20 octombrie 2021

Avizul Comisiei de la Veneția privind proiectul de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Avizul Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept („Comisia de la Veneția”) privind proiectul de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție
Avizul a fost adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 127-a Sesiune Plenară (Veneția și online), 2-3 iulie 2021 şi arată astfel:

1
Strasbourg, 5 iulie 2021 CDL-AD(2021)019
Avizul nr. 1036/2021 Or. engl.
COMISIA EUROPEANĂ PENTRU DEMOCRAȚIE PRIN DREPT
(COMISIA DE LA VENEȚIA)
ROMANIA
AVIZ
PRIVIND PROIECTUL DE LEGE PENTRU DESFIINȚAREA SECȚIEI
PENTRU INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR DIN JUSTIȚIE
Adoptat de Comisia de la Veneția la cea de-a 127-a Sesiune Plenară
(Veneția și online), 2-3 iulie 2021
în temeiul comentariilor aparținând
d-lui Johan HIRSCHEFELDT (Membru supleant, Suedia)
d-lui Jean-Claude SCHOLSEM (Membru supleant, Belgia)
d-nei Hanna SUCHOCKA (Președinte de onoare)
d-lui Kaarlo TUORI (Membru, Finlanda)
Traducere neoficială realizată de Ministerul Justiției
2
Cuprins
I. Introducere………………………………………………………………………………………………………………3
I. Sfera de aplicare a avizului………………………………………………………………………………………..3
II. Înființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ)……………………………….4
A. Conformitatea cu Constituția României și dreptul UE…………………………………………………4
B. Critici la adresa SIIJ………………………………………………………………………………………………..6
1) Nivel național………………………………………………………………………………………………………….6
2) Avize ale Comisiei de la Veneția……………………………………………………………………………….7
III. Desființarea SIIJ…………………………………………………………………………………………………….8
A. Aspecte generale privind desființarea SIIJ………………………………………………………………….8
B. Măsuri tranzitorii privind SIIJ – dosarele pe rol și transferarea personalului…………………..9
IV. Amendamentele Camerei Deputaților……………………………………………………………………..11
A. Judecători și procurori – standarde privind inviolabilitatea…………………………………………11
B. Amendamente făcute de Camera Deputaților…………………………………………………………….13
V. Concluzii……………………………………………………………………………………………………………..16
3
I. Introducere
1. Prin scrisoarea din 29 martie 2021, dl. Stelian-Cristian Ion, Ministrul Justiției din România,
a solicitat Comisiei de la Veneția să emită un aviz cu privire la proiectul de Lege privind
desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (în forma adoptată de
Guvern) și la versiunea amendată a proiectului de Lege privind desființarea Secției pentru
investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative în domeniul justiției (în forma adoptată de Camera Deputaților) (CDLREF(2021)042).
2. În continuare se va face referire la ambele proiecte de lege prin „proiectul de Lege”, cu
excepția situației în care se face referire la amendamentele adoptate de Camera Deputaților,
caz în care referirea va fi făcută la „Amendamentele Camerei Deputaților”.
3. Dl. Johan Hirschfeldt, dl. Jean-Claude Scholsem, dna. Hanna Suchocka și dl. Kaarlo Tuori
au avut calitatea de raportori pentru acest aviz.
4. Având în vedere situația sanitară cauzată de pandemia de COVID-19, vizita raportorilor la
București a fost înlocuită cu întâlniri online organizate pe 12 și 14 mai 2021 cu părțile interesate
relevante. Acestea au inclus: Ministerul Justiției, Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul
Superior al Magistraturii, Direcția Națională Anticorupție, Procurorul General, Parlamentul
(Președintele Comisiei Juridice a Senatului și Președintele Comisiei Juridice a Camerei
Deputaților), asociații profesionale ale judecătorilor și procurorilor, reprezentanți ai
comunității internaționale și ONG-uri.
5. Delegația Comisiei de la Veneția a fost informată de Președintele Senatului, în timpul
întâlnirilor online, că Senatul va amâna adoptarea proiectului de Lege până la adoptarea acestui
aviz de către Comisia de la Veneția la următoarea sa Sesiune Plenară din 2-3 iulie 2021.
6. Acest aviz a fost pregătit în baza traducerii în engleză a prevederilor sus-menționate.
Traducerea ar putea să nu reflecte cu acuratețe toate punctele din versiunea originală, din acest
motiv anumite aspecte s-ar putea datora problemelor de traducere.
7. Acest aviz a fost redactat în baza comentariilor raportorilor. În urma unui schimb de idei cu
dl. Stelian-Cristian Ion, Ministrul Justiției din România, avizul a fost adoptat de Comisia de la
Veneția la cea de a 127-a Sesiune Plenară (Veneția și online), 2-3 iulie 2021.
I. Sfera de aplicare a avizului
8. Desființarea Secției pentru Investigația Infracțiunilor din Justiției (în continuare „SIIJ”) a
fost descrisă (în memorandumul explicativ la proiectul de Lege și în timpul întâlnirilor online)
ca un prim pas esențial și urgent în actuala reformă a „legilor justiției” din România, coordonată
4
de Ministerul Justiției. Scopul acestei reforme este îmbunătățirea calității legilor și asigurarea
certitudinii juridice și coerenței în cadrul național legal privind justiția din România.
9. Pentru această reformă, Guvernul a adoptat un memorandum pe 20 ianuarie 2021, prin care
a stabilit un calendar pentru adoptarea „prevederilor legale esențiale privind consolidarea
organizării și funcționării judiciare”. În acest sens, Guvernul a propus doi pași, primul
constând în aprobarea proiectului de Lege privind desființarea SIIJ (din 18 februarie 2021) și
al doilea constând în adoptarea a trei proiecte de lege, unul privind statutul judecătorilor, altul
privind organizarea judiciară și ultimul privind Consiliul Superior al Magistraturii (în
continuare, „CSM”) (inițial programate pentru sfârșitul lunii aprilie 2021, dar care au rămas în
urmă potrivit informațiilor primite de delegația Comisiei de la Veneția în timpul întâlnirilor
online).
10. În contextul reformei mai largi a sistemului judiciar preconizate de autoritățile române, în
loc să îi fie solicitat un aviz cu o abordare holistică/globală, Comisiei de la Veneția i s-a solicitat
să se concentreze pe acest prim pas urgent al reformei: desființarea SIIJ. Din acest motiv, sfera
acestui aviz este proiectul de Lege în lumina amendamentelor aduse textului de către Camera
Deputaților.
II. Înființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ)
11. Deși înființarea SIIJ nu a fost considerată de Curtea Constituțională a României ca fiind
contrară Constituției, ea a fost totuși aspru criticată în România și de către Comisia de la
Veneția.
A. Conformitatea cu Constituția României și cu dreptul UE
12. În decembrie 2017, Curtea Constituțională a fost sesizată de Secretarul General al Senatului
cu o obiecție de neconstituționalitate privind prevederile Legii privind modificarea și
completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Această Lege propunea, printre
altele, înființarea SIIJ în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
13. Cu privire la înființarea SIIJ, Curtea Constituțională nota în decizia sa din 2018 că
obiectivul avut în vedere a fost „crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de
investigație, și constituie o garanție legală a principiului independenței justiției, sub aspectul
componentei sale individuale, independența judecătorului (…)”
1 Totuși, Curtea
Constituțională a observat și că „normele cu privire la competența instanțelor judecătorești
competente să judece cauzele penale privind judecătorii și procurorii rămân neschimbate

1 Curtea Constituțională a României, decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 referitoare la obiecția de
neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară , paragraful 141.
5
(…)”
2
. De asemenea, Curtea a mai stabilit că „instituirea unor reguli speciale de competență
cu privire la o anumită categorie de persoane nu reprezintă un element de noutate în actualul
cadru normativ procesual penal” și nu încalcă nici principiul egalității în drepturi din CEDO
(Curtea a dat ca exemplu instanțele militare), și nici accesul la justiție3
. Din aceste motive,
Curtea Constituțională a României nu s-a opus creării propriu-zise a SIIJ.
14. În 18 mai 2021, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis o Hotărâre Preliminară4
cu
privire la 6 întrebări formulate de instanțe din România în proceduri judiciare dintre persoane
fizice sau juridice și autorități sau instituții, inclusiv întrebarea dacă „legislația națională
privind înființarea unei secții specializate a Ministerului Public cu competență exclusivă de a
investiga infracțiuni comise de judecători și procurori [i.e. SIIJ] este compatibilă cu dreptul
UE” (textul în paranteze pătrate adăugat).
15. CJUE a explicat că, pentru a fi compatibilă cu dreptul UE, legislația care a creat SIIJ trebuie
„să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției
și […] să ofere garanțiile necesare care să asigure că acele proceduri penale nu pot fi folosite
ca un sistem de control politic asupra activității judecătorilor și procurorilor și garantează
drepturile care decurg din articolele 47 și 48 din Carta [Drepturilor Fundamentale ale Uniunii
Europene].” Pentru CJUE, legislația ar încălca obligațiile din articolul 19(1), al doilea
subparagraf din Tratatul Uniunii Europene (TUE), dar și obligațiile specifice impuse României
de Decizia 2006/928 în legătură cu lupta împotriva corupției, dacă ar avea ca efect expunerea
judecătorilor și procurorilor care se ocupă de cazuri de corupție la orice influență directă sau
indirectă din partea legislativului sau executivului, de natură să le afecteze deciziile. CJUE,
deși a identificat în hotărârea sa un număr de elemente care ar crea îndoieli cu privire la faptul
că legislația națională cu pricina (crearea SIIJ) respectă condițiile de mai sus, necesare pentru
a asigura compatibilitatea cu dreptul UE, a concluzionat că ține de instanțele de trimitere să
decidă asupra acestei chestiuni, ținând cont de toți factorii relevanți.
16. În 8 iunie 2021, Curtea Constituțională a României a pronunțat o altă decizie5
privind SIIJ,
ulterioară hotărârii CJUE menționate anterior, în care „a reiterat decizia sa cu privire la
înființarea acestei structuri [SIIJ] de investigare a infracțiunilor exclusiv pentru categoria
profesională a magistraților (a se vedea Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018 și Decizia nr. 547
din 7 iulie 2020 (…))” constatând că înființarea SIIJ „are ca scop crearea unei structuri
specializate, cu un obiect determinat de investigație, și constituie o garanție legală a

2
Ibid.
3
Ibid., paragraful 142.
4 CJUE, hotărârea în cauzele conexate, 18 mai 2021, C-83/19 Asociația ‘Forumul Judecătorilor Din România’ v
Inspecția Judiciară, C-127/19 Asociația ‘Forumul Judecătorilor Din România’ și Asociația ‘Mișcarea Pentru
Apărarea Statutului Procurorilor’ v Consiliul Superior al Magistraturii și C-195/19 PJ v QK și in C-291/19 SO v
TP și alții, C-355/19 Asociația ‘Forumul Judecătorilor din România’, Asociația ‘Mișcarea Pentru Apărarea
Statutului Procurorilor’ și OL v Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Procurorul General al
României și C-397/19 AX v Statul Român – Ministerul Finanțelor Publice.
5 Decizia nr. 390 din 8 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.881
-889 din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2018
privind unele măsuri pentru operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 612 din 22 iunie 2021.
6
principiului independenței justiției, sub aspectul componentei sale individuale, independența
judecătorului”.
6 Așadar, a reiterat că nu se opune creării SIIJ.
17. Curtea Constituțională a adăugat că „… reglementarea care prevede înființarea SIIJ
reprezintă o opțiune a legiuitorului național, în acord cu prevederile constituționale cuprinse
în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept și în art. 21 alin. (1) și (3) referitoare la accesul
liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil
și, implicit, în acord cu prevederile art. 2 și ale art. 19 alin. (1) din TUE.”
7 Astfel, Curtea a
stabilit că ține de legiuitor, i.e. Parlament, să înființeze (și desființeze) structuri precum SIIJ.
Curtea se referă în continuare la importanța statului de drept, în special a securității juridice, și
la rolul instanțelor naționale în menținerea acesteia, „în măsura în care unele instanțe
judecătorești lasă neaplicate din oficiu dispoziții naționale pe care le consideră ca fiind
contrare dreptului european, în vreme ce altele aplică aceleași reglementări naționale,
considerându-le conforme dreptului european, standardul de previzibilitate al normei ar fi
puternic afectat, ceea ce ar genera o gravă insecuritate juridică și, implicit, încălcarea
principiului statului de drept.”
8
18. Pe scurt, în timp ce Curtea Constituțională a României nu s-a opus creării SIIJ, considerând
că îndeplinește cerințele Constituției României, CJUE a stabilit principalele criterii pentru
evaluarea compatibilității legislației naționale de acest tip cu dreptul UE și, după ce a identificat
un număr de posibile îngrijorări privind îndeplinirea acestor criterii în cazul de față, a lăsat
evaluarea finală instanțelor de trimitere. În acest context, acum depinde de autoritățile române
să determine dacă SIIJ este folositoare și îndeplinește aceste cerințe.
B. Critici la adresa SIIJ
1. Nivel național
19. Potrivit memorandumului explicativ ce însoțește proiectul de Lege, magistrații au fost
consultați în privința proiectului de Lege în 2019, cu rezultatul că 85,47% dintre procurorii
consultați și 72,22% dintre judecătorii consultați au fost de acord cu desființarea SIIJ.
20. De asemenea, 1000 de magistrați au semnat un memorandum, publicat pe 24 martie 2021,
declarând explicit că SIIJ ar trebui desființat, fără a mai fi nevoie de introducerea de garanții
suplimentare pentru magistrați.
21. Cu privire la garanțiile suplimentare, care acum apar în Amendamentele Camerei
Deputaților sub forma unei inviolabilități judiciare (a se vedea mai jos), pare a fi multă tensiune
în magistratură cu privire la necesitatea lor.

6 A se vedea paragraful 56 din Decizia nr. 390.
7 A se vedea paragraful 76 și de asemenea paragraful 86 din Decizia nr. 390.
8 Se vedea paragraful 86 din Decizia nr. 390.
7
22. Cu toate acestea, CSM, în avizul său, a indicat că garanțiile suplimentare erau necesare,
bazându-se pe interpretarea proprie a paragrafului 88 a Avizului Comisiei de la Veneția din
2018.
23. La o privire mai atentă, Comisia de la Veneția a descoperit o eroare în referirea la Avizul
din 2018 din avizul CSM. Ar fi trebuit să se refere la paragraful 89 (nu la paragraful 88) din
Avizul din 2018, care spune că: „ne putem întreba dacă recurgerea la procurori anti-corupție
specializați, cu garanții procedurale crescute pentru judecătorii și procurorii anchetați, fără
a crea o structură specială pentru acest scop, nu ar fi o soluție mai potrivită, dacă obiectivul
legiuitorului este într-adevăr combaterea și sancționarea corupției din sistemul judiciar.
Comisia de la Veneția a evidențiat, în lucrările sale, avantajele folosirii procurorilor
specializați, asociată cu un control judiciar adecvat, pentru anchetarea unor domenii foarte
particulare sau infracțiuni care includ corupția, spălarea de bani, traficul de influență etc.
Altfel, pentru alte infracțiuni ar trebui aplicat cadrul jurisdicțional obișnuit, ca pentru toți
ceilalți cetățeni români” (sublinierile din text au fost adăugate). Acesta, însă, nu este un
argument pentru introducerea garanțiilor suplimentare în proiectul de Lege, odată SIIJ
desființată. Este, de fapt, un argument care susține folosirea procurilor specializați.
24. Astfel, după ce a fost operațională pentru aproape trei ani, SIIJ este pe cale să fie desființată
ca urmare a criticilor și controverselor privind funcționarea și eficiența acesteia. Acest lucru
urmează să se facă prin proiectul de Lege cu Amendamentele Camerei Deputaților, care au fost
trimise la Senat, unde se află la momentul redactării acestui aviz.
2. Avizele Comisei de la Veneția
25. Comisia de la Veneția, în Avizul din octombrie 2018 privind proiectele de modificare a
Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, și Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (în
continuare „Avizul din 2018”) a criticat intenția de înființare a SIIJ: „Înființarea noii structuri
a ridicat întrebări și serioase preocupări, în special cu privire la motivele existenței sale,
impactul său asupra independenței judecătorilor și procurorilor și asupra încrederii
publicului în sistemul justiției penale și, mai general, în sistemul judiciar. Posibile conflicte de
competență cu parchetele specializate (precum DNA sau DIICOT, în special în privința
anchetelor deja avansate), și chestiuni precum eficiența centralizării tuturor acestor anchete
într-o singură locație sunt aspecte suplimentare care au creat preocupări. În fine, dar nu mai
puțin îngrijorător, posibila redirecționare a cauzelor de mare corupție, care sunt în curs la
DNA, a fost indicată ca unul din cele mai serioase riscuri, de vreme ce, odată cu judecătorul
sau procurorul anchetat, alte persoane anchetate pentru corupție vor ieși din competența
specială a DNA; aceasta ar submina atât activitatea anti-corupție a DNA, cât și DNA ca
instituție.”
9

9 Comisia de la Veneția – România – Avizul preliminar privind propunerile de modificare a Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii nr.
8
26. Potrivit paragrafului 84 din Avizul din 2018, „s-au ridicat întrebări cu privire la adevăratul
motiv al creării noii structuri și, astfel, cu privire la opțiunea de a aplica un tratament legal
diferit, în cadrul unui domeniu foarte sensibil (ancheta penală), în privința magistraților”.
Comisia de la Veneția și-a exprimat îngrijorarea că „indicarea judecătorilor și a procurorilor
ca țintă a unei structuri speciale de parchet ar putea de asemenea să fie interpretată ca
recunoașterea unui fenomen de corupție răspândită și de criminalitate în sistemul judiciar;
aceasta nu poate fi decât dăunătoare imaginii profesiei în România.”
27. În paragraful 90 al Avizului din 2018, Comisia de la Veneția a considerat legitime „temerile
existente că noua structură va servi ca un instrument (suplimentar) de intimidare și de presiune
asupra judecătorilor și procurorilor – în special dacă este cuplat cu alte noi măsuri avute în
vedere în acest scop, precum noile prevederi privind răspunderea materială a magistraților.”
În concluzie, Comisia de la Veneția a recomandat în paragraful 165 din Avizul din 2018 ca
autoritățile române „să reconsidere propunerea de înființare a unei structuri de parchet
separate pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori; recurgerea la
procurori specializați, împreună cu garanții procedurale efective, apare ca o alternativă
adecvată în această privință.”
28. În Avizul său din 2019 cu privire la Ordonanțele de Urgență nr. 7 și nr. 12 de modificare a
Legilor justiției, Comisia de la Veneția a stabilit că „motivele pentru crearea Secției speciale
pentru investigarea infracțiunilor din justiție (Secția), cu o competență vag definită, rămân
neclare”.10 În acest aviz, Comisia de la Veneția a observat de asemenea că „este neclar în ce
măsură procurorii Secției și procurorul său șef se află sub controlul ierarhic deplin al
Procurorului General”.11 Comisia de la Veneția a concluzionat că, „întrucât Secția ar fi
incapabilă să soluționeze eficient cauzele din competența sa, ea riscă să devină un obstacol în
lupta împotriva corupției și a crimei organizate”.
12

29. Nici Avizul din 2018 și nici cel din 2019 nu au fost avute în vedere de autoritățile române,
iar SIIJ a fost înființată și integrată în sistemul judiciar român.
III. Desființarea SIIJ
A. Probleme generale cu privire la desființarea SIIJ
30. Desființarea SIIJ este salutată de o mare parte a judecătorilor și procurorilor din România
precum și de comunitatea internațională și de ONG-uri, care o văd ca pe o structură care a
redus eficiența sistemului judiciar de a aduce în fața justiției judecătorii și procurorii corupți.

317/2004 privind consiliul superior al magistraturii, adoptat de Comisie în a 116-a Sesiunea Plenară (Veneția, 19-
20 octombrie 2018), (CDL-AD(2018)017), paragraful 83.
10 Comisia de la Veneția, România – Proiect de aviz cu privire la Ordonanțele de Urgență nr. 7 și nr. 12 de
modificare a legilor justiției, adoptată de Comisia de la Veneția în a 119-a Sesiune Plenară (Veneția, 21-22 iunie
2019), (CDL-AD(2019)014), paragraful 49, al doilea punct.
11 Ibid.
12 Ibid.
9
31. Privit doar din perspectiva Avizului din 2018, Comisia de la Veneția poate să accepte că
proiectul de Lege este în acord cu recomandările sale de desființare a SIIJ și de transferare a
dosarelor în curs la parchetele competente potrivit legii. Același lucru se aplică restabilirii
competenței DNA în privința judecătorilor și procurorilor, așa cum prevede art. 3 din proiectul
de Lege.
32. În ciuda observațiilor de mai sus privitoare la desființarea SIIJ, prima întrebare generală
trebuie să fie de ce acest lucru trebuie făcut după o atât de scurtă perioadă de existență a SIIJ.
Toate răspunsurile pe care delegația Comisiei de la Veneția le-a primit la această întrebare în
întâlnirile online au fost în sensul că, în cel mai bun caz, SIIJ a sub-performat din cauza lipsei
de personal și a faptului că este centralizată, fără birouri pe teritoriul României – ceea ce face
imposibile anchetele rapide și eficiente. Iar în cel mai rău caz ea a contribuit la corupție prin
neinvestigarea cazurilor – ceea ce s-ar putea datora și numărului total de dosare pe care le-a
avut (în jur de 6.000), combinat cu lipsa personalului care să le soluționeze.
33. Consensul general pare să fie că sistemul legal, așa cum era anterior înființării SIIJ, a
funcționat mai bine decât funcționează acum, și că trebuie restabilit.
B. Măsuri tranzitorii privind SIIJ – dosarele pe rol și transferarea
personalului
34. Avizul din 2018 a fost adoptat cu aproape trei ani în urmă, în circumstanțe diferite, în care
SIIJ nu exista. Acum SIIJ nu doar că există, dar a fost activă timp de aproape trei ani,
instrumentând cauze, și este pe cale să fie desființată. Proiectul de Lege și Codul de procedură
penală par să ofere soluții la aspectele procedurale care ar putea fi generate de desființarea SIIJ.
35. Articolul 1 alin. 2 din proiectul de Lege stabilește că „Dosarele aflate în curs de soluționare
la nivelul Secției se transmit pe cale administrativă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data
intrării în vigoare a prezentei legi, prin grija Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, parchetelor competente potrivit legii, care continuă soluționarea acestora.”
Alineatul 4 prevede că „Actele de procedură îndeplinite în cauzele prevăzute la alin. (2) și (3),
cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile.”
Aliniatele 5 și 6 din Proiectul de Lege prevăd că „Soluțiile de clasare, de renunțare la
urmărirea penală și de trimitere în judecată dispuse de procurorii Secției, care nu au făcut
obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi (…)” (alineatul 5),
precum și „Actele efectuate și măsurile luate de procurorii Secției în cauzele prevăzute la alin.
(2), care nu au făcut obiectul controlului ierarhic anterior intrării în vigoare a prezentei legi,
sunt supuse, de la data desființării Secției, controlului exercitat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (…)” (alineatul 6).
36. Controlul ierarhic menționat anterior derivă din Constituția României, potrivit căreia
parchetul, cu diferitele sale structuri și procurori, este parte a sistemului judiciar, iar procurorii
se află sub controlul ierarhic al Procurorului General. Principalele modele de organizare a
parchetelor în Europa și independența internă și externă a procurorilor au fost comentate de
10
Comisia de la Veneția în avize anterioare.13 Parchetele fac parte în România din sistemul
judiciar și au, la fel cum este cazul procurorilor din alte state europene, datoria de a acționa în
acord cu principiile statului de drept, cu respectarea garanțiilor necesare pentru protecția
cetățenilor. Din această datorie trebuie să rezulte obligația de a proteja independența procesului
decizional al procurorului individual. Acesta este motivul pentru care Comisia de la Veneția a
adoptat anumite principii cu privire la subiecte precum cerințele dispozițiilor date de un
procuror superior unui procuror de execuție și principiile repartizării dosarelor etc.14 În ceea ce
privește transferarea personalului, aceasta este de asemenea o temă în avizele Comisiei de la
Veneția, în special cu privire la judecători.15 Deși problema transferării procurorilor este mai
puțin curentă, ea a fost de asemenea tratată de Comisia de la Veneția.16

37. La modul general, schimbările în cadrul parchetelor, produse ca urmare a reorganizării
sistemului judiciar, ar putea fi făcute de o asemenea manieră încât să nu cauzeze probleme cu
privire la administrarea justiției și la situația procurorilor care erau inițial responsabili. Este
important, în special în acest proces, ca principiul independenței procurorilor individuali să fie
întotdeauna respectat. În acest sens, probleme precum dispozițiile date unui procuror inferior
și deciziile de a transfera un dosar în curs unui alt procuror, așa cum s-a arătat anterior, au fost
tratate de Comisia de la Veneția în precedentele sale avize, care pot servi drept ghid.
38. Situația procurorilor SIIJ este reglementată de art. 2 alin. 2 din proiectul de Lege, care
stabilește că „Începând cu data desființării Secției, procurorii din cadrul acesteia, inclusiv cei
cu funcții de conducere, revin la parchetele de unde provin.” De la data întoarcerii la parchetul
de unde provin, procurorii care au lucrat în cadrul SIIJ își vor redobândi gradul profesional de

13 A se vedea Comisia de la Veneția, Raportul privind Standardele privitoare la Independența Sistemului Judiciar:
Partea a II-a – Parchetele, adoptat de Comisia de la Veneția în a 85-a Sesiune Plenară (Veneția, 17-18 decembrie
2010) (CDL-AD(2010)040), paragrafele 23-33 și, mai general, Compilația avizelor și rapoartelor Comisiei de la
Veneția cu privire la procurori (CDL-PI(2018)001), 3.2.1. cu privire la locul parchetelor în sistemul separării
puterilor: sunt parte a puterii executive, a puterii judiciare, sau o putere în sine?
14Ibid., paragrafele 53-60, în special paragrafele 57-59; Compilația avizelor și rapoartelor Comisiei de la Veneția
privind procurorii (CDL-PI(2018)001), 3.2.4 privind organizarea ierarhică a sistemului parchetelor: instrucțiuni
și obligații de raportare; Comisia de la Veneția, Ungaria – Avizul cu privire la Actul CLXIII din 2011 cu privire
la Parchete și Actul CLXIV din 2011 cu privire la Statutul Procurorului General, procurorilor și altor angajați din
parchete și la cariera de procuror în Ungaria, adoptat de Comisia de la Veneția în a 91-a Sesiune Plenară (Veneția,
15-16 iunie 2012) (CDL-AD(2012)008), paragraful 32; Comisia de la Veneția, Polonia – Avizul cu privire la
Actul privind Parchetele, astfel cum a fost modificat, adoptat de Comisia de la Veneția în a 113-a Sesiune Plenară
(Veneția, 8-9 decembrie 2017) (CDL-AD(2017)028), paragrafele 27-28 și 45-60.
15 A se vedea Comisia de la Veneția, Rule of Law Checklist, adoptat de Comisia de la Veneția în a 106-a Sesiune
Plenară (Veneția, 11-12 martie 2016) (CDL-AD(2016)007), II.E.1.c și paragraful 80; Compilația Comisiei de la
Veneția privind avizele și rapoartele privind instanțele și judecătorii (CDL-PI(2019)008), 3.5.1 privind
transferurile; „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei” – Aviz cu privire la propunerile de amendamente privind
Legea instanțelor, adoptat de Comisia de la Veneția în a 117-a Sesiune Plenară (Veneția, 14-15 decembrie 2018)
(CDL-AD(2018)033), paragrafele 21-24.
16 A se vedea Comisia de la Veneția, Muntenegru – Avizul privind propunerile de modificare a Legii privind
Parchetele și proiectul de Lege privind Parchetul care investighează crima organizată și corupția, adoptat de
Comisia de la Veneția în a 126-a Sesiune Plenară (online, 19-20 martie 2021) (CDL-AD(2021)012); Comisia de
la Veneția, Rule of Law Checklist, adoptat de Comisia de la Veneția în a 106-a Sesiune Plenară (Veneția, 11-12
martie 2016) (CDL-AD(2016)007), II.E.1.d., paragrafele 91-96 și Compilația avizelor și rapoartelor Comisiei de
la Veneția cu privire la procurori (CDL-PI(2018)001), 3.1.2.3 cu privire la procedura de numire și 3.2.5 cu privire
la transferuri și detașări etc.; Raportul Comisiei de la Veneția cu privire la Standardele Europene privitoare la
Independența Sistemului Judiciar: Partea a II-a – Parchetele – Adoptat de Comisia de la Veneția în a 85-a Sesiune
Plenară (Veneția, 17-18 decembrie 2010) (CDL-AD(2010)040), paragraful 59.
11
execuție și salariul corespunzător pe care le-au avut sau pe care le-au dobândit ca urmare a
promovării, potrivit legii, în timpul activității în cadrul SIIJ. Transferarea propusă în proiectul
de Lege a procurorilor SIIJ, care urmează să fie transferați pe alte posturi în cadrul sistemului
parchetelor, nu are legătură cu un anume procuror în persoană și nu este dependentă de
comportamentul său profesional, ci are un caracter general, ca rezultat al desființării SIIJ.
Procurorii se vor întoarce la posturile lor anterioare în condițiile stabilite de acest articol
(anterioare existenței SIIJ).
39. Chiar dacă organizarea ierarhică a procurorilor SIIJ este respectată cu ocazia transferării
lor în sistemul judiciar iar principiul independenței procurorului individual este respectat, prin
tratarea lor de o manieră obiectivă, ar putea fi utilă prevederea unui mecanism pentru
soluționarea viitoarelor conflicte în cazuri individuale în cadrul CSM.
40. În ceea ce privește dosarele care au fost instrumentate de procurorii SIIJ, acestea urmează
să fie transferate la parchetele competente (i.e. DNA, DIICOT, parchetele de pe lângă curțile
de apel), unde vor fi soluționate în continuare, cu posibilitatea de a fi reanalizate în substanță
potrivit prevederilor dreptului procedural, proiectului de Lege și în cele din urmă potrivit
CEDO, în special art. 5-7.
41. În acest fel, deciziile anterioare și măsurile dispuse în dosarele instrumentate de procurorii
SIIJ ar putea fi desființate de un nou procuror desemnat în cauză potrivit prevederilor generale
din dreptul procedural și din art. 1 (alin. 5, 6 și 8) din proiectul de Lege.
42. În concluzie, schimbările produse ca urmare a reorganizării sistemului judiciar ar trebui să
fie realizate în așa fel încât să nu cauzeze probleme în administrarea justiției și în situația
procurorilor inițial învestiți. Aceste schimbări trebuie să asigure că principiul independenței
procurorilor individuali nu este afectat. Procurorii trebuie să fie întotdeauna tratați cu respectul
datorat poziției lor în cadrul sistemului de investigare penală. Poziția lor trebuie de aceea să fie
privită ca independentă până la un anumit punct, dar nu în aceeași măsură ca a judecătorilor.
IV. Amendamentele Camerei Deputaților
43. Proiectul de lege elaborat de Guvern a fost trimis Camerei Deputaților a Parlamentului în
februarie 2021, aceasta din urmă amendând textul prin introducerea garanțiilor suplimentare
sub forma unei inviolabilități judiciare. Prin urmare, introducerea acestor amendamente ridică
probleme cu privire la standardele privind inviolabilitatea judecătorilor și procurorilor.
A. Judecători și procurori – standarde privind inviolabilitatea
44. Comisia de la Veneția dorește să reitereze că judecătorii și procurorii ar trebui să se bucure
de imunitate pur funcțională pentru actele efectuate cu bună-credință în îndeplinirea atribuțiilor
12
sau în exercitarea funcției lor. Nu ar trebui să existe imunitate pentru infracțiuni intenționate,
de exemplu luarea de mită.17
45. Pentru judecători, Comisia de la Veneția, în Raportul privind independența sistemului
judiciar din 2010 – Partea I: Independența Judecătorilor, a susținut regula generală potrivit
căreia judecătorii nu trebuie să se bucure de niciun fel de imunitate penală pentru infracțiuni
obișnuite comise în afara exercitării funcției lor: „Este neîndoielnic că judecătorii trebuie să
fie protejați împotriva influenței externe necuvenite. În acest scop, ei ar trebui să se bucure de
imunitate funcțională (dar doar funcțională) (imunitate la urmărirea penală pentru fapte
comise în exercitarea atribuțiilor lor, cu excepția infracțiunilor intenționate, precum luarea de
mită)”.
18
46. Acest lucru a fost repetat în memoriul Amicus curiae privind Imunitatea judecătorilor
pentru Curtea Constituțională a Moldovei, în care Comisia de la Veneția a afirmat că „În timp
ce garanțiile funcționale sunt necesare pentru a asigura independența judiciară împotriva
influenței externe necuvenite, imunitatea extinsă nu este. Independența justiției nu depinde de
o imunitate largă, iar judecătorii ar trebui să răspundă pentru orice presupuse infracțiuni, pe
prezumția că au pe deplin la dispoziție procedurile normale de apărare, apel și alte elemente
ale statului de drept.”19
47. Imunitatea pur funcțională pentru judecători este susținută de Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei, în Recomandarea CM/REC(2010)12 privind judecătorii: independența,
eficiența și responsabilitățile, care trasează două principii fundamentale: „Interpretarea legii,
evaluarea faptelor sau evaluarea probelor efectuate de judecători pentru a soluționa cauze nu
ar trebui să antreneze răspunderea penală, cu excepția cazului de rea-voință” (paragraful 68);
„Când nu își exercită funcțiile judiciare, judecătorii răspund civil, penal și administrativ în
același mod ca orice alt cetățean” (paragraful 71). De asemenea, Comitetul de Miniștri, în
Rezoluția (97) 24 privind cele Douăzeci de Principii pentru Lupta împotriva Corupției, a
insistat asupra obiectivului „de a limita imunitatea la urmărirea, anchetarea sau judecarea
infracțiunilor de corupție la nivelul necesar într-o societate democratică” (Principiul 6).
48. ONU susține de asemenea imunitatea funcțională pentru judecători în Principiile de bază
privind independența justiției, arătând că, „fără a aduce atingere oricărei proceduri
disciplinare sau drept la apel ori compensație din partea Statului, în temeiul dreptului
național, judecătorii ar trebui să se bucure de imunitate personală în procesele civile privind

17 În ceea ce îi privește pe judecători, a se vedea în mod special Comisia de la Veneția, Aviz amicus curiae privind
imunitatea judecătorilor Curții Constituționale din Moldova (CDL-AD(2013)008). A se vedea, de asemenea,
Comisia de la Veneția, Opinie privind proiectul amendamentelor constituționale vizând imunitatea membrilor
Parlamentului și a judecătorilor din Ucraina (CDL-AD(2015)013), paragraful 25; Comisia de la Veneția, Raport
privind independența sistemului judiciar – Partea I: Independența judecătorilor (CDL-AD(2010)004). În ceea ce
îi privește pe procurori, a se vedea în mod special Comisia de la Veneția, Raport privind standardele europene
vizând independența sistemului judiciar: Partea a II-a – Parchetele (CDL-AD(2010)040).
18 Comisia de la Veneția, Raport privind independența sistemului judiciar – Partea I: Independența judecătorilor
(CDL-AD(2010)004), paragraful 6.
19 Comisia de la Veneția, Aviz amicus curiae privind imunitatea judecătorilor Curții Constituționale din Moldova
(CDL-AD(2013)008), paragraful 54.
13
pagube materiale rezultate din fapte necorespunzătoare sau omisiuni în exercitarea funcțiilor
judiciare”.20

49. Pentru procurori, în Raportul privind standardele europene referitoare la independența
sistemului judiciar: Partea a II-a – sistemul parchetelor, cât privește imunitatea, Comisia de la
Veneția a explicat că „Procurorii nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală, care ar
putea duce chiar la corupție, ci de o imunitate funcțională pentru acte îndeplinite cu bunăcredință în exercitarea atribuțiilor lor.”21
50. Imunitatea funcțională pentru procurori este susținută, de asemenea, și de Consiliul
Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) din cadrul Consiliului Europei, care declară în
Avizul nr. 9 (2014) privind norme și principii europene referitoare la procurori că „X.
Procurorii nu ar trebui să beneficieze de imunitate generală, ci de imunitate funcțională pentru
actele îndeplinite cu bună-credință în exercitarea atribuțiilor lor”. În paragraful 88 mai adaugă
că „Procurorii nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală care i-ar proteja de
urmărirea penală pentru infracțiuni pe care le-au comis, și pentru care trebuie să răspundă în
fața instanțelor, deoarece acest fapt ar duce la lipsa încrederii publice sau chiar la corupție.
Statele pot reglementa proceduri speciale pentru aducerea procurilor în fața justiției, ca o
garanție pentru independența și imparțialitatea acestora.”
51. Imunitatea funcțională pentru procurori este susținută și de Liniile directoare ale Înaltului
Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) referitoare la rolul procurorilor (1990),
care stabilesc că „4. Statele se vor asigura că procurorii își pot exercita funcțiile profesionale
fără intimidare, obstacole, hărțuire, interferență neadecvată sau expunere nejustificată la
răspundere civilă, penală sau de altă natură.”
52. Pe scurt, așadar, nici judecătorii și nici procurorii nu ar trebui să beneficieze de imunitate
generală (care ar putea, printre altele, să promoveze corupția), însă ar trebui să beneficieze de
imunitate funcțională pentru actele îndeplinite cu bună-credință în îndeplinirea atribuțiilor sau
în exercitarea funcției lor.
B. Amendamentele Camerei Deputaților
53. Ca urmare a unei propuneri făcute de un membru al Parlamentului, Camera Deputaților a
introdus trei noi articole (articolele 4-6) la proiectul de Lege elaborat de Guvern, care pretind
că oferă judecătorilor și procurorilor garanții suplimentare.
54. Potrivit amendamentului introdus prin articolul 4 al Amendamentelor Camerei Deputaților
(referitor la articolul 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor)

20 Principiile de bază ale independenței sistemului judiciar, adoptate de către Cel de al șaptelea Congres al
Națiunilor Unite privind prevenirea infracționalității și regimul aplicabil infractorilor, organizat la Milano în
perioada 26 august – 6 septembrie 1985 și avizate favorabil prin rezoluțiile Adunării Generale 40/32 din 29
noiembrie 1985 și 40/146 din 13 decembrie 1985, paragraful 16.
21 Comisia de la Veneția, Raport cu privire la Standardele Europene privitoare la Independența Sistemului
Judiciar: Partea a-II-a – Parchetele (CDL-AD(2010)040), paragraful 61.
14
judecătorii și procurorii pot fi „trimiși în judecată” pentru infracțiuni contra înfăptuirii justiției,
de corupție, de serviciu ori a unei infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție numai cu
încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a CSM.
55. Prin urmare, acest amendament introduce un tip de inviolabilitate care poate fi ridicată de
CSM (similară cu cea acordată de Constituția României membrilor Parlamentului, care poate
fi ridicată doar de Parlament) în ciuda faptului că par să existe suficiente garanții în cadrul legal
existent. Acestea sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și
procurorilor (independență, profesionalism și specializarea magistraților, aplicabile tuturor
cetățenilor, inclusiv magistrați); de garanții prevăzute în Codul de procedură penală; de garanții
oferite de Direcția Națională Anticorupție (DNA) și de garanții speciale pentru magistrați
(competența în funcție de calitatea persoanei, cazuri de suspendare din funcție a judecătorilor
și procurorilor, apărarea judecătorilor și procurorilor și garanții speciale în timpul anchetei
penale).
56. Indicarea judecătorilor și procurorilor ca având nevoie de garanții speciale suplimentare –
dincolo de cele de care se bucură pe drept datorită imunității funcționale – ar putea transmite
un semnal greșit și ar dăuna și mai mult imaginii profesiei în România.
57. Apoi, articolul 6 din Amendamentele Camerei Deputaților (în concordanță cu articolul 4)
atribuie CSM o nouă competență în paragraful 5: „Secția pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii încuviințează trimiterea în judecată a judecătorilor pentru
săvârșirea unei infracțiuni contra înfăptuirii justiției, de corupție și de serviciu ori a unei
infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.”
58. Articolul 134 alin. 2 din Constituția României atribuie CSM rolul unei instanțe de judecată
pentru răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor. Cu toate acestea, articolul 6 din
Amendamentele Camerei Deputaților pare să ofere CSM controlul asupra începerii proceselor
penale împotriva judecătorilor și procurorilor. Un asemenea mecanism de control nu este
compatibil cu buna administrare a justiției în cauzele penale, care trebuie făcută de instanțele
ordinare în conformitate cu regulile statului de drept, inclusiv aplicarea principiului egalității
de tratament a părților. Astfel, amendamentul naște îngrijorări deoarece acordă secției
corespunzătoare din CSM competența exclusivă de a decide cu privire la acțiuni în materie
penală împotriva judecătorilor și procurorilor.
59. Prevederile legale române privitoare la răspunderea penală, civilă sau disciplinară a
judecătorilor și procurorilor și la rolul și organizarea CSM în unele dintre aceste chestiuni au
fost comentate, într-o anumită măsură, în Avizele Comisei de la Veneția din 2018 și 2019.22

22 A se vedea Comisia de la Veneția, Avizul din octombrie 2018 privind propunerile de modificare a Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și a Legii
nr. 317/2004 privind consiliul superior al magistraturii (CDL-AD(2018)017); Comisia de la Veneția, Avizul cu
privire la propunerile de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală (CDL-AD(2018)021);
Comisia de la Veneția, Avizul cu privire la Ordonanțele de Urgență nr. 7 și nr. 12 de modificare a legilor justiției
(CDL-AD(2019)014).
15
Chiar și așa, acesta este un amendament de anvergură și ar trebui să fie discutat cu părțile
interesate relevante într-o procedură deschisă, și nu introdus sub formă de amendamente în
Parlament, după ce consultările cu părțile interesate relevante au avut deja loc.
60. În plus, orice inviolabilitate, ca regulă, trebuie să fie prevăzută în Constituție, deoarece
inviolabilitatea unui grup specific de persoane încalcă principiul egalității. Amendamentele
propuse dau impresia că introducerea unui nou tip de inviolabilitate combinat cu desființarea
SIIJ ar servi ca un fel de protecție (garanție) împotriva răspunderii pentru fapte de corupție.
Evident, nu acesta este scopul care trebuie îndeplinit, iar Comisia de la Veneția este foarte
critică față de o asemenea imunitate, întrucât inviolabilitatea pune în pericol lupta împotriva
corupției.23
61. Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei este chiar
mai critic: „Greco a întâlnit mai multe situații naționale unde un număr mare de funcționari
publici se bucurau de o inviolabilitate similară cu cea a membrilor parlamentului. Într-un caz
extrem, în această categorie erau incluși majoritatea membrilor sistemului judiciar, membrii
puterii executive statale și regionale, membri ai consiliilor alese naționale și regionale,
membrii mai multor administrații statale etc. Greco a recomandat reducerea categoriilor de
titulari ai funcțiilor publice care beneficiază de asemenea imunități, întrucât niciun motiv valid
pentru menținerea acestor situații nu a putut fi identificat.”24
62. Comisia de la Veneția a observat o tendință în multe țări din centrul și estul Europei, care
uzează mult de inviolabilitate (cu efectul advers asupra luptei împotriva corupției),și a observat
tendința opusă într-un număr de țări din vestul Europei, unde inviolabilitatea a fost restrânsă
(Austria, Belgia, Franța și Italia).25 Apelul la inviolabilitate poate fi cauzat de factori diverși,
iar unii sunt incertitudinea și lipsa de stabilitate a sistemului și a cadrului legislativ – care
trebuie să fie abordați urgent.
63. Motivul pentru introducerea acestui tip de inviolabilitate poate fi rezultatul a ceva ce pare
să afecteze judecătorii (și procurorii) români, potrivit informațiilor primite de delegații
Comisiei de la Veneția în timpul întâlnirilor online. Aceasta privește în special plângerile
vexatorii introduse de particulari împotriva judecătorilor (și procurorilor), care adesea
generează anchete și procese penale fără sens și nefondate. Dacă aceasta este situația, atunci
Comisia de la Veneția ar dori să sugereze o soluție diferită pentru a descuraja acest tip de
procese (a se vedea paragraful 67 mai jos).
64. CCJE se referă la plângerile vexatorii în Avizul său nr. 3, care recomandă ca, „în țările în
care o anchetă penală sau un proces pot fi declanșate la inițiativa unei persoane private, să
existe un mecanism pentru prevenirea sau stoparea unor asemenea anchete sau procese…

23 Comisia de la Veneția, Raport cu privire la domeniul și ridicarea imunităților parlamentare (CDL-AD
(2014)011), paragraful 124.
24 Ibid., paragraful 104 și nota de subsol 24.
25 Ibid., paragrafele 124 și 125.
16
atunci când nu există motive adecvate care să indice că poate fi antrenată răspunderea penală
a judecătorului” (paragraful 54).
65. În concluzie, Comisia de la Veneția ar dori să reitereze că trebuie făcută o separare clară
între imunitatea funcțională care se aplică judecătorilor și procurorilor în exercitarea funcțiilor
lor și inviolabilitatea propusă în amendamentele adoptate de Camera Deputaților, care acordă
o imunitate care merge dincolo de imunitatea funcțională și este înrudită cu imunitatea acordată
de Constituție membrilor parlamentului. Acest tip de imunitate nu este transferabil ca atare
judecătorilor și procurorilor, și de aceea nu trebuie acordată. În plus, există deja garanții
adecvate în legislația română în vigoare (a se vedea paragraful 55, mai sus).
66. Opinia Comisiei de la Veneția este că este esențial pentru anchetele penale, care nu intră
sub incidența imunității funcționale, să nu se afle în competența CSM. CSM este un organ
administrativ care nu ar trebui să aibă nicio atribuție judiciară (care în România include și
atribuțiile de anchetă penală). Este de asemenea o chestiune care ține de separarea puterilor, și,
ca atare, o chestiune de constituționalitate. Asemenea cauze ar trebui să fie înaintate direct
instanțelor competente, fără un screening prealabil al CSM.
67. În ceea ce privește plângerile vexatorii (adesea plângeri penale) introduse de persoane
private împotriva judecătorilor și procurorilor (e.g. cereri dilatorii și frivole introduse ulterior
pronunțării unei decizii/hotărâri judecătorești), acestea sunt o problemă care ar trebui să fie
tratată de parchetele obișnuite. În opinia Comisiei de la Veneția, subiectul trebuie privit ca o
chestiune urgentă care are nevoie de reformă. Stocul uriaș de asemenea plângeri pare să fie
unul din motivele eșecului SIIJ.
V. Concluzii
68. Comisia de la Veneția salută intenția autorităților române de a reforma sistemul judiciar și
de a restabili competența parchetelor specializate precum DNA și DIICOT, și înțelege că
primul pas urgent în această reformă este desființarea SIIJ.
69. În acest scop, Comisia de la Veneția a fost solicitată să pregătească un aviz cu privire la
proiectul de Lege privind desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (în
forma adoptată de Guvern) și la versiunea amendată a proiectului de Lege privind desființarea
Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, precum și pentru modificarea și
completarea unor acte normative în domeniul justiției (în forma adoptată de Camera
Deputaților) – care sunt subiectul central al acestui aviz.
70. În acest context, recomandările-cheie ale Comisiei de la Veneția sunt următoarele:
– Articolul 4 al Amendamentelor Camerei Deputaților introduce un nou tip de inviolabilitate
pentru judecători și procurori într-un domeniu foarte sensibil (ancheta penală), care merge mult
dincolo de imunitatea funcțională, și de aceea trebuie eliminată.
– Articolul 6 al Amendamentelor Camerei Deputaților (în linie cu articolul 4) atribuie o nouă
competență Consiliului Superior al Magistraturii prin aceea că dă secției corespunzătoare a
17
CSM competență exclusivă să decidă cu privire la acțiuni în materie penală împotriva
judecătorilor și procurorilor, competență care nu ar trebui acordată. Procesele penale care se
găsesc în afara limitelor imunității funcționale nu ar trebui să intre în competența CSM și ar
trebui să fie înaintate direct instanțelor competente, fără un screening prealabil al CSM.
– Plângerile vexatorii (adesea plângeri penale) introduse de persoane private împotriva
judecătorilor și procurorilor ar trebui să fie soluționate de parchetele obișnuite. Această
chestiune trebuie privită ca un subiect care are nevoie urgentă de reformă.
71. Per total, Amendamentele Camerei Deputaților ridică numeroase îndoieli precum și
probleme legale deopotrivă substanțiale și procedurale. Ele privesc organizarea sistemică a
sistemului judiciar și au o asemenea importanță încât, dacă ar fi să fie menținute, ar trebui să
urmeze o procedură legislativă adecvată, completă. În orice caz, Comisia de la Veneția
recomandă ca aceste amendamente adoptate de Camera Deputaților să fie abandonate complet.
72. Comisia de la Veneția dorește să sublinieze că, întrucât desființarea SIIJ este doar primul
pas în această reformă, încurajează autoritățile române să continue reforma amplă şi rămâne la
dispoziția lor pentru orice asistență viitoare ar solicita.