''Nu ştiu eu exact ce se schimbă, dar dacă zice dom'' preşedinte, mergem la vot''

‘Nu ştiu eu exact ce se schimbă, dar dacă zice dom'' preşedinte, mergem la vot''. Aşa ne-a răspuns azi dimineaţă Petru Cadar, un ţăran din comuna Bijghir, judeţul Bacău hotărât să meargă mâine la urne să voteze Constituţia. O bună parte dintre săteni ştiu că mâine trebuie să meargă la vot dar nu ştiu mai nimic despre schimbările pe care ar urma să le aprobe sau nu. Cu cât te îndepărtezi de oraş, cu atât informaţiile oamenilor sunt mai vagi până la inexistente. În satul Glodişoarele,oamenii nici nu aflaseră că la sfîrşitul săptămânii are loc referendumul. În schimb, locuitorii din Obîrşia erau mai mult decât convinşi că mâine ei se duc la alegeri. Am plecat pe la ora 10.00 în partea de est a judeţului fără o ţintă precisă. Ne-am propus doar ca peste tot pe unde vedem oameni să ne oprim şi să-i întrebăm despre referendum şi despre Constituţie. Primul popas, în lanurile de porumb de la ieşirea din Bacău. Bărbaţi şi femei gros îmbrăcaţi se mişcau greoi printre coceni. Unii culegeau, alţii tăiau cocenii, în timp ce femeile legau snopii. Munceau încrîncenaţi de parcă se luptau cu duşmanii. ''Hai, femeie, leagă-i mai repede că n-o să terminăm nici azi de tăiat. O să murim şi tot n-o să gătim cu treaba'', spune un bătrân, fără să vadă că ne apropiem de el. Ne răspunde morocănos la salut şi devine aproape arţăgos când îl întrebăm despre referendum. ''Nu-mi trebuie vot
acuma, doamnă! Ce?! Să pierd ziua de sâmbătă ca să le fie lor cald şi bine?! Vine vreunul dintre burtoşii ăia care tot apar la televizor să-mi care mie păpuşoii de pe câmp? Sau vine cîntăreaţa aia de populară cu părul lung să-mi lege vreo doi snopi? Pentru ei găseşte statul bani să le plătească cu vârf şi îndesat, iar de noi îşi bat joc cu câteva sute de mii de lei, de nu ne putem cumpăra nici sicriile'', îşi descarcă năduful bărbatul. Între timp, femeia lui se apropie cu teamă şi priveşte năucă la ieşirea omului ei. Încearcă să-l tempereze, dar omul parcă vede roşu în faţa ochilor şi începe şi mai tare. ''Lasă-mă, femeie! Poate or scrie la ziar şi mă mai descarc şi eu. Că m-am săturat de-atâta hoţie. S-au învăţat să vină cu miloaga la noi numai când sunt alegeri, ne promit marea cu sarea şi, după ce se văd cu sacii în căruţă, scuipă în urmă ca după căcat. Ce-ţi trebuie doamnă, numele meu? Să citească primarul ziarul şi să nu mai primesc nici nenorocita de pensie pe care o primesc acum? Sau să nu îmi mai dea nici o adeverinţă? Sunt unul dintre proştii pe care l-au fraierit aştia de pe la partide atâta vreme, asta să scrieţi'', ne-a spus decis
bărbatul. Apoi şi-a văzut în continuare de treabă.

''Două Constituţii am mai votat şi şi-au bătut joc de mine toată viaţa''

Câteva sute de metri mai încolo, un alt grup de femei şi bărbaţi taie coceni. De la mai bine de 20-30 metri, unul dintre bărbaţi ne interpelează fără drept de apel: ''Sunteţi ziarişti! Ce căutaţi pe aici? Aaaaa, despre referendum?! Sigur că am auzit. Mergem şi la vot, că Iliescu-i trandafirul nostru. Nu ştiu eu exact ce se schimbă, dar dacă zice dom'' preşedinte, mergem'', se arată convins Petru Cadar din Bijghir. Vecinul lui de tarla nu mai este însă aşa de convins. Bărbatul vorbeşte cu noi în timp ce se munceşte să scoată căruţa dintr-o groapă şi s-o încarce cu snopi. Femeia lui vine agale dinspre şosea, intrigată de prezenţa unor străini pe tarlaua ei. ''Nu mă duc la vot. La ce-mi mai trebuie mie Constituţie la 80 de ani. Ce, mă îngroapă cu ea? Am tot votat până acum de la Carol încoace vreo două Constituţii şi la ce m-au ajutat?! Şi-au bătut joc de mine o viaţă întreagă. Copii, de prea mult bine, mi-au plecat cu toţii în Italia, iar eu am pensie de nici un milion de lei pe lună. Sunt sătul de amarul pe care îl am. La ce-mi mai foloseşte acuma să votez?'', ne întreabă Anton Zuld, din Buhoci.
Lângă bătrân, un băieţandru cu mustaţa abia mijită se arată interesa dediscuţie. Ascultă doar, fără însă să aibă curajul să intervină. ''Eu sunt nepotul lui. Părtinţii mei sunt în Italia şi eu am venit să-l ajut pe bunicul. O să mă duc să votez, pentru că mă interesează treaba cu armata. Nu vreau să fac armată şi am fost deja recrutat. Poate că dacă se votează, nu mai plec'', spune şi Claudiu Comoraşu. ''Ce votare doamnă? Noi nu ştim decât atîta: muncim, muncim şi iar muncim. Ne strângem seara acasă şi nici mâncare nu ne mai trebuie. Grija asta o avem noi acuma?'', îi sare femeia în apărare soţului.

Din ce în ce mai contrariaţi de reacţia oamenilor, ne apropiem de un alt grup de ţărani aflaţi la cules pe cîmp. Una dintre femei ne spune că se vor duce cu toatele la vot pentru că ''aşa le-a spus primarul. Nu ştiu ce se votează. A zis să pun ştampila pe ''Da'' şi aşa o să fac. Nu mă interesează doamnă să stau la televizor, că nu am eu timp de asta. Cum ajung acasă de la cîmp, nu mai ştiu încotro s-o apuc cu animalele şi apoi cu copii. Mă culc întotdeauna pe la 12.00 noaptea. Credeţi că mai am timp să mă uit la televizor? E suficient că ne-a spus primarul'', a încheiat discuţia fără prea multe nazuri femeia între două vârste, cu baticul legat sub bărbie.

''Da'' de ciobani nu au nevoie la Parlament?''

Ne continuăm drumul prin comunele judeţului, dornici să vedem ce mai spun oamenii despre referendum. În satul Zăpodia ne atrage privirea o clădire modernă, în culori calde. Nu are nici o siglă la intrare, dar după modul în care este construită ne dăm seama că este un bar. Înăuntru, câţiva bărbaţi aşezaţi pe la mese sorb câte o cinzeacă. Chiar dacă-i frig afară, doi bărbaţi, mai tăcuţi, au câte o jumătate de bere în faţă. Ascultă discuţia cu ceilalţi cu intenţia clară de a nu intra în vorbă cu noi. ''Cum să nu ne ducem la votare? Vedem toată ziua la televizor. Credeţi că noi nu pricepem? Am văzut eu destule, cu armata, cu judecătorii, că-i mai închingiueşte şi bine la face. Or mai fi şi care nu-mi convin, da'' parcă ce pot face?'', spune oarecum supărat Gheorghe Matiaş. ''Eu am 25 de ani şi n-am fost niciodată la vot. De ce să mă duc acuma? Ce au nevoie acolo la Parlament de ciobani cumva, să le păzească oile?'', aruncă şi Constatin Luca o vorbă înainte de a ieşi pe uşă. Cei doi bărbaţi tăcuţi dau semne că sunt din ce în ce mai stingheriţi de discuţie. Îi întrebăm fără ocolişuri dacă ştiu ce se întîmplă la acest sfârşit de săptămână. ''Noi suntem apolitici. Nu mă duc la vot pentru că nu vreau. Eu stau la pădure''', îmi spune bărbatul amuzat de reacţia mea, când l-am auzit că-şi declară statutul de ''apolitic'' la referendumul pentru Constituţie.
Când îl întreb cum îl cheamă, bărbatul îşi roagă vecinul de masă să îmi spună numele. ''Bă, zi tu doamnei cum te cheamă'', îşi îndeamnă el partenerul de pahar. Bărbatul se supune calin: este Traian Andronic. Mă prefac c-am ''înghiţit'' găluşca şi plec mai departe. În dreptul geamului îi auzim discutând aprins despre vizita şi întrebările noastre iscoditoare. Unul dintre ei se întreba dacă ne vom duce să-i relatăm discuţia primarului. Tot el îşi exprima speranţa că nu vor fi probleme chiar şi în aceste condiţii. ''Ne-am descurcat bine'', spuneau ei bucuroşi.

Sătenii din Glodişoarele nu ştiau că trebuie să meargă la vot

Satul Glodişoarele se vede în vale din străda care duce către Izvoru Berheciului. Localitatea este vestită în judeţ, ca fiind una dintre cele mai ocolite de tot ce înseamnă civilizaţie. Fără curent electric, oamenii sunt lipsiţi şi de cele mai elementare mijloace de informare.
Pe uliţa îngustă, zeci de câini se reped către noi, cei care am intrat abuziv pe teritoriul lor. Larma scoate în drum toată suflarea din sat. ''Nu ştiu ce-i sâmbătă şi duminică. Ce-i aia Constituţie? Nu mi-a spus nimeni nimic'', răspunde intrigată la întrebările noastre Mariana Gâlea, de 45 de ani. Din bordeiul de alături iese şi Maria Gâlea. ''Am auzit eu ceva. Se schimbă legile, ne pun altele mai grele, să ne fie nouă mai greu. Eu am un radio cu baterii şi l-am auzit pe Vadim. O să mă duc la vot şi o să pun ştampila pe ''Nu'', aşa cum a zis el. Bine a mai vorbit! Numai că l-au lăsat puţin de tot. Da'' şi aşa a fost deajuns, că eu am înţeles că dacă se votează legea asta aşa cum zic ăştilanţi, o să fie rău de tot şi de aceea mă duc şi pun ştampila cu ''Nu''. Şi aşa mi-am îndemnat şi copii şi pe vecinii de prin jur'', spune, convinsă, Maria din poartă.
''Am auzit eu ceva dar nu ştiam că se votează sâmbătă şi duminică. Adică să mă duc de două ori? Şi dacă nu mă duc, nu mă pedepseşte? Că vede primarul că n-am ştampilă pe buletin şi o să-mi dea peste nas cînd mă mai duc pe la primărie'', se arată ştiutor în ale procedurilor electorale vecinul său, Gheorghe Acatrinei.
Puţin mai la deal, este o casă fără gard. Din drum priveşti direct în interior. O femeie tânără trebăluişte prin încăperea întunecoasă. Îşi ia copilul cel mic în braţe şi iese afară la auzul grohăiturilor înteţite ale porcului legat cu lanţul de un par. Atraşi de zgomot, se apropie şi vreo trei câini chirciţi de foame şi frig. ''Ce să se întîmple? E vreo sărbătoare? N-am auzit de Constituţie. Ce-i aia?'', ne lasă fără replică tânăra mamă. Şi mai la deal, pe uliţa îngustă se vede o căruţă. Este însemnul celei mai mari bogăţii din partea locului. Dar şi despre proprietari se poate spune că sunt intelectualii zonei. ''Ştiu că se votează Constituţia sâmbătă şi duminică. Ei, chiar aşa, punct cu punct nu ştiu ce se schimbă, dar am mai auzit eu câte ceva. Era bine dacă se puneau afişe cu schimbările astea. Aşa, ne ducem şi spunem şi noi ''Da'' ca toată lumea'', ne relatează mândru de ştiinţa sa Petru Carp.
Tatăl său însă îl contrazice. ''Pentru ce să votăm? Nu avem nimic aicea. Nici curent, nici radio, nici televizor. Iar despre ziare, ce să mai vorbim? Factorul nu coboară să ne aducă nici pensia, darămite să mai vină cu ziare'', îşi varsă amarul şi bătrânul Alexandru. Mai decis să meargă la referendum este un tânăr de 19 ai, care votează pentru prima dată. ''Mă duc la vot. Nu ştiu exact ce se modifică, dar ştiu sigur că este ceva cu armata. Vreau să mă duc şi la aramtă, şi mă duc şi la vot'' spune Lucian Carp.

În Obîrşia se pregătesc alegerile

Satul Obîrşia e situat undeva pe o coamă de deal. Drumul e şerpuit şi îngust, aşa că lăsăm maşina mai în capătul satului, iar noi ne aventurăm pe uliţă. Într-o poartă stau de vorbă trei bărbaţi. Cum aude despre ce-i vorba, unul dintre ei dispare. Rămîn ceilalţi doi să ţină piept ''cu duşmanul''. Sigur că au auzit despre referendum, că doar sunt oameni de la oraş. ''Doar ce-am oprit motorul maşinii.Mergem la vot. Dacă toţi sportivii şi cîntăreţii ăştia ne spun să mergem la vot, noi să stăm acasă?! Votăm Constituţia!'', spune unul dintre ei. Între timp, la poartă apare şi Maria Huţu, de 76 de ani, mama celui care stătea de vorbă cu noi. ''N-am auzit nimic. Ei, eu am treabă maică, mă dor mâinile, mă dor picioarele, mai iau pastile şi tot muncesc. Nu ştiu ce-i sîmbătă'', ne-a spus femeia.
Puţin mai sus pe uliţă, câteva femei mai tinere sunt mai informate. ''Am auzit pe la televizor. Se dă în fiecare seară cîte un punct. Eu n-am prins însă decât despre armată şi învăţămînt ceva. În rest, am treabă până târziu şi nu pot sta la televizor'', spune Gabi Popa. ''Eu ştiu că se votează Constituţia, să fim în rândul Europei, dar nu ştiu ce se schimbă. Cred că-i ceva de bine, că altfel nu ne chemau la vot, nu-i aşa?'' ne întreabă pe jumătate convinsă Aurica Avîrvarei. În timp ce ne îndreptam către maşină, un bărbat se iţeşte de după un gard înalt.
''Eu ţin cu Adrian Năstase, că-mi place de el. Pe el o să-l caut pe buletinul de vot să-l votez. Alţii nu fac faţă la problemele pe care le are ţara asta'' ne-a precizat convins bărbatul. L-am lăsat în urmă pe bărbat, conştienţi că va dura mult până-l va găsi pe buletinul de vot pe premierul Năstase.

Muncă de Sisif fără nici un folos

Pe la primării, mai toţi funcţionarii au fost îndemnaţi de conducere să facă propagandă noii Constituţii. La Secuieni, comuna de care aparţine satul Glodişoarele, autorităţile şi-au pus mîinile în cap când au auzit de ignoranţa ţăranilor. 'Sînt de belea. Vă rog să mă credeţi că acum vin de acolo. Am dus nişte mese la grădiniţă şi am stat de vorbă cu toată lumea. Ba, am vorbit cu vreo doi oameni din sat şi pentru căruţe, ca să aibă cu ce să vină la urne. Cum au putut spune că n-am fost pe acolo? Pînă acum nimeni nu i-a băgat în seamă. Acum le-am început şi şcoală, şi biserică, s-au săpat şi gropile pentru stâlpii de electricitate. Aşa-s aştia, dom'' primar! Degeaba le dai toată săptămâna, dacă nu le dai şi duminica', se întoarce către şeful instituţiei viceprimarul Margareta Luncanu. ''Noi am fost, doamnă, peste tot. De cînd cu referendumul ăsta, ne-am împărţit câte două-trei sate şi am mers şi-am stat de vorbă cu oamenii. Ba, luni, a venit vreo două ore şi domnul senator Opriş, şi-a stat de vorbă cu vreo 25 de oameni. N-au putut veni mai mulţi că erau la câmp', ne-a spus şi primarul Gheorghe Puşcaşu.
Tot la fel spun şi autorităţile din Izvoru Berheciului, comună de care aparţine satul Obîrşia. 'Am pus afişe, am mers prin sat, am discutat cu oamenii. Ba chiar marţi, când a fost tîrgul comunal, am profitat de asta şi le-am explicat oamenilor ce noutăţi sunt. Mă uimeşte că spuneţi că oamenii nu ştiu despre ce-i vorba'', ne-a declarat viceprimarul comunei, Ion Ciuche.

În urma noastră, un bărbat, care a prins discuţia cu oficialităţile spune cu jumătate de gură, dar suficient de tare ca să-l auzim: ''O schimbăm, dă-o-n gura măsii de Constituţie! Ce mai, o zi mai e, şi gata!''

domeniu: 
categorie: