Valori ale culturii naţionale: 110 ani de la naşterea lui George Călinescu

GEORGE CĂLINESCU s-a născut în 19 iunie 1899, in Bucureşti. In timpul copilariei el se afla la Botosani si Iasi.Urmeaza liceul „Gh. Lazăr' din Bucureşti, ultima clasă o termină la Liceul Internat din Iaşi şi susţine bacalaureatul la Liceul „Mihai Viteazul' din Bucureşti (1918).

 Se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, secţia de filologie modernă şi filozofie. Are profesori pe N. lorga, Vasile Pârvan, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu. M. Dragomirescu, Ov. Densusianu şi Ramiro Ortiz.

Din 1919 datează primele încercări literare, trimite versuri şi maxime la revista „Sburătorul' şi frecventează cenaclul condus de E. Lovinescu. în 1921 călătoreşte în Italia, publică în revista „Roma' (1922). condusă de Ramiro Ortiz. despre care G. Călinescu se va exprima mai târziu cu un mare respect: „Tot ce-am învăţat în Universitate de la R. Ortiz am învăţat. Cu el m-am deprins a scrie cărţi, cu el am deprins meşteşugul informaţiei şi al construcţiei critice pe substrat istoric, de ia el ştiu tot ce ştiu'.

In 1923 susţine examenul de licenţă în italiană, secundar franceza şi româna. Activitate didactică la Bucureşti şi Timişoara (1924). Pleacă în Italia pentru specializare, cu o bursă pentru doi ani la „Şcoala Română din Roma', condusă de Vasile Pârvan. face intense cercetări arhivistice. deprinzând tehnica strângerii documentelor şi informaţiilor, ce-i va fi atât de folositoare în viitoarele lucrări.

In 1926. întors în ţară, publică versuri la „Universul literar' şi la „Sburătorul'. se bucură de atenţia lui E. Lovinescu, determinându-1 pe acesta să exclame: „Domnul Călinescu este mintea cea mai ascuţită a generaţiei de astăzi. Am credinţa că mă va continua în critica literară'. Devine redactor la a treia serie a „Sburătorului' (1926-1927), alături de E. Lovinescu. F. Aderca. P. Constantinescu. VI. Streinu. între 1926 şi 1937 este profesor la Liceul „Gh. Şincai'. coleg cu E. Lovinescu. I.M. Raşcu, Al. Graur, Gh. Nedioglu. Publică în revista „Viaţa literară', polemizează asupra unor probleme actuale ale criticii, conduce revista „Sinteza' (nr. 1-3). colaborează la „Gândirea' cu studii despre Lovinescu, Ionel Teodoreanu. H. Papadat-Bengescu. N. Crainic.
Anul 1928 este momentul cristalizării depline a conştiinţei sale de critic: „S-a isprăvit - e de neînlăturat - sunt critic'. în 1930 devine redactor al revistei ..Roma', editează revista „Capricorn' (nr. 1. 2). publică în „Vremea' şi desfăşoară o bogată activitate Je comentator al actualităţii literare în revistele „Universul literar'. „Viaţa românească' şi. cu deosebire. în „Adevărul literar şi artistic'.

Călătoreşte în Franţa şi în Italia. Editează revista săptămânală de critică şi informaţie literară „Jurnalul literar' (1 ian. - 31 dec. 1939).

Publică Principii de estetică (1939), tipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941). Lucrarea fusese proiectată în două volume, dar în toamna anului 1940 G. Călinescu îi propunea lui Al. Rosetti „să facem din tot, oricât de gros (să zicem 800 pag. din cauza clişeelor), un singur volum compact ca o enciclopedie'. La 15 aprilie 1941 anunţă finalizarea volumului

In 1943 publică piesa - parabolă Sun sau Calea neturburată (Mit mongol), îşi reia activitatea publicistică în „Vremea', unde continuă „Cronica mizantropului'. Tipăreşte Istoria literaturii române. Compendiu (1945), Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Din 1945. cu câteva întreruperi, devine profesor de istoria literaturii române moderne la Facultatea de Litere din Bucureşti.

În 1947 apare la Bucureşti seria nouă a revistei „Jurnalul literar'; devine membru al Academiei Române, dar este eliminat ca profesor din universitatea bucureşteană.

Publică însă intens: Bietul Ioanide, roman (1953), Nicolae Filimon (1959), Scrinul negru. roman (1960), monografia Gr.M. Alexandrescu (1962), volumul de poezii Lauda lucrurilor (1963), Cronicile optimistului (1964).

G. Călinescu moare la 12 martie 1965, în Bucureşti.

Postum apar câteva lucrări originale şi multe culegeri:
Estetica basmului; Vasile Alecsandri (1965); Opere, voi. I-XVII (1965-1983); I. Eliade-Rădulescu şi şcoala sa; Studii şi cercetări de istorie literară (1966); Scriitori străini; Ulysse (1967), Universul poeziei; Gâlceava înţeleptului cu lumea (Cronica pesimistului şi optimistului. 1927-1949), voi. I—II, 1973-1974.
în 1982 i se retipăreşte Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Ed. a Ii-a. revizuită şi adăugită (ediţie de Al. Piru).

OPERA LUI GEORGE CALINESCU

Studii de estetică şi literatură universală
Principii de estetică (1939)
Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Sensul clasicismului (1946)
Studii şi conferinţe (1956)
Scriitori străini (1967)
Ulysse (1967)

Poezie
Poesii (1937)
Lauda lucrurilor (1963)

Teatru
Şun, mit mongol sau Calea neturburată (1940)
Ludovic al XIX-lea (1964)
Teatru (1965)

Proză
Cartea nunţii (1933)
Enigma Otiliei (1938)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)

Istorie şi critică literară
Viaţa lui Mihai Eminescu (1932)
Opera lui Mihai Eminescu (1934)

domeniu: 
categorie: