Postări de Grigore ARBORE

Ascensiunea Doamnei Merkel si viziunea sa neo-popularà despre “soziale Marktwirtschaft”

Càlàtoria in Italia a lui Albrecht Dürer ( 1471-1528)  a durat mai mult de un an, de la inceputul lui 1494 panà in primàvara lui 1495. Cea mai mare parte a timpului si-a petrecut-o la Venezia, unde a avut prilejul sà cunoascà operele unor pictori care au làsat urme de nesters in istoria artei Renasterii si artei universale: Jacopo Bellini (1396?-1470?), fiii sài Gentile (1429?-1507) si Giovanni (1433-1516) si cumnatul acestora din urmà, padovanul de adoptiune Andrea Mantegna (1431-1506).  Dürer a mai putut admira la Venezia si opere ale lui  Vittore Carpaccio (c.

Joi 27 septembrie, cu putin inainte de orele 21.00, purtàtorii de cuvant ai partidelor ce guverneazà Italia de la inceputul lunii iunie a.c. (Movimento 5 Stelle + Liga) au lansat stirea mult asteptatà. “S-a ajuns la acordul sperat”.  Cateva sute de persoane, “militanti” ai M5S s-au adunat imediat in Piazza Colonna pentru a-si manifesta  satisfactia pentru o “victorie” ale càrei contururi vor fi mai clare in urmàtoarele zile.   Multimea din acea piatà spera ca o autoritate politicà reprezentand M5S in Guvern sà confirme “buna stire”, eventual sà o anunte oficial de la balcon.

Tensiunile  geo-politice si  ràzboiul civil din Siria: inamicul amic.

Starea economiei si ambitiile politice 

La 1 iunie guvernul spaniol condus de Mariano Rajoy a fost defenestrat de reuşita moţiunii de cenzură promovată în Parlamentul Spaniei de Pedro Sanchez, liderul PSOE (Partido Socialista Obrero Español - Partidul Socialist Muncitoresc).

Multi dintre noi au avut probabil numeroase ocazii de a intrezàri intr-o persoanà publicà sau privatà tràsàturile caracteriale si fizice ale unui erou parcà iesit din càrtile de aventuri citite in adolescentà  sau din scenele unor filme sau piese de teatru inspirate din acestea.  Asocierile intre fictiunea literarà sau artisticà si imaginea realà a unui personaj, rezultatà din comportamentul si faptele  sale,  ne clarificà uneori ideile despre acesta mult mai bine decat ar putea s-o facà simpla analizà a faptelor sale concrete, lipsità de sarea si piperul imaginatiei.

National-populismul si farsa solidaritàtii europene

Imposibila convietuire a national-populismului cu macronismul si merkelismul: benzina haosului european

 Fortele antisistem preiau conducerea

              Micile-mari realităţi din vremurile stagnării

Berlusconi, problema libiană, conflictualităţile interne şi ascensiunea “demolatorilor” din PD.

1. Schimbarea la fatà post-comunistà si autodistrugerea stangii si dreptei.

În Uniunea Europeană ţările leader - Germania şi Franţa - şi nu doar ele au dificultăţi a-şi coordona activităţile de politică externă care privesc vaste arii de cooperare din cauza unor decizii surprinzătoare ale “naţiunii indispensabile” (prin reprezentantul ei cu cea mai mare autoritate decizională) şi nu pentru că ele nu au fost anunţate în prealabil, ci pentru că sunt în afara oricărei logici.

Ultimele desfăsurări importante în planul politicii internaţionale determinate de initiativele luate de Donald Trump după instalarea sa ca preşedinte al SUA pot fi caracterizate cu mai multe epitete, în functie de mediile în care au fost recepţionate ca are: surprinzătoare şi inacceptabile (pentru decidenţii politici ai ”ţărilor prietene”, care au trebuit sa-si reorienteze rapid acţiunea internaţională în funcţie de acele hotărâri imperative ale “principalului aliat” ce ieşeau din cadrul acordurilor multilaterale de el anterior subscrise); traumatice (pentru popul

Incipit: Mai jos se află două texte. Primul este o scrisoare primită prin e-mail, în ziua de 12 aprilie a.c. 

Aşadar la alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă, desfăşurate duminică 18 martie, a invins din nou Vladimir Putin, inamicul public numărul 1 al cel puţin două administraţii prezidenţiale ale Statelor Unite (G.W.Bush şi Obama), al Alianţei Atlantice în care “actionarul principal” sunt SUA, al “democratiilor model” europene concentrate (fireste) în jurul propriilor interese geopolitice legate de mentinerea şi “lărgirea pieţelor” de desfacere şi de procurare de materii prime necesare pentru satisfacerea “standardelor moderne de viaţă” ale propriilor populaţii, al oligarhilor şi principalil

  Sigismondo Pandolfo Malatesta (1417-1468), senior al cetăţii Rimini, condotier cinic şi aliat inafidabil, care în repetate rânduri a incercat a se instăpâni peste părţi ale ţinuturilor aflate în posesia papalităţii (falsa “Donatio Constantini”), a fost prezentat contemporanilor săi de remarcabilul umanist Aeneas Silvius Piccolomini, ca papă Pius al II-lea (1458-1464), precum un criminal lipsit de orice scrupule, trădător, venal şi desfrânat, o “ruşine a omenirii”.

Admiratia manifestatà in timpurile moderne pentru civilizatia greacà a generat si idea falsà dupà care in timpul pregàtirii si desfàsuràrii  jocurilor, ce se tineau cu regularitate (primele mentiuni documentare sunt din 776 i.e.n.) la Olimpia, in Peloponezul nord-occidental, sub protectia locuitorilor din Elis, ar fi existat o intelegere tacità intre certàretele cetàti grecesti pentru incetarea conflictelor armate.

Desfàsurarea referendului pentru autonomia Cataloniei a fost anuntatà de presedintele Generalitat in 9 iunie 2017 (pe fisa de vot trebuia sa figureze doar intrebarea “ Vreti sa fie Catalonia  un Stat independent in formà de republicà?”), ocazie cu care s-a comunicat si data desfàsuràrii acestuia: 1 octombrie 2017.

Mitteleuropa si fantoma nationalismului

Lipsa pe arena politicà germanà a unor leaderi in màsurà sa zguduie inertia unei aliante de guvernare ce pàrea a putea dormi linistità in succesele economiei  tàrii au contribuit mult la construirea in jurul imaginii Angelei Merkel a unei aureole de “cancelarà eternà”.   Luni 25 septembrie, precum se stie, multi oameni politici din alianta CDU (Christlich Demokratische Union Deutschlands)/CSU(Christlich-Soziale Union) - SPD (Sozialdemokratische Partei Deutschlands), au avut,  pentru prima datà dupà intemeierea Republicii Federale a Germaniei, senzatia netà cà in tara stabilitàtii guvernamen

Conflictul cu Corea de Nord si “strategia nebunului”

Duminicà 22 octombrie a fost alta dintre recentele zilele nefaste pentru perspectivele de viitor ale armonizàrii politicilor Uniunii Europene si punerea lor in acord cu acele presiuni centrifuge care, exercitate asupra guvernelor tàrilor membre, creazà atat perspective de zguduire a raporturilor institutionale interne, cat si potentiale destabilizàri de duratà ale acestora.  Simultan cu acutizarea tensiunilor  legate de incertitudinile generate de cursul pe care il poate lua pentru intreaga Spanie – si in egalà màsurà pentru Catalonia - conflictul declansat intre Generalitat de la Barcelona

Acesta este unul dintre articolele pe care nu as fi dorit a le scrie. Voi face totusi un efort de a contura cel putin motivul pentru care m-am aventurat in asternerea pe hartie a catorva amintiri.

   La Galeria Kube Musette (Calea Victoriei 114 - Bucuresti) este incà deschisà panà duminicà 1 octombrie (inclusiv) expozitia de sculpturà SEMNE a maestrului Nicolae Rosu. A fost inauguratà luni 25 septembrie si durata foarte scurtà a prezentàrii ciclului de opere, coerent atat din punct de vedere tematic cat si din punct de vedere stilistic,  pare aceea a unei càlàtorii rapide a autorului in peisajul vivace al manifestàrilor bucurestene.  Din cele 28 de lucràri expuse,  27 sunt bronzuri de mici dimensiuni.

In august 2004 am publicat  in cotidianul “Cronica Romana” un articol intitulat “Locomotiva germanà” (republicat in “Libertatea fàrà democratie si glontul de aur”, RAO, Bucuresti, 2005). In bunà parte in el erau discutate efectele devastatoare ale unei “inlàntuiri diabolice” de factori  (in principal cresterea somajului si cresterea cheltuielilor sociale) ce s-au repercutat in anii de dupà Unificarea Germaniei asupra pierderii competitivitàtii economiei acestei tàri.

Conform unor mărturii demne de luat in considerare George W. Bush s-a gandit la o replică militară la inaintarea trupelor ruse in teritoriul Georgiei in august 2008. Presedintele S.U.A. si-a redimensionat atunci rapid intentiile (cf. D. Fabbri, “In Georgia si è riscchiata la terza guerra mondiale”, in “Limes”, numărul tematic “Grandi giochi nel Caucaso”, nr. 2 / 2014, p. 183 si urm.) constatand că aparatele structurile politice si militare ale S.U.A. inteleseseră că Rusia, făcand un pas riscant, iesea din amorteala ulterioară incheierii “războiului rece” si trauma dizolvării U.R.S.S. si tindea a-si reafirma statul efectiv de mare putere, in măsură să riposteze la sfidări militare majore, desi mult slăbită economic si organizatoric.(O analiză de Grigore Arbore)

Nu pot sà nu scriu aceste randuri despre prietenul meu Pavel Bucur (11 noi. 1945- 26 spre 27 septembrie 2016) care acum ràtàceste cu sigurantà sub stelele Ursei, aflate in declin. Astàzi 30 septembrie 2016, dupà orele 14.00, a fost condus pe ultimul drum.

Luni 19 iulie 2016 in Italia a fost zi de doliu national. Drapelele tării si ale U.E. a fost listate cu negru au coborat in bernă. In dimineata aceleiasi zile in sobra biserică San Saturnino Martire, din piata Verbana, cartierul roman Trieste, unde familia fostului Presedinte al Italiei (1999-2006) a locuit timp de decenii, a avut loc ceremonia religioasă slujită de monseniorul Vincenzo Paglia, din iunie 2012 Presedinte al Consiliului pontifical pentru familie si din 15 august 2016 presedintele Academiei Pontificale pentru viată. Intre monseniorul Paglia si presedintele Ciampi se stabilise in decursul ultimelor decenii o stransă legătură spirituală.