Postări de Stelian ȚURLEA

În cadrul politicii sale de recuperare a valorilor, Institutul Cultural Român a publicat recent doi reprezentanți ai exilului literar românesc din Franța: este vorba de piesa de teatru Brambura sau Spiritul pedepsit de Theodor Cazaban și de volumul de proză scurtă Întâmplări dintre amurg şi noapte de Sorana Gurian. Astăzi și vinerea viitoare vom semnala/prezenta în această rubrică cele două volume.

S-au adunat până acum, cu cel de față, 19 volume, un raft întreg în seria autor N. Steinhardt, Opera integrală care apare din iniţiativa Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, în coeditare cu Mânăstirea „Sfânta Ana” Rohia. Vor mai continua un număr de volume cu corespondența.

Extrem de puțini dintre eventualii cititori ai acestui text vor fi auzit de Jack Devine, încât este absolut necesar să-i creionăm o minimă biografie, folosindu-ne de amplele informații existente la sfârșitul bogatului volum pe care îl semnalăm astăzi.

„Tânărul Samuel Johnson este în pericol. Și nu doar că vederea îi este atât de slabă, încât invită din greșeală o cutie poștală la întâlnire, ci și un demon furios vrea să se răzbune pentru rolul jucat de băiat în zădărnicirea invaziei asupra Pământului de către forțele răului. Când Samuel și șoricarul său credincios, Boswell, sunt trași printr-un portal în tărâmul întunecat, casa Infernalilor, acesta are ocazia de a se răzbuna.

Greta Garbo a trăit 85 de ani. S-a retras în plină glorie, la 36 de ani, după ce făcuse 28 de filme. Și-a dorit să rămână anonimă până la sfârșitul vieții, adică aproape o jumătate de secol! A fost o anomalie, s-a spus. „Vreau doar să fiu singură” – erau vorbele ei mereu citate. Călătorea sub nume false. Se deghiza. Se îmbrăca simplu, nu purta bijuterii impresionante. A avut iubiți, dar s-a spus și că ar fi bisexuală. Nu se distingea prin prezență mentală, avea geniu doar în fața camerei de filmat.

În 2018 a apărut la Editura Humanitas fiction romanul „Lebedele de pe Fifth Avenue”, în care americanca Melanie Benjamin reconstituie un New York de altădată, în centrul căruia se află excentricul scriitor Truman Capote şi muzele sale. Un roman minunat.

Iată că subiectul este reluat de o altă scriitoare – de astă dată într-un roman de debut, despre care absolut toată lumea a spus că este „briliant scris”, „fascinant”, „strălucitor”, „remarcabil”, „conceput cu talent desăvârșit”, „extraordinar” etc (am putea continua cu pagini de extrase).

Jean Mermoz (1901-1936) a fost un pilot francez erou. S-a alăturat companiei Latécoère, apoi Companiei Generale Aeropostale, devenind pilot postal. A travesat Marocul, Senegalul și alte zone africane, s-a prăbușit în Sahara, a fost capturat de un grup de rebeli tuaregi, dar a fost salvat. A contribuit la inființarea Air France și Aeroposta Argentina. A dispărut cu avionul său în decembrie 1936.

Din orice se poate scoate o povestire! O dovedește, încă o dată, editura Crime Scene Press. E a doua oară, după „CenteNOIR”, apărută în urmă cu doi ani, când Crime Scene Press face dintr-un subiect comun și foarte dezbătut subiect de culegere - și încă cu destul succes.

De astă dată, în 2020, cincisprezece autori români, izolați în casele lor, respectând îndemnul „Stai acasă!”, au fost chemați „la arme”, adică la scris, de editorul cerber și au hotărât să înregistreze sau să imagineze întâmplări din timpul pandemiei care ne răvășește viețile de câteva luni.

Să începem cu datele așa-zis „tehnice” ale acestei cărți masive, publicată simultan în douăzeci de limbi și în cincizeci de țări (inclusiv la noi) și care a stârnit enormă vâlvă. Le oferă chiar autorul: cartea este rezultatul unei investigații făcute pe teren vreme de patru ani, în Italia și alte treizeci de țări; au fost realizate 1500 de interviuri; printre cei intervievați se numără 41 de cardinali, 52 de episcopi și monseniori, 43 de nunții apostolici, secretari de nunțiaturi sau ambasadori străini, 11 gărzi elvețiene și mai bine de două sute de preoți catolici și seminariști.

Scriu editorii: „Ce știu cu adevărat cei mai mulți oameni despre Nietzsche – în afară de mustață, de uitătura încruntată și de asocierea stăruitoare cu nihilismul și fascismul? Unde îl încadrăm pe un gânditor care a fost iubit și de Albert Camus sau Martin Buber, și de Adolf Hitler? Orice filosofie este autobiografie, scria Nietzsche, iar în biografia sa care demontează mituri, Sue Prideaux îi aduce pe cititori în lumea acestui excentric genial, aruncând lumină asupra întâmplărilor și oamenilor ce i-au influențat viața și opera.

„Patrirahia Română a avut inițiativa, inspirată și generoasă, de a aduce în centrul atenției opiniei publice ca temă de reflecție, pe tot parcursul anului 2019, satul românesc. Printre numeroasele mijloace folosite pentru relansarea interesului față de problemele lumii rurale, s-a numărat și modesta mea mea emisiune <<Pagini despre satul românesc>>, difuzată de două ori pe săptămână de Trinitas TV. (...) Cartea de față, pe care am alcătuit-o la îndemnul unui intelectual de elită, Ciprian Olinici, reunește textele emisiunilor mele.

John Grisham este probabil cel mai apreciat autor de thrillere juridice. A contribuit la succesul lui și faptul că a practicat o vreme avocatura, prin urmare cunoaște fioarte bine sistemul juridic. A fost și deputat în Camera Reprezentanților a statului Mississippi, vreme de un mandat, în anii 80 ai secolului trecut. A publicat peste treizeci de romane (foarte multe au fost traduse și în românește de Editura RAO), unele s-au bucurat de un enorm succes și au fost ecranizate.

„Mai presus de orice, sunt jurnalist. Toata viața am fost jurnalist.
Cărțile mele sunt cărți de jurnalist, chiar dacă nu se prea vede”, spunea
Gabriel García Márquez care a repetat de multe ori că „jurnalismul este cea mai frumoasă meserie din lume”. Ca jurnalist, a publicat, între anii 1950 și 1987, la diferite ziare și reviste, un număr impresionant de articole, care au fost adunate în cinci volume ce alcăturiesc „Opera jurnalistică”, îngrijită de Jacques Gilard. Din acestea au fost selectate articolele din antologia de față.

Cu foarte mare întârziere semnalez/prezint cartea apărută la Editura Eikon.

Îl mai țineți minte pe Dorin Liviu Zaharia - cei din generația mea? Sau cei mai tineri știți câteva ceva despre el? Ar trebui să știți multe, pentru că a fost un muzician rarisim.

Avem de-a face și cu o premieră – prezentarea (aproape) tuturor istoriilor literaturii române într-o singură carte!

Pandemia de coronavirus a dus și la întâmplări literare fericite. Pe una dintre ele o prezentăm astăzi, o antologie masivă alcătuită de criticul clujean Irina Petraș.

Fragment din carte: „În dimineața zilei de 4 martie 1918, un bucătar de la cantina taberei militare Funston din Kansas, Albert Gitchell, s-a prezentat la infirmerie cu durere de gât, febră și cefalee. La ora prânzului, infirmeria avea de-a face cu peste 100 de cazuri similare, iar în săptămânile care au urmat s-au îmbolnăvit atâția soldați, încât medicul-șef a rechiziționat un hangar ca să-i poată găzdui pe toți.

Nicholas Bowling este un scriitor britanic, actor londonez de stand-up comedy, muzician și profesor de limba latină. A absolvit Universitatea Oxford în 2007. „Destinul unei vrăjitoare” reprezintă debutul său literar. O carte despre care se scria în Daily Telegraph: „Nicholas Bowling își ține în permanență cititorul în suspans.” În timp ce scria la această carte, Nicholas Bowling a participat cu un show solo la Festivalul de la Edinburgh și a scris și înregistrat un album cu cântăreața folk Mary Erskine, Me For Queen. 

„După ce manuscrisul a fost trimis de Polirom la tipar – declară autorul într-un interviu acordat <<Suplimentului de cultură>> îndată după apariția cărții - m-am gândit că aș mai fi avut câte ceva de zis în zona fake news-ului. Unele dintre întâmplări le-am omis eu în mod intenționat, ca să nu devină cartea prea voluminoasă, altele mi-au venit în minte abia acum. Poate că, dacă va exista o a doua ediție, voi mai adăuga ceva.

Semnalăm/prezentăm astăzi cartea de debut a unui scriitor american de culoare, Colson Whitehead, al cărui roman Ruta subterană, încununat cu Pulitzer Prize, e tradus în peste 40 de țări. Debutul acesta, romanul de astăzi, e de o originalitate „izbitoare”, a apărut în 1999 și a fost comparat cu romane cult - Catch-22 de Joseph Heller, V de Thomas Pynchon și Ochiul cel mai albastru de Toni Morrison. A primit Quality Paperback Book Club New Voices Award și a fost finalist la PEN/Hemingway Award.

Vremurile s-au schimbat enorm, acum aproape nimeni nu mai știe un reporter sau un ziarist din presa scrisă, toți ochii sunt ațintiți asupra televiziunilor și, în mod nemeritat cel mai adesea, ziariștii care lucrează acolo se află în prin plan. De aceea, probabil foarte puțini dintre cei care vor citi aceste rânduri sau vor deschide cartea pe care o semnalăm/prezentăm astăzi vor fi auzit de autoarea ei Cora Muntean și știu că este ziarist. Și încă unul cu state vechi – anul acesta, în martie, a făcut 27 de ani de presă.

Cititorii acestei rubrici s-au mai întâlnit cu această scriitoare britanică de mai multe ori în această rubrică. Volumul acesta este al cincilea din seria Shetlend. Acțiunea tututor romanelor seriei se petrece în insulele Shetland, arhipelag la nord este de Scoția (și aparținând de aceasta), cu puțin peste 22000 de locuitori.

Un alt roman istoric dens al celui care a scris bestsellerul istoric „Catedrala mării”.

Surprinzător, încă se mai poate scrie admirabil despre al Doilea Război Mondial. Cartea de față a apărut în urmă cu trei ani, iar autorul ei, Keith Lowe, născut în 1970, este scriitor și istoric cu mare autoritate, iar domeniul său predilect de cercetare este chiar ultimul război mondial. Despre care scrie, în epilog:

Astăzi, 1 septembrie, ar urma să se lansează simultan în România și multe alte țări cartea pentru copii a lui Dan Brown Simfonia Sălbatică. Simultan cu lansarea, vor avea loc mai multe concerte orchestrale în toată lumea, compuse de același Dan Brown. Programul muzical al spectacolelor este o transpunere live a motivelor muzical ce acompaniază noua sa carte ilustrată pentru copii. Sunetul se va face prin accesarea unei aplicații gratuite.

„Hypomnéma” este un cuvânt din greaca veche însemnând o amintire notată, o notă, un comentariu. Mai recent, filosoful francez Michel Foucault a susținut că hypomnémata e un material alcătuit din lucruri citite, scrise, auzite, alcătuind un tezaur pentru recitire și meditație. Prin urmare un fel de „note” sau „suporturi de memorie”.

„Ne închipuim că trăim într-o țară fără arme sau violență. De fapt, lucrurile stau puțin  altfel. Sunt mult prea multe arme de foc pe aici. Am auzit niște cifre date la radio. Aproape jumătate dintre cei pe care-i cunosc au permis de portarmă. E o legendă că locul ăsta e pașnic. Fără violență în Islanda? Vrăjeală! Da, totul pare liniștit și prietenos la suprafață, dar în spatele ușilor închise se ascunde un secret incomod – violența domestică. Și nimeni nu vrea măcar să recunoască, darmite să mai și vorbească despre ea.”

„De-a lungul vieţii mele, am fost numit în fel şi chip, de la omul cel mai periculos din Europa, la soldatul favorit al lui Hitler; de la erou neînfricat, la ticălos fără scrupule; şi de la cel mai mare oportunist, la <<mâna dreaptă a diavolului>>. Am păstrat sute de tăieturi din ziare şi reviste de pe tot globul, majoritatea expediată de prieteni, care-mi atribuiau planurile şi acţiunile cele mai fantastice, mai abjecte şi mai dificile.

Mirel Taloș s-a născut în 1973, a absolvit Liceul de matematică-fizică din Zalău, a făcut studii de filologie hispanică și română la Universitatea București, încheiate cu o teză de licență despre romanul politic al lui Mario Vargas Llosa. În 1999 a absolvit și Facultatea de Științe Politice a SNSPA. Din 2007 până în 2016 a fost deputat liberal, membru al Comisiei de cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților, raportor al comisiei pentru mass-media.