Postări de Grigore ARBORE

Sâmbătă 9 mai a fost sărbătorită Ziua Europei, dedicată, conform cutumei, păcii și unității europene. 
Coincide cu ziua în care Robert Schumann, ministrul de externe al Franței, a formulat la Paris propunerea construirii unor noi forme de cooperare pe continent, în măsură să preîntâmpine pericolul catastrofic al repetării războiului încheiat în 1945 și urmat imediat de războiul rece.

Li se părea, în urmă cu câteva săptămani, unor optimiști oameni politici italieni și spanioli, că în rezolvarea spinoasei probleme a convergenței intereselor și viziunilor guvernelor țărilor UE într-un set de soluții acceptabile privind modalitătile de finanțare a reluării activitătilor economice după trecerea de la faza de încetare a acestora, din cauza blestematului Covid-19, la faza de reactivare a proceslor de producție și de deplină funcționare a mecanismelor sociale, teleconferință membrilor Eurogrupului  din ziua de marți 7 aprilie a.c. ar fi putut marca “un pas înainte”. 

Marți 7 aprilie, după teleconferință Eurogrupului, am aflat (sau nu?) dacă organizația supranațională, ajunsă la vârstă maturitătii și numită Uniunea Europeană, introdusă în întocmirea comunitară preexistentă  prin Tratatul de la Maastricht (1992) ca “nepoată” a Comunitătii Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO - Tratatul de la Paris, 1951) și descendentă directă a Comunității Economice Europene (Tratatul CEE: executiv din martie 1967, că urmare și a  Tratatului de Fuziune al Tărilor CECO din aprilie 1965), intentionează să existe sau să se lichefieze.

Sfidarea pandemicà si umanitatea viitorului

Farhana Haque Rahmna este o excelentà cunàscàtoare ale punctelor critice ale vietii comunitàtilor ce tràiesc pe planeta noastrà. Pe parcursul a peste trei decenii  a tràit, din pozitia de inalt functionar al organizatiilor ONU, experienta dificultàtilor zilnice ale populatiilor planetei. Timp de 25 de ani a lucrat in cadrul IFAD (International Fund for Agricultural Development), unde a detinut pozitii dimportante de coordonare a activitàtilor institutiei, pentru ca apoi sa lucreze in cadrul FAO asigurand legàturile cu mass-media si contribuind la definirea colaboràrii cu factorii de decizie nationali si internationali.  Inainte de a deveni inalt functionar ONU a exercitat profesia jurnalismului - in care s-a initiat in tara sa de origine, Bangladesh -  lucrand precum corespondent sau free-lancer expert in comunicare in tàri europene , in Africa (continent in care a petrecut opt ani) si Asia.

 5.  Cele trei profetii .  Ce “principii vitale” stau la baza evolutiilor din viitorul apropiat a “sistemului european” (prin care de regulà se intelege acela al UE)? Tema de dezbatere degajatà de o asemenea intrebare a mobilizat analisti geostrategici, scriitori (unii de science fiction), oameni politici, publicisti etc.Nu lipsesc supozitii ce penduleazà intre imaginatia catastroficà si sperantele mirobolante. Un ràspuns la intrebare a incercat sà configureze si  profesorul emerit Giulio Tremonti (n.

4. “La meme Jeanette autrement  coiffèe”…..

               3. Birocratia supranationalà in fata destràmàrii aliantelor traditionale

2. Polarizarea intereselor naționale în pofida „aderenței stomacelor” la procesul unitar.

Unitatea problematicà

Nu avem prea multe posibilitàti sà stim deja dacà “Europa de maine” - adicà aceea dupà reformatarea Parlamentului European, sub presiunea unei ipotetice victorii a unei regrupàri informale a partidelor nationale suveraniste - va fi “mai bunà” (adicà mai acceptabilà pentru electoratul acelorasi suveranisti) decat “Europa de acum”, aceea dominatà timp de decenii de “dualismul”, schimbul de stafetà si chiar alianta deschisà sau tacità, de centru stanga, intre populari si social democrati.

 Pe marginea unei cărți semnată de Vasile Pușcaș

Remeditarea și reproiectarea problematicilor majore ale istoriei moderne și contemporane ale României pe fundalul și în contextul desfăsurărilor dinamice și dramatice ale marilor schimbări, adeseori traumatice, care au remodelat aspectul lumii în ultimul secol au fost, fără indoială, stimulate, în numeroase scrieri ale istoricilor români și ale colegilor străini interesați de aceleași problematici, de sărbătorirea împlinirii celor 100 de ani de la Marea Unire.

Energia, prestigiul si rigoarea

Forta economicà a fost principalul factor de sustinere al relevantei Germaniei atat in raport cu tàrile din UE cat si in general, in cadrul raporturilor politice internationale. 

Ascensiunea Doamnei Merkel si viziunea sa neo-popularà despre “soziale Marktwirtschaft”

Càlàtoria in Italia a lui Albrecht Dürer ( 1471-1528)  a durat mai mult de un an, de la inceputul lui 1494 panà in primàvara lui 1495. Cea mai mare parte a timpului si-a petrecut-o la Venezia, unde a avut prilejul sà cunoascà operele unor pictori care au làsat urme de nesters in istoria artei Renasterii si artei universale: Jacopo Bellini (1396?-1470?), fiii sài Gentile (1429?-1507) si Giovanni (1433-1516) si cumnatul acestora din urmà, padovanul de adoptiune Andrea Mantegna (1431-1506).  Dürer a mai putut admira la Venezia si opere ale lui  Vittore Carpaccio (c.

Joi 27 septembrie, cu putin inainte de orele 21.00, purtàtorii de cuvant ai partidelor ce guverneazà Italia de la inceputul lunii iunie a.c. (Movimento 5 Stelle + Liga) au lansat stirea mult asteptatà. “S-a ajuns la acordul sperat”.  Cateva sute de persoane, “militanti” ai M5S s-au adunat imediat in Piazza Colonna pentru a-si manifesta  satisfactia pentru o “victorie” ale càrei contururi vor fi mai clare in urmàtoarele zile.   Multimea din acea piatà spera ca o autoritate politicà reprezentand M5S in Guvern sà confirme “buna stire”, eventual sà o anunte oficial de la balcon.

Tensiunile  geo-politice si  ràzboiul civil din Siria: inamicul amic.

Starea economiei si ambitiile politice 

La 1 iunie guvernul spaniol condus de Mariano Rajoy a fost defenestrat de reuşita moţiunii de cenzură promovată în Parlamentul Spaniei de Pedro Sanchez, liderul PSOE (Partido Socialista Obrero Español - Partidul Socialist Muncitoresc).

Multi dintre noi au avut probabil numeroase ocazii de a intrezàri intr-o persoanà publicà sau privatà tràsàturile caracteriale si fizice ale unui erou parcà iesit din càrtile de aventuri citite in adolescentà  sau din scenele unor filme sau piese de teatru inspirate din acestea.  Asocierile intre fictiunea literarà sau artisticà si imaginea realà a unui personaj, rezultatà din comportamentul si faptele  sale,  ne clarificà uneori ideile despre acesta mult mai bine decat ar putea s-o facà simpla analizà a faptelor sale concrete, lipsità de sarea si piperul imaginatiei.

National-populismul si farsa solidaritàtii europene

Imposibila convietuire a national-populismului cu macronismul si merkelismul: benzina haosului european

 Fortele antisistem preiau conducerea

              Micile-mari realităţi din vremurile stagnării

Berlusconi, problema libiană, conflictualităţile interne şi ascensiunea “demolatorilor” din PD.

1. Schimbarea la fatà post-comunistà si autodistrugerea stangii si dreptei.

În Uniunea Europeană ţările leader - Germania şi Franţa - şi nu doar ele au dificultăţi a-şi coordona activităţile de politică externă care privesc vaste arii de cooperare din cauza unor decizii surprinzătoare ale “naţiunii indispensabile” (prin reprezentantul ei cu cea mai mare autoritate decizională) şi nu pentru că ele nu au fost anunţate în prealabil, ci pentru că sunt în afara oricărei logici.

Ultimele desfăsurări importante în planul politicii internaţionale determinate de initiativele luate de Donald Trump după instalarea sa ca preşedinte al SUA pot fi caracterizate cu mai multe epitete, în functie de mediile în care au fost recepţionate ca are: surprinzătoare şi inacceptabile (pentru decidenţii politici ai ”ţărilor prietene”, care au trebuit sa-si reorienteze rapid acţiunea internaţională în funcţie de acele hotărâri imperative ale “principalului aliat” ce ieşeau din cadrul acordurilor multilaterale de el anterior subscrise); traumatice (pentru popul

Incipit: Mai jos se află două texte. Primul este o scrisoare primită prin e-mail, în ziua de 12 aprilie a.c. 

Aşadar la alegerile prezidenţiale din Federaţia Rusă, desfăşurate duminică 18 martie, a invins din nou Vladimir Putin, inamicul public numărul 1 al cel puţin două administraţii prezidenţiale ale Statelor Unite (G.W.Bush şi Obama), al Alianţei Atlantice în care “actionarul principal” sunt SUA, al “democratiilor model” europene concentrate (fireste) în jurul propriilor interese geopolitice legate de mentinerea şi “lărgirea pieţelor” de desfacere şi de procurare de materii prime necesare pentru satisfacerea “standardelor moderne de viaţă” ale propriilor populaţii, al oligarhilor şi principalil