Publicat: 18 Ianuarie, 2012 - 11:10

Reprezentanţii autorităţilor locale care permit eutanasterea câinilor fără stăpân vor fi sancţionaţi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă penală de la 1.000 lei la 10.000 lei.

Miercuri, 11 Ianuarie 2012, Curtea Constituţională a hotărât că eutanasierea în masă a câinilor fără stăpân, posibilitate prevăzută de legea de modificare a OUG 155/21.11.2001 (PL 912/2007) este neconstituţională, urmând ca legea în cauză să fie resupusă dezbaterilor parlamentare cu scopul modificării acesteia în conformitate cu Decizia Curţii.

Într-o tentativă disperată de a justifica aplicarea în prezent a eutanasierii ilegale a câinilor fără stăpân de către unele primării şi de a imboldi pe altele s-o aplice, prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei, afirmă la doar două zile după Decizia Curţii, că ar exista o lege în vigoare care permite autorităţilor locale să decidă eutanasierea câinilor fără stăpân, nerevendicaţi într-un termen de 14 zile, referindu-se la Legea 227/2002 pentru aprobarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.

Prin acest act, prefectul:

 săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, constând în infracţiunea în forma agravată de instigare la nerespectarea legilor precum şi la săvârşirea de fapte ce constituie infracţiuni (art. 324 din Codul Penal)
 interpretează în mod abuziv, nelegal şi vădit eronat raportul dintre norma specială cu privire la interzicerea eutanasierii câinilor fără stăpân cu excepţia celor bolnavi incurabil (prevăzută la art. 7 ind. 1 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor modificată prin Legea nr. 9/2008) şi norma generală cu privire la eutanasie prevăzută de OUG 155/2001 privind gestionarea câinilor fără stăpân.

Atragem atenţia în special autorităţilor locale cu privire la următoarele aspecte:

 Legea nr. 205/2004 se aplică, potrivit art. 1 alin. 1, „animalelor cu şi fără deţinător”
 Conform art. 1 alin. 1, Legea 205/2004 reprezintă normativul cu caracter special în materia protecţiei animalelor (implicit a câinilor fără stăpân) faţă de OUG 155/2001 care reprezintă normativul cu caracter special în ceea ce priveşte gestionarea, anume organizarea adăposturilor câinilor fără stăpân la nivel administrativ-teritorial.
 Referitor la prevederile art. 1 alin. 2 din Legea 205/2004, „gestionarea populaţiei canine fără stăpân se reglementează prin lege specială” menţionăm că, OUG155/2001 are caracter special NUMAI cu privire la „gestionarea câinilor fără stăpân”, nu însă şi cu privire la măsura eutanasierii. Astfel, sub nicio formă nu se poate vorbi despre prevalenţa Ordonanţei faţă de Legea 205/2004 cu privire la eutanasiere, în baza principiului conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
 Chiar dacă ambele acte normative sunt în vigoare, măsura eutanasierii este reglementată în prezent în mod EXCLUSIV de către norma specială şi derogatorie de la prevederile corelative din OUG nr. 155/2001, normă prevăzută de art. 7 ind.1 din Legea nr. 205/2004. Aşadar, dispoziţiile privind eutanasierea câinilor fără stăpân cuprinse în Ordonanţă au devenit caduce prin modificările aduse Legii nr. 205/2004 de Legea nr. 9/2008, prin introducerea art. 7 ind. 1 conform căruia „este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar” .
 Prioritatea art. 7 ind. 1 din Legea nr. 205/2004 faţă de prevederile referitoare la eutanasie din OUG nr. 155/2001 a fost confirmată atât de instanţele de judecată (de ex. Tribunalul Tulcea, Sentinţa Penală nr. 34/20.02.2009) cât şi de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară si pentru Siguranta Alimentelor prin Rezoluţia nr. 967/23.10.2008, conform căreia “Având în vedere faptul ca prevederile art. 7 ind.1 din Legea nr. 205/2004, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 9/2008, au un caracter general, nefăcând distincţia între câinii deţinuţi de către persoane fizice sau juridice şi cei fără stăpân, precum şi faptul că modificarea şi completarea Legii nr. 205/2004, în sensul celor de mai sus a fost realizată ulterior adoptării Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă faptul că intrarea în vigoare a prevederilor art. 7 ind.1 a determinat inaplicabilitatea art. 7 alin. (1) din OUG nr. 155/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a primei teze a pct. 1 din Anexa nr. 3 la acelaşi act normativ. Precizam că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, cu modificările şi completările ulterioare, exprimă voinţa legiuitorului anterioară Legii nr. 205/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar modificările şi completările ulterioare aduse Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 nu au avut ca temei prevederile Legii nr. 205/2004. În considerarea celor de mai sus, apreciem că ultima voinţă a legiuitorului este de a proteja animalele şi de a permite doar eutanasierea acelor animale bolnave, urmare constatării acestui fapt de către medicul veterinar”.

În concluzie, in conformitate cu art. 23 alin. 1 ind. 1 lit. c raportat la art. 23 alin. (3) lit. c din Legea nr. 205/2004, PERSOANELE CARE PROCEDEAZĂ LA EUTANASIEREA CÂINILOR FĂRĂ STĂPÂN, CARE NU SUNT BOLNAVI INCURABIL CONFORM CONSTATĂRILOR MEDICULUI VETERINAR, SĂVÂRŞESC ACTE DE CRUZIME ÎMPOTRIVA ANIMALELOR PRIN OMORÂREA CU INTENŢIE (art. 6 alin. 2 din Legea nr. 205/2004 modificata prin legea 9/2008) urmând să fie sancţionate cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală între 1.000 Lei şi 10.000 Lei

FNPA şi organizaţiile de profil din ţară vor efectua toate demersurile necesare pentru justa aplicare a legii precum şi în vederea tragerii la răspundere a celor responsabili de eutanasierea câinilor fără stăpân cu nerespectarea art. 7 ind. 1 din Legea nr. 205/2004.