Publicat: 3 August, 2014 - 13:00

Autor: 

Pensiile. Un subiect prezent în ultimele zile în întreaga mass-media.

Un subiect care a generat dezbateri aprinse, poziționări pro și contra și, mai ales, a generat abordări politice și speculații ce conduc, ca mai de fiecare dată, spre interese electorale.

De altfel, cei care au urmărit evoluțiile din ultimii 25 de ani din acest domeniu remarcă, cu ușurință, utilizarea frecventă a masei imense de pensionari prin manipulare, în campanile electorale, știut fiind că acest grup este omogen, este extrem de disciplinat electoral, cu interese identice și, în același timp, sensibil, atunci cînd se pune în discuție tema pensiei. De aceea această masă a putut fi extrem de ușor deturnată/orientată spre o direcție politică sau alta în funcție de interesele celor care distribuie bugetele publice. Iar bugetul asigurărilor sociale este unul dintre ele. Viața ultimilor 25 de ani a confirmat această aserțiune.

 

Se mai știe că, prin pensionarea la vîrste jenant de tinere sau cel puțin nepotrivite statutului de pensionar a unor contingente semnificative de lucrători din zone supuse restructurării, desființării, lichidării, au fost evitate potențiale conflicte sociale cu efecte imprevizibile pentru cei aflați în acel moment la putere. Cel puțin riscante. Cu alte cuvinte, mituirea s-a realizat utilizînd, ca de fiecare dată, fondurile publice, constituite, evident, din truda tuturor celor ce au contribuit decenii, dar, nota bene, fără a li se cere acordul. Să ne amintim doar de legile speciale fabricate peste noapte pentru pensionarea celor disponibilizați în număr uriaș din minerit, din siderurgie și din multe alte sectoare, apoi pensiile speciale ale așa-zișilor„oameni speciali”, pensii ce au fost la un moment dat retrase, după care s-a revenit, ca urmare a șantajului, tot electoral, practicat de cei care stăteau în spatele pensionarilor „speciali”. La loc de frunte în fraudarea fondului public de pensii au stat și stau pensionările pe motive, aparent, de boală, sau „pe caz de boală”, cum se spune în disprețul termenilor consacrați și al legislației specifice. Numărul celor trecuți abuziv și nelegal în pensie de invaliditate prin mituire este aberant, mai ales că lipsa cronică a locurilor de muncă a scăzut indubitabil îmbolnăvirile profesionale, a redus bolile generate de muncă. Toate acestea în condițiile în care și riscul de îmbolnăvire în timpul vîrstei de muncă a scăzut proporțional cu scăderea locurilor de muncă. Cu alte cuvinte, pe măsură ce numărul salariaților se diminua, creștea aberant și necuvenit, numărul celor care se pensionau de invaliditate.

 

Un fenomen remarcat de noi de mai mulți ani se petrece și într-un alt sector al protecției sociale. Am constatat că cei cu statut de șomer, deci inactivi ocupațional, apți de muncă la deschiderea dreptului de a primi ajutor de șomaj, pentru că altfel nu ar fi beneficiat de acest statut, aflați în plată în ultimele două luni,  surprinzător, își pierd capacitatea de muncă. Dintr-o dată, deși nu au lucrat luni de zile, se invalidează și obțin, pe căi deja știute de toată lumea, pensii de invaliditate. Fie ele de gradul I, II sau III, aceasta în funcție de disponibilul financiar al fiecăruia...

 

Cum spuneam, în ultimele zile are loc un adevărat război mediatic și instituțional ce are ca temă domeniul pensiilor, război ce abundă în acuze, în confuzii mai mult sau mai puțin întreținute, în manipulări, în formularea de puncte de vedere ce nu au nimic de-a face cu legile civile sau cu legea penală, toate generate de apropiata campanie electorală ce are nevoie, mai mult decît oricînd, de sprijinul necondiționat al contingentelor de pensionari.

Ce s-a întîmplat? În unul din județele țării, parchetul a pus sub urmărire un cabinet de expertiză medicală a capacității de muncă subordonat, după cum se știe, casei județene de pensii. A fost montată, cum spun specialiștii, „tehnică”. Cîteva luni. Ce s-a înregistrat? Timp de mai multe luni două funcționare, medici experți, contra unor sume de bani, au pensionat fără just temei sute de persoane. Cu siguranță, acești oameni, sau o parte din ei, aveau/au probleme sociale, posibil să nu fi realizat alte venituri, dar la fel de posibil este să nu mai vrea să muncească, să nu le convină condițiile și ritmul de muncă sau multe alte asemenea cauze. Independent de acestea, trecerea în pensie de invaliditate a celor care nu aveau alterată capacitatea de muncă s-a făcut illegal. Ba, mai mult, în această relație există mituitori și mituiți. Mulți. De ordinul sutelor. Au fost înregistrați, apoi au fost identificați, au fost citați, o parte au fost deja cercetați. Se spune că, dintre aceștia, cinci persoane s-ar fi sinucis. Regretabil. Nu știm dacă cei cinci au fost mituitori. Nu știm nimic despre ei, pentru că nu s-a comunicat. Mai știm că mulți dintre aceștia se revoltă că, depistați fiind, trebuie să returneze banii luați ilegal cu titlu de pensie, drept pentru care trebuie să-și vîndă casele. Posibil. Știm, însă, că toți aceștia, împreună cu medicii, complicii lor, au furat din banii noștri, din banii pe care i-am virat în fiecare lună pentru ca la bătrînețe să avem pensie. Consituția țării, legile acestei țări nu dau dreptul nimănui să îngăduie hoția, furtul din banii publici, să îngăduie primirea de mită sau, în cel mai fericit caz, de foloase necuvenite, la fel cum nu este îngăduită nici darea de mită. Noul Cod Penal nu mai distinge între foloase necuvenite și mită, deci situațiile devin extrem de grave. Premierul, prost sfătuit, în primă instanță, în campanie electorală fiind, a apreciat că o „iertare de păcate”, printr-o  amnistie financiară și una juridică i-ar crește procentele electorale. E posibil ca prostul sfat să fi fost dat chiar de adversarii din interiorul casei, pe care, cu siguranță, premierul îi are atîta vreme cît baroni locali sau naționali se află în arest sau sînt spre drumul spre arest. 

 

Și, pentru a se întreține confuzia, ca de fiecare dată, se mizează pe neștiința celor mai mulți dintre conaționalii noștri. Și se manipulează. Iată cum.

Se știe că, în foarte multe cazuri, se produc erori de calcul al cuantumului pensiei, erori regretabile doar de către pensionari. De ce? Pentru că numai pensionarii sînt sancționați atunci cînd se descoperă eroarea și trebuie să returneze eventualele sume încasate suplimentar față de suma cuvenită. Funcționarul, instituția care a greșit nu au nicio responsabilitate. Responsabilitatea se transferă, în totalitate, pensionarului. Astfel de cazuri sînt de ordinul miilor. Pentru aceștia, premierul a decis să dea o amnistie financiară, adică să nu se mai restituie sumele necuvenit încasate, ceea ce, în mod evident, ar crea și o premiză periculoasă, în sensul că, în acest context, greșelile ar putea deveni curente și intenționate pentru anumiți pensionari preferați, aceștia urmînd a primi sume mai mari pe anumite perioade, pe care niciodată nu ar fi obligați să le retruneze.

 

Presa, „o anumită parte a ei”, amalgamînd cele două situații prezentate, dar total diferite, adaugînd și ingrediente la zi, cum ar fi lupta pentru demolarea autorității justiției, a instituțiilor fundamentale ale statului și promovarea deșănțată a unui candidat, de altfel cu șanse reale de a ocupa fotoliul ce se va vacanta la Cotroceni, a generat confuzii, care au aruncat țara în dispute violente, dar, în cele mai mule cazuri, aiuritoare și total lipsite de logică juridică, administrativă sau de protecție socială.

Așa încît la ora actuală, cei anchetați pentru dare de mită pentru pensionări ilegale așteaptă iertarea promisă, în primă instanță, de șeful guvernului și refuză să se mai prezinte la parchete pentru a fi cercetaț; cei care au încasat sume necuvenite sînt relaxați că nu vor mai restitui banii necuveniți; medicii arestați speră că vor ieși și ei atîta vreme cît mituitorii vor fi amnistiați; lumea cinstită se întreabă dacă în această țară mai merită să-ți plătești taxele și contribuțiile, sau dacă mai merită să fii cinstit.

 

Care este de fapt realitatea?

 

În primul trimestru al acestui an existau în plată 5,41 milioane de pensionari. Din aceștia, 745.000 sînt pensionari de invaliditate. La sfîrșitul anului 1989 erau în plată sub 200.000 de pensionari de invaliditae. Deci, în 24 de ani numărul total al pensionarilor a scăzut cu 40%, în schimb, numărul pensionarilor de invaliditate a crescut de aproape patru ori.

 

Valoarea medie a pensiei de invaliditate este de 579 lei, față de 844 de lei, cît este valoarea medie a pensiei în România.

Dacă admitem că 50 % dintre pensionarii de invaliditate aflați în plată au fost pensionați illegal, nejustificat, neîndreptățit, abuziv, prin fraudă, prin dare și primire de mită, prejudiciul adus fondului de asigurări social ar fi de 202,65 milioane de lei lunar.

 

Pensia medie în România este de 844 lei. În țara noastră pensia medie cea mai mică este  înregistrată în județul Giurgiu - 678 lei, iar cea mai ridicată, de 1068 lei, în municipiul București.

Conform GSEE Labour Institution, în Grecia este de 750 euro/lunar, în Spania de 950 euro, în Irlanda 1700 euro, în Belgia 2800 euro, iar în Olanda 3200 euro.

Dacă bugetul asigurărilor sociale nu ar fi fraudat prin încadrări ilegale în grade de invaliditate, dacă s-ar reduce munca la negru și la gri cu 35%, dacă evaziunea fiscală ar fi redusă cu 15%, dacă nivelul de colectare ar ajunge la 80%, atunci pensia medie realizată în țara noastră s-ar apropia de nivelul pensiei din Spania.

 

În evidențele Casei Naționale de Pensii Publice se mai află un număr de 621.000 de pensionari de urmaș. Pentru aceștia pensia medie este 439 lei. Și în acest domeniu de ani buni, se perpetuează o profundă inechitate, o profundă discriminare. Pensia de urmaș se acordă urmașului supraviețuitor, care nu beneficiază de pensie pentru munca depusă, ci după munca depusă de partenerul dispărut, respectiv ca un beneficiu obținut ca urmare a contribuției partenerului decedat. În schimb, urmașilor/urmașelor care au propria pensie obținută după munca și contribuția depusă nu li acordă nici un beneficiu după contribuția urmașului dispărut. Este un dezechilibru, un tratament discriminatoriu, ce nemulțumește de ani de zile pe cei care se află în această situație.

 

Cu siguranță, sistemul de pensii se află în dificultate. Se vorbește din ce în ce mai des și mai tare despre potențiala incapacitate de plată, chiar despre un iminent colaps. Predicțiile unora ne duc spre apropiatul an 2030, an în care actualul sistem ar colapsa.

Se mai discută despre o potențială naționalizare a pilonului doi de pensii, după modelul maghiar. Se discută și despre individualizarea contribuțiilor și eliminarea principiului solidarității în administrrea sistemului național de asigurări sociale.

Din păcate, se vorbește extreme de puțin, în termeni reali, despre creșterea bazei de susținere a sistemului, despre creșterea numărului de salariați/contribuabili ai sistemului, despre eliminarea fraudelor de factura celor prezentate, despre limitarea muncii la negru, despre reducerea reală, în toate sectoarele și ramurile, a evaziunii fiscale, despre asigurările sociale private garantate și controlate de stat, despre statutul celor care prestează pe alte meleaguri, iar la vîrstele de pensionare se întorc acasă fără a fi contribuit la fondul de asigurări sociale.

Nu se vorbește despre multe alte lucruri. În schimb, se promite. Cu ușurință. Cu o ușurință condamnabilă, menită doar a induce confuzia, a manipula, a cîștiga popularitate și capital politic.

Dar pentru ce oare? Pentru a avea o țară de săraci, de oameni excluși social, de întreținuți mizerabil de o societate aflată într-o criză profundă și continuă?

A venit vremea să reacționăm. În primul rînd noi, cei care susținem sistemul. Revolta noastră trebuie să vizeze, în  primul rînd, pe cei care fraudează.

Sistemul și pe noi. Mai tîrziu trebuie să reformăm instituțiile statului.

Format: