21 Apr 2020 (All day)

Însemnările din calendarele bisericeşti de astăzi.
Calendar ortodox:Sfintele Pasti; Invierea Domnului - sarbatoarea luminii si a bucuriei; Sfantul Mucenic Ianuarie
Calendar catolic: Sf. Anselm, ep. înv

În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirca sfântului sfinţitului mucenic Ianuarieepiscopul, şi cei împreună cu dânsul Procul, Soson şi Faust diaconii, Dezidcriu citeţul,Eutihie şi Acution.

Aceşti sfinţi au fost daţi la multe chinuri în zilele împăratului Diocleţian şi a lui Timoteiguvernatorul Carnpaniei, şi mai pe urmă neînfricoşându-se nici plecându-se poruncilorpăgâneşti, li s-au tăiat capetele. Iar arhiereul Ianuarie a fost băgat în cuptor, şi scăpând din el, i s-au tăiat vinele, şi tăindu-i-se şi lui capul cu sabia şi-a primit sfârşitul.

Tot în această zi, pomenirca pătimirii sfântului sfinţitului mucenic Teodor cel din PergaPamfiliei şi a celor împreună cu el.

În împărăţia lui Antonin stăpânind guvernatorul Teodot în Perga Pamfiliei, alegea larânduiala ostăşească pe tinerii cei frumoşi şi tari cu trupul, spre slujba împărătească. Cuaceştia au luat şi pe acest fericit Teodor, frumos la vedere, şi la guvernatorul Teodot l-audus; care a pus pe el ca şi pe ceilalţi tineri semnul cel ostăşesc. Iar sfântul Teodor semnulacela îndată l-a aruncat de la sine, zicând: "Eu însemnat sunt din pântecele maicii mcle, cuÎmpăratul meu cel ceresc, cu Domnul Iisus Hristos, şi nu voiesc să fiu ostaş la alt împărat."Şi l-a întrebat pe el guvernatorul: cărui împărat te-ai făcut ostaş? Răspuns-a sfântul: "M-amfăcut ostaş Aceluia ce a făcut cerul şi pământul." Şi îndată guvernatorul cunoscând că ecreştin, i-a zis: "Au nu vei aduce zeilor noştri jertfe?" Răspuns-a sfântul: "Eu demonilorcelor necuraţi jertfă niciodată n-am adus, nici voi aduce." Atunci a poruncit guvernatorul ca să-l bată pe el; şi bătându-l foarte, iarăşi la întrebare l-a pus inainte, şi i-a zis: "Acum,oare, pleca-tu-te-ai, şi mai cu blândeţe ne vei răspunde nouă, şi te vei închina zeilor?"Răspuns-a sfântul: "De ai fi cunoscut şi tu pe Dumnezeul ce te-a făcut pe tine, singur ai fivoit ca să te închini Aceluia." Şi a poruncit guvernatorul ca să aprindă un foc, şi să aducă otigaie mare de fier, şi să topească multă smoală, pucioasă şi ceară, şi să pună în tigaie pemucenicul gol, şi să toarne peste dânsul cele topite. Şi făcându-se aceasta, deodată a făcutDumnezeu o minune preaslăvită. Pentru că un vuet mare ridicându-se, şi făcându-secutremur, a crăpat pământul în două în acel loc, unde se afla focul şi tigaia, şi apă multă dincrăpătura pământului a izvorât, şi a stins focul şi tigaia, iar sfântul mucenic cu totul a rămassănătos, şi către guvernator a zis: "Iată vezi că nu al puterii mele este lucrul acesta, ci al luiHristos Dumnezeului meu, Căruia eu slujesc; iar tu de voieşti ca să cunoşti puterea zeilortăi, clădeşte alt foc şi tigaia iarăşi o arde, şi porunceşte ca pe unul din ostaşii tăi să-l întindăpe ea în numele zeilor tăi, şi atunci vei vedea puterea lor, şi tăria cea întru toate aDumnezeului meu o vei cunoaşte."

Iar ostaşii cei ce-i stau înainte auzind acestea, au zis către guvernator: "Nu, domnule, să nufaci nouă aceasta, ci mai ales papilor zeilor să le faci aşa. Pentru că mai degrabă va ascultatigaia pe popa, ca şi pe Teodor, şi nu-l va arde pe acela, precum şi pe dânsul." Iarguvernatorul îndată poruncind să cheme pe un popă, l-a întrebat pe el: "Cum îţi estenumele?" Răspuns-a popa: "Dioscor îmi este mie numele." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Cu ce fel de vrajă şi buruiană se ung creştinii, şi intră cu îndrăzneală în foc, şi nearşi rămân, precum şi Teodor acum de foc nevătămat este?" Răspuns-a Dioscor: "Creştinii nu suntvrăjitori, ci numele lui Hristos este aşa de puternic, încât unde este chemat Acela, acolotoată buruiana si basmele cele vrăjitoreşti se strică, şi demonii se cutremură." Zis-aguvernatorul: "Au doară, mai tare este Hristos decât Dia al nostru?" Răspuns-a Dioscor: "Dia şi ceilalţi zei cu dânsul sunt idoli surzi şi nesimţitori, şi te rog pe tine, nu mă sili pe mine ca să mă sui pe tigaie, ci de voieşti ca să ştii puterea lui Dia, pe acela singur mai ales să-l puipe foc." Zis-a guvernatorul: "Şi cine poate să facă aceasta? Pentru că cine va îndrăzni săpună pe zeu în foc?" Zis-a Dioscor: "Porunceşte-mi mie, şi eu voi face aceasta. Şi de se vaîmpotrivi mie Dia, atunci îl voi crede pe el, că este Dumnezeu, şi poate să se apere pe sineşi de foc." Zis-a guvernatorul: "Cu adevărat de acum nu mai eşti tu popă de vreme ce unele caacestea asupra zeilor grăieşti." Răspuns-a Dioscor: "Am fost popă, asemenea ţie întrucredinţă păgânească, însă văzând acum pe fericitul Teodor neclintit de chinurile ce i se dau de la tine şi de foc nears, am cunoscut puterea lui Hristos, şi neputinţa mincinoşilor zei amînţeles-o, şi m-am întărit întru credinţa lui Hristos, şi voiesc astăzi să mă fac împreună ostaş cu Teodor." Zis-a către dânsul guvernatorul: "Dacă aşa grăieşti Dioscor, apoi suie-te petigaie, ca şi Teodor." Atunci Dioscor căzând către mucenicul lui Hristos, a zis: "Robule al lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Teodore, roagă-te pentru mine"; şi s-a rugat sfântulpentru Dioscor. Apoi au dezbrăcat de Dioscor, şi pe tigaia cea încinsă întinzându-l, tare astrigat: "Mulţumesc ţie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor, că cu robii Tăi mă rânduieşti pe mine; primeşte cu pace sufletul meu." Şi acestea zicând şi-a dat duhul, şi aluat într-un ceas cununa muceniciei ca şi tâlharul pe cruce raiul.

După săvârşirea fericitului Dioscor, pe sfântul Teodor l-a aruncat în temniţă. După aceea înaltă zi, de picioare împiedicându-l şi de un cal sălbatic legându-l, l-au târât pe uliţele cetăţii,gonind foarte tare calul; calul, fără de rânduială purtându-se, peste prăpastii căzând s-azdrobit, şi a pierit, iar mucenicul cu nevăzută puterea lui Dumnezeu păzindu-se, şi dinlegătură dezlegându-se, a rămas întreg şi fără de vătămare, toţi mirându-se de o minune caaceea. Iar doi din ostaşi: Socrat şi Dionisie, cei ce legaseră pe sfântul de cal, povesteau ovedenie oarecare minunată. Că în timp ce alerga calul, au văzut o căruţă de foc din cerpogorându-se la mucenic, care pe mucenicul cel târât l-a luat în sineşi şi-l trăgea, şi l-a puspe acela în divan întreg. Aceşti doi ostaţi spunând aceasta la toţi, au strigat: "Mare esteDumnezeul creştinilor." Aceasta auzind guvernatorul, a poruncit ca şi pe aceia împreună cusfântul Teodor în temniţă să-i închidă, şi a gătit trei zile un cuptor, cu foc mareîncindându-l. După aceea în cuptorul acela a aruncat pe mucenicul şi pe amândoi ostaşii cecrezuseră în Hristos, pe Socrat şi pe Dionisie, şi îndată niste rouă dumnezeiască s-a pogorât de sus, şi i-a rourat pe dânşii, şi văpaia a răcorit-o, şi şedeau sfinţii în mijlocul cuptorului caîn mijlocul unui vânt răcoros şi vorbeau unul cu altul.

Atunci şi-a adus aminte sfântul Teodor de fericita maica sa, care mai înainte cu trei ani serobise de cei de alt neam, şi în ţară străină cu alţi mulţi fusese dusă, şi s-a rugat pentru dânsa lui Dumnezeu zicând: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arată-mi mie pemaica mea, precum Tu ştii, cu dumnezeiască puterea Ta. Pentru că doresc ca să o văd peea, iar Ţie toate Îţi sunt cu putinţă; arată-mi mie pe aceea, ca şi ceilalţi să cunoască măririle Tale." Aşa sfântul rugându-se, se stingea văpaia încet, fiindcă încă şi ploaie cu rugăciunilemucenicului se pogorâse, şi a stins cuptorul, şi se plecau sfinţii spre somn întru dânsul, şiacum era noapte. Şi în vis îngerul stând înaintea sfântului Teodor, i-a zis: "Nu te mâhniTeodore pentru maica ta, că iată o vei vedea pe ea"; şi deşteptându-se sfântul din somn, aspus prietenilor săi vedenia cea din vis. Şi încă el aceea spunând a stat în mijloculcuptorului maica sfântului, care se numea Filipia, şi văzând pe fiul său cel iubit, s-a bucuratşi l-a sărutat cu dragoste, şi pe ostaşii cei ce erau împreună cu dânsul, şi le-a spus de unde şi cum a venit, cu nevăzută mână purtându-se. Iar sfântul mucenic Teodor la cer mâinileridicându-şi, mulţumirea cea cuvenită a dat lui Dumnezeu. Iar a doua zi guvernatorul dinsomn sculându-se a zis către ai săi: "Mi se pare mie că n-a rămas în cuptor nici un os al luiTeodor şi al ostaşilor celor aruncaţi împreună cu dânsul."

Acestea grăind el, unul din străjerii cei ce păzeau cuptorul, a mers la guvernatorspunân-du-i că mucenicii sunt vii în cuptor, şi că focul încă de seara s-a stins de tot, dinpricina unei ploi care s-a vărsat de sus peste cuptor, stingându-l, şi că maica lui Teodor dinrobie fără de veste venind, şade în cuptor ca într-o cămară cu fiul şi cu ostaşii vorbinddespre Dumnezeul lor. Aceasta auzind guvernatorul s-a spăimântat şi sculându-se a mers lacuptor, şi chemând pe fericita Filipia, a zis către dânsa: "Oare, tu eşti maica lui Teodor?"Răspuns-a fericita: "Eu sunt." Zis-a către dânsa guvernatorul: "Învaţă pe fiul tău ca să seînchine zeilor, ca să nu piară el şi pe tine fără fiu să te facă." Iar ea a răspuns: "Fiul meu,precum de dânsul mai înainte de zămislirea lui de la Domnul meu înştiinţare am luat,răstignit va fi de tine, şi va jertfi lui Dumnezeu jertfă de laudă." Zis-a guvernatorul: "Devreme ce tu singură ai hotărât fiului tău moarte pe cruce, aşa să fie." Şi îndată a poruncit cape sfântul Teodor să-l răstignească, iar sfintei Filipia cu sabia să-i taie capul, iar pe ce doiostaşi, pe Socrat şi pe Dionisie, să-i împungă cu suliţele. Şi aşa sfinţii mucenici ţi-au luatcununile. Iar sfântul Teodor trei zile pe cruce spânzurând viu, după aceea către Domnul s-adus. Atunci oarecare din dreptcredincioşi, luând trupurile sfinţilor, le-a învălit cu cinstitegiulgiuri cu aromate, şi la loc însemnat le-a pus cu cinste, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi peSfântul Duh, pe un Dumnezeu în Treime slăvit în veci. Amin.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Filipia maica sfântului Teodor, care de sabie s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Alexandra împărăteasa şi a slugilor ei Apolo,Isachie şi Codrat.

Alexandra muceniţa lui Hristos Dumnezeu era soţie împăratului Diocleţian; deci văzând eacă sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunatrămâne viu şi sănătos, s-a înfăţişat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, s-amărturisit pe sine creştină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; dupăacestea dându-se hotărâre ca să fie tăiaţi Gheorghe şi Alexandra, aflând ea aceasta înînchisoare s-a rugat lui Dumnezeu, şi şi-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie şi Codrat, fiindslugi împărătesei Alexandra, şi văzând-o pe ea că a dispreţuit vremelniceasca şi stricăcioasa împărăţie şi pe muritorul împărat, şi că, crezând în Hristos, a şi murit pentru El, au crezut şiei în Hristos. Şi înfăţişându-se cu îndrăznire au mustrat pe împăratul numindu-l călcător delege şi sălbatic, şi că nu i-a fost milă de însăşi femeia sa, cu care a făcut copii. Mâniindu-seîmpăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, şi aceasta făcându-se,gândea el toată noaptea eu ce moarte îi va pierde, iar dimineaţa scoţându-i din temniţă,pentru Codrat a poruncit să fie tăiat; iar Apolo şi Isachie, iarăţi să fie puşi la închisoare, şi să fie ucişi cu foamea; care după câteva zile fiind istoviţi de foame, şi-au dat sufletele lorDomnului.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Maximian, patriarhulConstantinopolului.

Acest sfânt Maximian era din Roma veche, fiu de părinţi bogaţi şi de bun neam; dinoarecare trebuinţe lăsând Roma s-a dus la Constan-tinopol, unde strălucind cu starea şicinstea vieţii lui, şi cunoscut fiind ca isteţ cu mintea şi foarte învăţat, a fost hirotonisit preot de fericitul întru pomenire patriarhul Sisinie. Ajungând el până în vremea ereticuluiNestorie, care a fost în urma preasfântului Sisinie, a fost prohirisit patriarh înConstantinapol, prin alegerea împăratului şi a tot poporul. Şi bine păstorindu-ţi turma sadoi ani şi cinci luni, şi Biserica nevătămată de sminteli păzind-o, s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie Sinaitul.

Acest între sfinţi părinte al nostru lăsând lumea şi cele din lume şi luându-şi crucea sa peumeri, după cuvântul Domnului, a urmat lui Hristos cu osârdie; şi dorind de mai marenevoinţe de fapte bune, s-a dus la Ierusalim, şi închinându-se la cinstitele locuri şi cucredinţă sărutându-le s-a suit la Muntele Sinaiului; şi acolo aflând monahi foarte desăvârşiţi în sihăstreasca petrecere, a rămas împreună cu ei supunându-li-se şi slujindu-le. Deci,făcându-se foarte smerit cugetător, a luat de la Dumnezeu darurile cunoştinţei şi multeiînţelepciuni. Prin care scriind vieţi ale sfinţilor părinţi, şi cuvinte de suflet folositoarcalcătuind, ajungând la adânci bătrâneţi s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

 

Format: 

Rubrici: 

Topic: