13 august 2022

Bacalaureat pentru emigrare

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Nu pot trece peste o secvență de televiziune care spune totul despre starea mea de nemulțumire. Asta ca să vorbesc în nume propriu. O duduie vizibil săracă în materie de gramatică, de cultură și de logică, dintre cele care stau ca păsările agitate pe crăcile televiziunilor, o întreba pe o fetiță de 14 ani, cîștigătoare a unui premiu internațional:
– Și acum ce visezi? Îți dorești să pleci să studiezi în străinătate?

Străinătatea este o modă pentru că în cele mai multe cazuri este un refugiu. Emigrarea economică este la fel de pustiitoare ca și emigrarea din cauza absenței de libertăți din anii comunismului. ”Străinătatea” este repetenția educației românești, repetenția politicii și a politicienilor, ea este și semnul precarității economiei și a oamenilor de afaceri, al presei și al nesimțirii cu care marile puteri economice exploatează forța de muncă din țările sărace. Străinătatea este și semnul cruzimii cu care țările puternic dezvoltate racolează oameni mai deștepți decît ai lor pentru a le face viața mai frumoasă și mai ușoară.

Anii petrecuți în strădania de a duce țara și instituțiile la standardele lumii democratice m-au ajutat să înțeleg și nedreptățile ascunse îndărătul unor principii, și iluziile noastre, și naivitatea cu care alergăm după zăhărelul din țările de afară. Și mi se pare nedrept, aberant, crud de-a dreptul că profesorii de liceu sunt mîndri că o mare parte sau jumătate dintre absolvenții din acest an își doresc să studieze în stăinătate. Adică să plece, deschizînd larg porțile posibilităților de a fi racolați și de a nu mai lucra pentru poporul lor și pentru țara lor.
De ce-ar face-o? Cu trimiterea la istorie și la limba română nu avem succes la o generație de un pragmatism cumplit. Le au și nu mai luptă pentru ele. Nu i se mai vorbește de patrie, de popor, de istoria patriei. Internaționalismul progresist o împinge la un refuz categoric. Partidul Național Liberal este ”național” în suprafața intereselor sale, nu în spirit și în ideile oamenilor care îl conduc. UDMR-ul asta așteaptă și se bucură. Despre USR nu merită să vorbesc la acest capitol. PSD-ul este atît de călărit și de mormoloc în supunere că dincolo de ”românii în sus” și ”românii în jos” nu depășește nici limbajul de lemn al Alexandrei Păcuraru, cea care se umflă adeseori la Realitatea Plus cu ”românii mei”.

Cu modelele de succes nu putem face nimic pentru că ele nu există. Sau dacă există (și chiar sunt!) ele sunt necunoscute. În România starletelor, a fotbaliștilor milogi, dar fuduli, nu se promovează valorile, ci prezentatoarele meteo. De la coborîrea Simonei Halep în topul mondial și pînă mai ieri, la rezultatul excepțional al lui David Popovici, România nu mai avea nici o vedetă adevărată. Iar David Popovici este al României pentru că vorbește limba română și este cetățean român. Dar el nu mai reprezintă în nici un fel sportul românesc ajuns într-o fază leșinată și sărăcită. Și nici poporul român, din ce în ce mai departe de sport. Și la școli și pe marile arene ale lumii.

O duduie cu fustă de o pagină A 4 și cu decolteu pînă la brîu este mai cunoscută decît un cercetător sau un mare chirurg. A cui este vina? A elevilor? În nici un caz. A profesorilor care n-au putut minimaliza paparudele? Poate, dar în mică parte! A televiziunilor care și-au făcut banii pe seama audiențelor cîștigate din promovarea prostiilor? Într-o măsură muult mai mare! A politicienilor care s-au căciulit sau s-au înfrățit cu Becali și cu Mitică Dragomir, cu Burleanu? Numai a Elenei Udrea și a lui Traian Băsescu? Ei ne-au povestit despre o cale și ei au urmat alta. Și acum fac pe floricelele parfumate! Și dacă de la vîrf au început toate manțocăriile și abuzurile, ce voiam să ajungă la talpa țării?
Nu cumva mizele mici domină toată societatea și ele îngroapă cea mai mare parte a idealurilor care se pot împlini în țara noastră?
Iar răspunsul profesorilor că jumătate din absolvenții lor visează să studieze și să muncească în străinătate nu este decît diagnosticul crud pentru o stare de lucruri de care ne ferim să o dezbatem.