care, între timp, au aderat şi ţările din Răsărit şi în care România avea un avans ce s-a irosit!

Ce este de făcut acum? Cunoscutul publicist Emil Hurezeanu mă întreba într-o emisiune la 'Europa FM' dacă există vreo viziune (deci nu doar păreri ocazionale sau opinii subiective) asupra universităţilor în România. I-am răspuns că poate sesiza programul Noua Educaţie şi are răspunsul la întrebare.

Pe de altă parte, subliniez că în România există deja instrumente legale ce ar trebui puse în aplicare pentru ca, apoi, să fie elaborate noi astfel de reglementări. În fapt, numai în România de după 2001 se demontează prosteşte reglementări proeuropene, pentru ca apoi să se caute, cu costuri plătite de cetăţeni, să se refacă totul sub alte semnături!

Voi desprinde din viziunea ce s-a exprimat în Programul Noua Educaţie şi în alte luări de poziţie soluţiile sistematice, practicabile la problemele ridicate de mişcările studenţeşti.

I. . Soluţii financiare la probleme sociale ridicate de studenţi:

a) trebuie pusă în aplicare Hotărârea Guvernului României nr. 1381 din 20 decembrie 2000 privind autorizarea unui credit extern pentru finanţarea Proiectului de modernizare şi dotare a universităţilor de stat din România. Acest credit (de peste 300 de milioane dolari) - pe o hotărâre neabrogată - rezolvă durabil problemele infrastructurii universitare din ţara noastră;

b) trebuie pusă în aplicare Legea 193/1999 - rămasă din fericire neabrogată -prin care se acordă împrumuturi bancare pentru studenţi. În ţări avansate, precum Germania, Anglia, Australia şi altele, formula împrumutului bancar pentru studii se dovedeşte adecvată atât nevoilor studenţilor, cât şi posibilităţilor societăţii;

c) este nevoie de orientare spre investiţii în universităţi, iar soluţia din Proiectul Bugetului 2004, de a nu aloca pentru investiţii, se dovedeşte a fi anacronică.

II. Soluţii de restructurare a universităţilor conform Declaraţiei de la Bologna
a) este nevoie de revenirea la abordarea holistică a componentelor restructurării universităţilor europene. Aceasta înseamnă abordarea corelată a câtorva elemente cheie: diferenţierea nivelelor de calificare universitară (diplomă intermediară; bachelor; master; doctor; diplomă de studii avansate; certificate de reconversie profesională şi de educaţie a adulţilor; lifelong learning); trecerea la double degrees, diplome în cotutelă, joint degrees; aplicarea ECTS; introducerea de mecanisme delimitate de asigurare a calităţii; extinderea învăţării limbilor; organizarea lifelong learning; amplificarea mobilităţilor;

b) este nevoie de revizuirea metodicii şi a pedagogiei învăţământului superior şi de reconsiderarea învăţării în condiţiile masificării pregătirii universitare de bază (diploma intermediară şi bachelor) şi ale învăţării asistată de computere;

c) este nevoie de mecanisme de asigurare a calităţii ce includ evaluarea anuală de către studenţi a fiecărui curs şi seminar şi evaluarea periodică, de către angajatori, a curricula-ei şi a pregătirii absolvenţilor;

d) principiul 'finanţarea urmează studentul' trebuie aplicat lăsând libertate studenţilor subvenţionaţi de stat să-şi aleagă universitatea, ca o cale de a stimula competiţia universităţilor şi joint degrees;

e) după trei ani de stagnare, paşi înapoi şi erori, garnitura de la MECT trebuie înlocuită cu oameni competenţi, cu viziune, dispuşi să facă schimbări, care cunosc ceea ce se petrece în învăţământul european.

III. Soluţii la problemele etice ridicate de studenţi

a) finanţarea universităţilor trebuie eliberată şi în România de favorizările de partid şi de arbitrarul unor demnitari corupţi, care folosesc banii publici pentru a susţine facultăţi şi specializări de care nu mai au nevoie decât ei şi familiile lor;

b) în locul propagandei despre alocaţiile bugetare trebuie purtată o discuţie onestă plecând de la observaţia că, în fapt, bugetul pentru învăţământ în 2001-2003 este mult mai scăzut decât se declară;

c) ar trebui ca respectul faptelor să înlocuiască inflaţia verbală şi falsificările de date din aceşti ani.''

Andrei Marga
Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai

domeniu: 
categorie: