Insistenţa cu care Gigi Becali refuză să accepte realitatea condiţiei sale actuale începe să capete accente indecente. Văicăreala sa permanentă, acuzarea tuturor suferinţelor – ba chiar şi a torturilor – posibile, trimiterea membrilor de familie cu petiţii la Cotroceni - creionează portretul unui om slab, incapabil să-şi asume responsabilitatea faptelor sale şi a drepturilor societăţii de a-i sancţiona derapajele. Între caricatura de Mighty Mouse omnipotent care, din tronul aurit de la Palat, arunca anatema asupra “hahalerelor” care îndrăznesc să-i pună întrebări incomode şi personajul umil care e în stare să se târască în genunchi până la Cotroceni, doar-doar o scăpa de puşcărie, este distanţa care separă demnitatea de umilinţă.