Postări de Octavian ANDRONIC

Neaoșul Vasile Mureșan (zis Sigfried, ca să fie mai pe placul nemților), purtătorul de cuvânt al popularilor europeni, ne explică ca unor proști că Parlamentul European este intransigent în legătură cu candidatura Codruței Kovesi și că nu va mai participa la negocieri atâta timp cât Consiliul se dovedește lipsit de flexibilitate (în mintea lui flexibilitate înseamnă să fie de acord cu intransigența Parlamentului și să renunțe la propriul punct de vedere, exprimat de altfel foarte clar).

Pe șoseaua care duce dinspre Giurgiu spre Comana, între Frasinu și Băneasa, se făcuse joi pe la prânz o coadă de mașini parcate de o parte și de alta a șoselei pe vreun kilometru. Undeva, la mijloc, o mulțime pestriță gravita în jurul unor mese improvizate pe care se aflau băuturi răcoritoare și ...șampanie! Pe ambele părți, șiruri lungi de folii negre de plastic acopereau o cultură misterioasă pe lângă care roiau operatori și fotoreporteri. Asistența părea să fie în așteptarea unui eveniment care întârzia să se producă.

 Președintele Parlamentului European Antonio Tajani a declarat că va trimite o scrisoare autorităților române prin care le va cere să nu pună obstacole în calea participării candidatei Kovesi la toate fazele procedurii de selecție pentru postul de procuror sef european.

Răposatul (din pdv politic) comisar Verheugen avea o vorbă, la vremea în care noi treceam sfioși pragul în Templul Bunăstării, cum vedeam noi atunci  Uniunea. Referindu-se la motivul peren al corupției, spunea că România trebuie să-și propună să prindă „peștii mari” în năvodul proaspăt înființatului PNA (de către Năstase), nu doar plevușca de până atunci.

Emilia Șercan, devenită un soi de detectiv particular face o nouă descoperire cutremurătoare: rectorul Academiei de Poliție a plagiat lucrarea sa de doctorat! Aceasta a fost pe trei sferturi copiată și nu e clar dacă sfertul rămas n-a avut și el origini necunoscute. Dincolo de șocul resimțit inițial îmi revin în fire și mă întreb: este vreuna dintre tezele de doctorat semnate de demnitari sau înalți funcționari publici originală? Care a fost noima ca astfel de oameni, ocupați până peste cap cu treburi de stat, să-și încarce programul cu șederea prin biblioteci? Ca să ce?

O stranie potrivire face ca președintele fondator al social democrației românești să împlinească vârsta care coincide cu anul reintrării sale în politica la vârf: 1989.

 Venerabilul om politic a renunțat de ani buni să mai facă din aniversarea sa un eveniment public. Primește telefoane de felicitare de la apropiați, dar preferă să adaste în tihna relativă a căminului, alături de cea care îi este parteneră fidelă de nu mai puțin de 68 de ani - doamna Nina, cea mai discretă și mai decentă Primă Doamnă a României moderne.

S-a împământenit în ultima vreme, mai ales de la preluarea puterii de către coaliția PSD/ALDE, un fel de obicei. Atunci când erau invitați feluriți demnitari în studiourile posturilor de televiziune pentru a fi „intervievați” (este un eufemism), aceștia se prezentau ca mieii la tăiere, nereușind să schițeze  vreo opoziție în fața rechizitoriilor moderatorilor-procurori.  Una dintre explicații - cea mai plauzibilă - constă în faptul că o mare parte dintre acești noi nomenclaturiști nu se ridica la nivelul pozițiilor ocupate în organigrama statală.

Spunea Guvernatorul Isărescu la audierile de la Parlament (sau în marja acestora, când îl făcea cu ou și cu oțet pe „țăcănitul” de Vâlcov) că Banca Națională dă statului 80% din ceea ce produce și că își reține doar 20% pentru cheltuielile de „producție” și pentru salarii(a la BNR). Eminentul economist de la Drăgășani face voit o confuzie între sectorul privat al producătorilor de vin și cel de stat al gestionării monedei naționale.

O distinsă doamnă, femeie de afaceri respectată, copleșită adeseori de povara responsabilității pentru cei peste 1.000 de angajați care nu pot să se ducă acasă cu buzunarele goale în ziua de salariu, mi-a făcut la o discuție informală o mărturisire cutremurătoare. Timp de aproape 10 ani a trăit cu spaima în suflet față de eventualitatea ca într-o dimineață  devreme să găsească la ușa sa mascații și procurorii care o vor invita politicos la audierile ce precedau de regulă o arestare.

Poporul în mijlocul căruia au poposit în urmă cu vreo 400 de ani strămoșii actualului președinte au o zicală: să nu vorbesti de funie în casa spânzuratului. Este o probă de înțelepciune și de bun simț pe care șeful statului nu și-o asumă. Recentul său discurs de la comemorarea Holocaustului reprezintă de-a dreptul o sfidare a acestui principiu. Într-o manieră pe care a transformat-o într-un veritabil program, Iohannis folosește orice manifestare oficială pentru a-și ataca adversarii politici. O face și la Alba Iulia, București și Iași, dar și la Bruxelles și Aachen.

Comentatori în pană de subiecte pe care să le întoarcă pe toate fețele cu invitați competenți au prins un fir de care au tras cu forță: o afirmație făcută de ministrul Petre Daea la audierile de la Parlamentul European, referitoare la cormoranii care ar fi invadat piscinele din România!

Surse din interiorul Comisiei Europene ne-au declarat că membrii delegației care s-a deplasat la București pentru operațiunea de predare oficială a responsabilităților președinției rotative a Consiliului, au fost extrem de plăcut surprinși nu doar de atmosfera în care s-a derulat aceasta, pe fondul temerilor că disensiunilor interne își vor pune amprenta pe desfășurarea evenimentului, cât și de maniera în care gazdele au rezolvat unele dintre delicatele problemele de protocol.

De la o zi la alta

La Bruxelles, cu multă precauţie... Alianţa Nord-Atlantica a crăpat "uşa" care dă spre Europa de Est!

Dl ministru Spiroiu acordă tot sprijinul său planului NATO de Parteneriat pentru pace

Cu cărţile pe masă [II]

Această aniversare a Revoluţiei Române a fost, iată, mai puţin agitată decît au sperat unii sau decât s-au temut alţii. Până acum, fiecare sfârşit de an marca, aproape dramatic, creşterea tensiunilor sociale şi politice până la un punct de fierbere ce ameninţa să repete, cu consecinţe neclare, experienţa din '89. Motivul principal: revendicarea moştenirii Revoluţiei române.

În urmă cu exact 29 ani, tot de Crăciun se instala primul guvern democratic. Ales în Piaţa Universităţii, unde mulţimea dezlănţuită l-a trecut în opoziţie veşnică pe Ceauşescu. Tribunalul volant n-a făcut decât să confere o brumă de legitimitate acestei sentinţe populare. Românii au întâmpinat  cu speranţe noul Executiv condus de băiatul în pulover care tocmai declarase că numele partidului din care aveau să se tragă aliaţii de mai tîrziu "suna ca dracu'".

Au trecut atâția ani de când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Atunci am înţeles un lucru: că s-a terminat cu DICTATURA. Prea puţini au fost cei care s-au gândit - sau au îndrăznit să gândească - la faptul că s-a terminat şi cu COMUNISMUL. Părea ca o boală, cronică şi ereditară, de care se scapă doar prin nefiinţă. O boală care poate fi doar uşurată, în care pacientului i se pot face doar zilele mai suportabile. Era o victorie stranie, într-o luptă aproape fără adversar. Ei plecaseră şi toţi cei rămaşi păreau că fac parte din aceeaşi familie izbăvită de suferinţe. Era doar o părere.

A fost şansa noastră - extraordinară şi unică - de a trăi acel moment de referinţă pe care orice ziarist şi l-ar dori în propria sa biografie: scoaterea unui ziar - altul decât oricare model cunoscut până atunci. Un ziar LIBER, izvorât ca un strigăt, ca strigătul zecilor de mii de bucureşteni, din adâncul fiinţelor lor umilite de frică, foame şi frig. LI-BER-TA-TE a fost strigătul acelei mulţimi şi el s-a aşezat firesc, parcă de la sine, în capul paginii mirosind a cerneală tipografică, în care ne aşternusem gândurile şi speranţele trezite de experienţa fantastică a acelor zile.

 Pentru cei care îl cunosc - și nu de azi de ieri - pe Cornel Nistorescu, gestul său a fost unul neobișnuit.

Românii au făcut o revoluție pentru a recâștiga drepturile fundamentale de care un regim totalitar îi lipsise vreme de mai bine de o jumătate de secol. Printre acestea s-a numărat și dreptul de a se bucura de un tratament egal cu statul în situațiile în care interveneau conflicte. Regimul comunist făcuse din stat o entitate infailibilă, care nu greșea, avea întotdeauna dreptate și prioritate în fața legii. Ideea că atunci când se simțea nedreptățită o persoană să se îndrepte împotriva statului era de neconceput.

Puțini sunt cei care și-au amintit că s-au împlinit zilele acestea 50 de ani de la înființarea Biroului de Turism pentru Tineret. Sau „betete”, cum era mai cunoscut în epocă. Acest BTT a fost un fenomen care nu prea s-a potrivit cu epoca. A cam luat-o înaintea ei. Constituit cu obiectivul ideologic de a educa tânăra generație în spiritul dogmei socialismului național, acest organism s-a detașat cu discreție dar cu eficiență de servituțile politice, reușind să devină un veritabil laborator de creație și gîndire liberă.

De la o săptămână la alta
După 4 ierni postrevoluţionare "blânde"...
O performanţă a poliţiştilor judiciarişti
Cardi(ff)ogramă politico-sportivă
A sosit la Bucureşti preşedintele croat Franjo Tudjman
Săptămîna politică - Sindicalismul - între politică şi protecţie
J.F. K. - 30
 

Dacă, să zicem, Lazăr era judecat pentru niște fapte care ar fi prevăzut pedeapsa cu (Doamne ferește!) moartea, iar Toader era procurorul, rechizitoriul prezentat de acesta garanta execuția inculpatului - indiferent de forma ei - fără nicio șansă de recurs. Cele 20 de puncte (nu doar de vedere) din care ministrul l-a evaluat pe procurorul general au fost solide, impecabil argumentate și nu i-au lăsat nicio șansă impostorului care s-a autoerijat în „ministru” public.

După ce i-a fugărit pe colaboratorii care l-au însoțit și pe jurnaliști însetați de noutăți (de regulă altele decât cele aflate pe ordinea de zi în program) de-a lungul și de-a latul perimetrului instalațiilor stației de pompare Salcia, de pe malul mehedințean al Dunării, ministrul agriculturii Petre Daea a lansat o provocare: cine poate să facă mai multe flotări? S-a angajați să deschidă competiția executând 25 . Sub privirile consternate ale asistenței a făcut în ritm alert 22, oprindu-se din cauza pantofilor care nu îi ofereau stabilitate.

Maiorul George încearcă să ne convingă că față de mesajul răposatului McCain, scrisoarea lui Giuliani nu face doi bani. În primul rând pentru că senatorul republican era un membru respectat al legislativului, în timp ce fostul procuror general este doar o persoană privată. Valoarea mesajului primului este subliniată prin faptul că McCain i-ar fi mărturisit personal ambasadorului român (între două injecții cu morfină) că era foarte impresionat de calitățile Codruței Kovesi (despre care i-a relatat, bineînțeles, ambasadorul) în care vedea un fel de...

„Fiți tari!” (slăbănogilor) – i-a îndemnat Iohannis pe liberali, convins că în forma la care i-a adus Orban nu îi pot fi de mare folos la viitoarele alegeri. Președintele tuturor românilor i-a făcut de două parale în discursul său din fața activului BPN  pe pesediștii din coaliție, nefiind totuși foarte sigur că erorile de exprimare și gafele acestora vor fi suficiente pentru a aduce la putere un partid „al său” @ Pesediștii și-au făcut conștiincioși rația săptămânală de gafe și aproximații lexicale.

Geopolitica gazonului și-a spus din nou cuvântul. În confruntarea dintre „marile puteri” și „micile puteri” fotbalistice au ieșit victorioase, așa cum se cuvine, primele. După 20 de ani de la cucerirea primului său titlu, Franța recidivează în fața unui „copil teribil” care este Croația. Francezii au obținut cea mai clară victorie a lor din acest turneu. Mai categorică chiar decât o arată cifrele și în fața unui adversar practic epuizat de grelele încercări prin care a trecut până în această fază.

Cinci ani  o lună și 24 de zile a durat mandatul Codruței Kovesi în fruntea parchetului Anticorupție. Mult mai puțin i-a trebuit președintelui ca să îi pună capăt: doar 33 de zile, în care a citit și a răscitit motivarea Curții Constituționale până când a înțeles că n-are încotro și trebuie să o revoce dacă vrea să rămână nesuspendat în funcție STOP  Greu de spus cât îl ajută și cât îl încurcă pe Iohannis acest gest.

„Astăzi, companiile americane au un rol în explorarea şi exploatarea de noi zăcăminte descoperite la ţărm şi în Marea Neagră, care au potenţialul de a transforma România în exportator de gaze naturale. Aceste noi surse de importanţă vitală vor consolida economia României şi vor promova securitatea energetică a întregii regiuni. Aşteptăm cu interes adoptarea Legii Offshore şi lăudăm dezvoltarea rapidă de către România a infrastructurii şi resurselor necesare pentru gazoductul BRUA pe teritoriul său”.