Publicat: 19 Iulie, 2012 - 00:00

Tot ceea ce trăim în aceste zile, prin amploarea evenimentelor și amplitudinea deciziilor, prin determinarea personajelor, dar mai ales prin efectele devastatoare asupra țării și vieții oamenilor săi, amintește de atmosfera unor drame bine scrise, de vremuri dintr-o dată concentrate și focalizate în momente cruciale, ce-și vor găsi descătușarea și deznodământul după consumarea celor câtorva acte mai mult sau mai puțin convenționale.

Traian Băsescu, urcând scările gâfâind către cabina de machiaj a unei televiziuni, susținând cabotin că are mai multă forță decât toți adversarii săi la un loc, pe care nu a găsit alt mijloc să-i micșoreze decât ironizându-i pentru că unul doarme prea mult, iar celălat se află în mijlocul unui scandal de plagiat pe care chiar el l-a declanșat, părea un Richard al III-lea la capătul puterilor și al piesei. Iar Crin Antonescu, interimar la Palat de câteva zile, anunțându-și demisia din toate funcțiile dacă Băsescu revine, după ce i-a dat șansa s-o facă prin promulgarea pragului  inacceptabil de 9 milioane de votanți, pare un cavaler ce-i aruncă adversarului de moarte sabia pierdută în luptă. Ca să nu mai vorbim de Adrian Năstase, azvârlit după gratii în încercarea furibundă a adversarului său ”istoric” de a-l distruge nu doar ca exponent de prim rang al politicii, trăindu-și  drama cumplită ce l-a dus până în pragul sinuciderii, dar nu fără șansa în speranța revanșei și revenirii în luminile rampei.

În planul doi al acestor evoluții, însă, deloc secund, se conturează marile intrigi ce vizează interese majore, strategice, jocurile de culise ale marilor puteri ce  vor să profite de pe urma celor pe care-i sprijină deloc voalat, întocmai ca în preajma marilor momente ce au pecetluit soarta națiunii. Cuvinte mari, formule sacrosante precum interesul național, suveranitate și chiar independență țin afișul zilei, iar ”lovitura de stat”, pe care unii au numit-o stângaci, ”de popor”, deși mai curând pare una ”de palat”, este chiar tema centrală, mestecată de analiști și agitatori de dimineața până târziu în noapte.

Iar imputările sunt și de-o parte și de alta gravissime, tot vânturându-se amenințări cu eșafodul DNA-ului și cu inchiziția ANI, Băsescu având ca discurs central vituperarea ”pușcăriabililor” ce ar vrea, în opinia lui să-și instaleze proprii oameni în juriile tribunalelor criminale și civile, deși tot el susține că a securizat toate manetele prin care cineva, se înțelege că și el însuși, ar putea manevra actul justiției. În vreme ce, sensibil la zguduirile politice, dar și mai sigur ale păpușarilor bancari, leul și, pe urma sa, economia se chircesc pe zi ce trece, anunțând vremuri deloc vesele pentru pâinea românului, după ce circul își va strânge catrafusele.

Zile la rând, deznodământul a părut să indice când un învingător, când altul, unul dimineața, altul pe seară, cu schimbări dramatice de la un moment la altul,  de la o tiradă la alta, de la un post de televiziune la altul, iar stratagemele au tot fost rostogolite în prim plan, năucind spectatorul care are însă marele ghinion de a face parte din dramă într-un fel în care nici n-au sperat regizorii modernissimi ce au încercat să facă din Shakespeare contemporanul nostru.

Odată piesa finită și actorii căzuți retrași în dosul cortinei, învingătorii ne vor propune aceeași scenă politică infestată cu umbre ale trecutului; sau poate o alta, nouă, mult așteptată, conformă cu lumea și veacul în care trăim, ce se poate naște din aceste confruntări dramatice, pe care, iată, le trăim aievea. Să sperăm în  această șansă, mai ales că fiecare din noi are dreptul să se pronunțe printr-un bilet de vot asupra finalului. Cum vă place...

Format: