Valori ale culturii naţionale: 103 ani de la naşterea lui Corneliu Baba




Corneliu Baba (1906 - 1997) a fost un pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar şi pentru alte tipuri de tablouri şi ilustraţii de cărţi.

A studiat pentru scurtă vreme (1926) la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, dar nu a obţinut nici o diplomă. Prima expoziţie publică a sa a avut loc în 1934 la Băile Herculane. Anul următor şi-a continuat studiile cu ajutorul lui Nicolae Tonitza în Iaşi, primind o diplomă în Arte Frumoase în 1938 la Iaşi, unde a fost numit asistent al departamentului de pictură în 1939 şi apoi profesor de pictură în 1946.
Puţin după debutul său oficial la Salonul de Artă din Bucureşti cu o pictură numită Jucătorul de şah, a fost arestat şi închis pentru scurtă vreme la închisoarea Galata din Iaşi. Anul următor a fost suspendat fără explicaţii din postul său de la facultate şi mutat de la Iaşi la Bucureşti.
Deşi a avut o relaţie nu prea uşoară cu autorităţile comuniste, care îl denunţau ca fiind formalist, Baba a reuşit să se impună ca un ilustrator şi artist. Pe distanţa unui deceniu (1940-1950), într-un moment când işi căuta propriul drum, artistul era confruntat cu fenomenul de îngheţare a limbajului în formele neoacademice, convenţionale. A avut o scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, oţelari şi tablouri cu ţărani, dar şi-a revenit repede. Baba depăşeşte contradicţia simplificatoare a acestui climat. Soluţia sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiţii a picturii, numit de obicei spaţiu al clasicităţii. Se refugiază în tablourile cu ţărani şi pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul şi universul ţăranului român, conferindu-le simbolul permanenţei , din această epocă datează pânzele Întoarcerea de la sapă, 1943; Ţărani, 1953; Odihnă pe câmp, 1954; Oameni odihnindu-se. În 1955 i-a fost permisă o plecare în Rusia (pe atunci Uniunea Sovietică) şi apoi a câştigat o medalie de aur la o expoziţie internaţională la Varşovia. În 1956, Baba a însoţit Jucătorul de şah şi alte două picturi la o expoziţie din Veneţia, apoi a călătorit împreună cu tablourile la expoziţii din Moscova, Leningrad şi Praga. A desenat ilustraţii pentru romanul cu ţărani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.
În 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictură la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucureşti şi a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele anterioare cu autorităţile comuniste par să dispară. În următoarea decadă, el şi cu tablourile sale vor călători în toată lumea participând la expoziţii în locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena şi New Delhi, culminând cu o expoziţie personală avută la Bruxelles în 1964. În 1962, guvernul român îi va acorda titlul de Artistul poporului, anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.
Premiile şi expoziţiile au continuat să se acumuleze, conducându-l spre o expoziţie personală la New York în 1970 şi aducându-i decoraţia Steaua Roşie în 1971. În timp ce devenise cunoscut în România şi puţin în fostul bloc comunist, nu a avut o faimă comparabilă în Vest.
În 1988, pictorul s-a rănit grav într-o căzătură în atelierul lui şi a fost imobilizat mai multe luni. Deşi ultimii ani ai săi nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totuşi calibrul operei sale rămâne ridicat. Cu puţin timp înainte de moartea sa în 1997, Baba şi-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelenţă al Fundaţiei Culturale Române.

domeniu: 
categorie: