Publicat: 22 Noiembrie, 2015 - 20:34

Declaraţiile Preşedintelui Senatului României,  Călin Popescu-Tăriceanu,în cadrul emisiunii ,,Foc încrucişat”, difuzată de Televiziunea Română

Realizator: Domnilor, bun găsit! Dle preşedinte al Senatului aş vrea să încep cu o întrebare. După ce v-aţi văzut cu dl Cioloş, în calitate atunci de premier desemnat, lăsaţi cumva o portiţă deschisă, adică, deşi eraţi clar pro guvern politic, nu aţi respins din start ideea susţinerii pentru guvernul tehnocrat al domnului Cioloş. Ce s-a schimbat de atunci?

Călin Popescu-Tăriceanu: Nu am lăsat această impresie sau cel puţin nu cred. Dacă acesta este lucrul care s-a înţeles, îl regret. I-am spus şi preşedintelui, în cele două runde de consultări pe care le-am avut, că nu susţin o asemenea formulă. Am constatat, mai mult, şi i-am spus şi preşedintelui, că partidele politice s-au degajat de responsabilităţile pe care le au. Ar fi trebuit să negocieze şi să îi propună preşedintelui un premier. Au făcut-o cu jumătate de gură sau nu au făcut-o.
Cornel Nistorescu: Deja suntem în faţa unui enunţ foarte important, partidele politice s-au derobat. De ce? Care este explicaţia, după dvs?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu aş vrea să dau eu explicaţiile pentru partide, nu am făcut decât să constat.
Cornel Nistorescu: De ce? Vă deranjaţi aliaţii? Pentru că, până la urmă, primii care au făcut un pas înapoi au fost aliaţii dvs.
Călin Popescu-Tăriceanu: Da. Şi acesta este un considerent. La PNL, în fine, acolo linia este, hai să zicem, o altă abordare, ei fac ceea ce spune preşedintele, dar ceea ce vă pot spune este următorul lucru, nu fac niciun fel de dezvăluire improprie, când i-am spus preşedintelui acest lucru, a zâmbit într-un mod neobişnuit, nu îl caracterizează acest zâmbet, aşa oarecum de satisfacţie că ajunge preşedintele să fie cel care ia decizia în această privinţă, şi a făcut-o. A profitat de această conjunctură, şi-a desemnat premierul pe care l-a considerat, cu formula politică, la fel, proprie, improprie aş spune pentru democraţie şi pentru Constituţie, dar proprie dorinţei preşedintelui. Şi acest lucru l-am subliniat.
Cornel Nistorescu: Îl socotiţi un guvern prezidenţial?
Călin Popescu-Tăriceanu: Da. 
Cornel Nistorescu: De ce?
Călin Popescu-Tăriceanu: Din toate punctele de vedere. În primul rând formula politică asupra căreia şi eu, dar cred că şi ceilalţi au a atras atenţia că nu este formula politică corectă. De ce? Pentru că în acest fel se înlătură ceea ce am denumit democraţia reprezentativă. Guvernul trebuie să fie expresia unei majorităţi din parlament, care este rezultată prin votul cetăţenilor. Lucrul acesta cu actualul guvern nu se vede. Ştiţi că este un guvern de tehnocraţi, care poartă amprenta dorinţei preşedintelui mai degrabă de a avea propriul guvern şi de a avea o formulă care nu este politică.
Suntem într-o democraţie foarte originală. Dar cred că, dincolo de prezenţa a unuia sau a altuia care poate să trimită la nişte legături cu cele două partide, PSD şi PNL, formula, în rest, este o formulă care mie mi se pare că ne îndepărtează de ceea ce este esenţa democraţiei parlamentare.
Dacă premierul i-ar fi cerut demisia sau dacă nu ar fi acceptat, l-ar fi demis pe domnul Oprea, probabil că nu se ajungea la această amplificare a crizei politice în urma căreia a trebuit să demisioneze. Dar asta este o altă chestiune şi nu mă priveşte, să spunem, pe mine. În ceea ce priveşte coaliţia, am avut o discuţie în care UNPR ne-a spus foarte clar că va vota cu preşedintele şi am rămas noi cu PSD să facem o discuţie referitoare la desemnarea unui premier. Am avut această discuţie cu domnul Dragnea. Domnul Dragnea a venit într-un târziu cu o propunere în persoana lui Liviu Voinea, i-am explicat că nu cred că este cea mai bună propunere.
Cornel Nistorescu: Nu era o propunere serioasă sau vi s-a părut că e o propunere de faţadă?
Călin Popescu-Tăriceanu: N-aş vrea să fac speculaţii în acest sens, în orice caz, înainte de a pleca la Cotroceni, domnul Dragnea m-a sunat, am discutat şi am spus că la limită o astfel de propunere să spunem că ar putea să fie susţinută, dar probabil că preşedintele se aştepta să vadă nu numai o propunere, ci şi o majoritate. Sau nu ştiu dacă se aştepta, în fine. Poate ar fi trebuit noi să ne ducem cu o propunere care să se bazeze pe o majoritate care în momentul acela sigur că nu putea să existe.
Cornel Nistorescu: Aş vrea să vă spun ceva. Permiteţi-mi, vă rog frumos, că eu am păţit ceva. M-a pus naiba, ca ardeleanul care se gândeşte mai târziu, am scris un editorial în care am spus că eu nu cred că acele demonstraţii au putut fi organizate şi provocate şi coordonate de cineva. De o săptămână de zile primesc dovezi, probe, incontestabile că acele demonstraţii, începând de miercuri de pe 4, de la demisia lui Victor Ponta, dar şi înainte, dar nu atât de evidente, au fost organizate de un grup de asociaţii nonguvernamentale care au fost în jurul lui Traian Băsescu, de oamenii lui Monica Macovei, au vrut să scoată în piaţă un partid politic. Cei care au încercat să susţină desfiinţarea parlamentului şi au adus acele critici violente clasei politice şi partidelor şi au vrut să le scoată din joc au încercat să lanseze ei înşişi un partid şi care partid nu este decât o listă până acum, am publicat-o, se vede foarte clar, nu mai poate fi contestată în niciun fel, am publicat în "Cotidianul", e o listă a oamenilor din M10 al lui Monica Macovei şi din fundaţiile şi asociaţiile care l-au susţinut pe Traian Băsescu.
Realizator: Adică vreţi să spuneţi că Monica Macovei voia să dea o lovitură de stat sau ce?
Cornel Nistorescu: După eşecul de percepţie cu M10, care n-a avut un succes teribil, a încercat ca, pe seama manifestărilor din Piaţă, pe care le-a potenţat, le-a oxigenat, le-a dat dinamism, să formeze un alt partid, care pare a arăta a fi partidul pro prezidenţial al lui Klaus Iohannis. Aşa arată lucrurile în acest moment. Şi începe să fie foarte clar că debarcarea lui Victor Ponta şi această instalare a partidului meu nu este rezultatul unei simple consecinţe a accidentului tragic de la "Colectiv", ci rezultatul unei mişcări foarte repede preluate şi puse în operă de cei care pregăteau pe 1 decembrie un şir de demonstraţii. Le-au adus repede în lunea de după accident, acolo s-au inoculat toate aceste asociaţii şi fundaţii pro-Băsescu, unele susţinute de afară, finanţate de afară ş.am.d., pentru că a fost o campanie europeano-internaţionalo-băsisto-Monica Macovei de debarcare a guvernului şi de instalare a guvernului meu.
A fost o operaţiune mult mai complicată decât noi am crezut. Am avut sentimentul că la început populaţia care a ieşit este doar revoltată şi majoritatea a fost revoltată. Majoritatea a avut un sentiment de solidaritate şi de strigăt faţă de dezordinea care a generat acest accident, dar pe care imediat s-au pliat aceste asociaţii şi interese, şi inclusiv serviciile care au jucat această poveste. Dovezile încep să apară din ce în ce mai clare. Pentru mine sunt deja - jurnalistic vorbind - irefutabile. Nu ne trebuie decât o comisie parlamentară sau cineva să ducă mai departe această investigaţie. Cum vedeţi lucrurile astea care arată aşa?
Călin Popescu-Tăriceanu: Am primit şi eu de la diferiţi colegi din ţară şi am să vă trimit un document video în acest sens, nu referitor la ce s-a întâmplat în Bucureşti, unde am o percepţie foarte apropiată de cea pe care aţi prezentat-o, a lucrurilor. Într-adevăr, în prima fază a fost o ieşire spontană. Ca după aceea toată această manifestaţie publică să fie deturnată. Şi am să vă mai spun ceva, am mai şi spus, se zvonea de multă vreme că sunt încercări şi că guvernul va fi debarcat, fie în decembrie, dar cel mai târziu în februarie anul viitor. Cred că evenimentele şi evenimentul tragic de la clubul Colectiv nu au făcut decât să devanseze acest deznodământ. Da, în fine, acum...
Cornel Nistorescu: Domnule preşedinte, nu e în fine, pentru că este un moment care are nişte consecinţe în evoluţia scenei politice şi în conducerea României pe termen lung. Nu este un lucru peste care să putem trece.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu, nu, nu, eu nici nu am trecut...
Cornel Nistorescu: Eu cred că e datoria dumneavoastră, a politicienilor, să trageţi un semnal de alarma asupra lucrului ăstuia şi să încercaţi să contribuiţi la lămurirea acestei situaţii care a dus la demisia guvernului Ponta şi la încropirea acestui guvern care nu este nici guvern democratic, dar e susţinut de partide, a dus la acele încropeli de un penibil cumplit cu acel tânăr care nu avea nicio experienţă în domeniu şi care era de fapt înaintaşul, propunerea, păpuşa unuia din PNL, a lui Buşoi, da, plus ce s-a întâmplat la justiţie cu Cristina Guseth şi ce s-a întâmplat mai departe cu doamna Prună, pentru că şi doamna Prună este o traducătoare de la Bruxelles. E o traducătoare de la Bruxelles, dar care nu ştim, e de la SIE sau numai tatăl ei, care a fost ofiţer de securitate şi a lui SIE...
Cornel Nistorescu: Informaţiile pe care eu le enunţ aici sunt informaţii acoperite, adică bazate, sunt informaţii indiscutabile, nu am niciun dubiu la asta şi eu pot să aduc probele, şi martori, eventual, da?
Realizator: Probabil că va trebui la un moment dat...
Cornel Nistorescu: Deci nu e o problemă... Nu putem să ne îmbătăm cu apă rece, că, domnule, acest program şi acest guvern a ieşit ca dintr-o minune, că este o mare speranţă a României. Eu mă tem. Dacă au încropit la justiţie, la medicină - acolo norocul este că a venit o personalitate şi un om de o mare ţinută de la Cluj, un chirurg de mare clasă, dar au avut şi acolo încercarea să-şi bage PNL-ul un copil, domnule, ăla nici nu a ştiu ce s-a întâmplat cu el şi de ce l-au propus. Asta ne arată că suntem în faţa unei încropeli, unei improvizaţii.
Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule Nistorescu, lucrurile trebuie împărţite în două. În primul rând, manifestaţiile, şi informaţiile, şi dovezile pe care spuneţi că le aveţi sigur că ar fi interesante, şi eu îmi permit să vă solicit să îmi daţi aceste lucruri, pentru că, în cazul în care există material consistent, atunci sigur că se poate pune problema demarării unei anchete parlamentare, am dubii în legătură cu capacitatea parlamentarilor de a face o investigaţie în această zonă - şi eficientă. Pentru că nu ştiu care este capacitatea lor şi priceperea lor în acest domeniu, adică aici probabil că depăşeşte, hai să spunem, zona pur parlamentară. Dar nu este, aş spune, nu este inutil şi nu este exclus ca o astfel de comisie să scoată la iveală lucruri neaşteptate. Există de multă vreme suspiciunea rezonabilă, uneori chiar şi declarată, acţiunea declarată din partea serviciilor de a se implica în zone care nu sunt proprii activităţii lor. Şi cealaltă parte este, aş spune, superficialitatea cu care a fost întocmit programul de guvernare şi echipa. Lucru pe care l-a văzut toată lumea, aici sunt documente publice, audierile au fost publice, şi care pune sub semnul întrebării capacitatea acestui guvern. În fine, în această privinţă, cel puţin partidul pe care îl conduc a avut o poziţie lipsită de orice echivoc, după cum ştiţi, suntem singurii care am votat în parlament împotrivă, am tras un semnal serios de alarmă că această formulă politică reprezintă un derapaj foarte grav de la democraţie. Cred în continuare acest lucru. Sigur că, din punct de vedere instituţional, eu cred că am o anumită obligaţie de colaborare, hai să spunem, loială cu guvernul, însă ceea ce mă deranjează în momentul de faţă, vă spun foarte clar, este că văd că guvernul se preocupă foarte mult de chestiunea de imagine. Eu vreau să văd concret ce face.
Am să mă abţin o perioadă, nu vreau să critic încă de pe acum, pentru că este prea devreme, dar sigur că aştept cu nerăbdare să văd echipa asta la lucru. Cred că e nevoie, sigur, de o perioadă de graţie, aşa este corect, să li se dea tuturor o perioadă de graţie, dar cred că şi în această fază incipientă probabil că ar fi mai bine lucrul mai serios şi mai puţin show, decât aşa cum văd că se întâmplă în momentul de faţă.
Realizator: Uitaţi, chiar ieri vicepremierul responsabil cu chestiunile economice vorbea despre necesitatea unor sectoare strategice, de exemplu, în România, de reindustrializare.
Călin Popescu-Tăriceanu: Mi-e teamă că acest guvern nu are un mandat pentru aşa ceva şi nici nu are timp. O astfel de abordare, care nu vreau să spun că de principiu nu este corectă, dar şi eu cred că este nevoie de mai multă dezvoltare economică şi de dezvoltare industrială a sectorului industrial, dar asta este, dacă vreţi, mai degrabă proprii unei strategii, unui guvern care este rezultatul valid al alegerilor şi al unei majorităţi parlamentare, pentru că asta înseamnă alegeri fundamentale politice. Nu sunt de resortul unui guvern cu tehnocraţi care are un mandat limitat. 
Realizator: Mi-a mai atras atenţia ceva din programul de guvernare, şi anume, acest guvern îşi propune un consens pe un plan de investiţii pe 10 ani. Credeţi viabilă o asemenea variantă? Este o ambiţie mult prea mare care depăşeşte...
Cornel Nistorescu: E o glumă, domnule! Cum adică 'îşi propune Guvernul Cioloş', care nu e un guvern, nu are în el, în sine, în sinea lui, un consens, pentru că nu ştim dacă ei se înţeleg, că nu s-au cunoscut? Sunt oameni care s-au văzut prima dată, care au intrat în contact, într-o discuţie prelungită, în afară de 'salut, salut' când s-au văzut pe stradă sau pe la diverse recepţii, care au intrat într-un contact şi într-o dezbatere pentru prima dată în viaţa lor. Cum să îşi propună pe 10 ani înainte, ca ei să înţeleagă dacă sunt de acord? Ei, membrii Guvernului! După care să nu uităm că acest Guvern Cioloş este un guvern de tehnicieni care poate fi trântit de partidele politice la prima ocazie, care nu are suportul partidelor politice. Cum poate în România un guvern să conceapă un proiect pentru 10 ani fără partidele din Parlament? Cum? 
Călin Popescu-Tăriceanu: Ca să înţelegeţi, dacă vreţi, şi mai simplu, un plan se face în felul următor: stabilind întâi nişte obiective, dar spuneţi-mi şi mie cine stabileşte aceste obiective, pentru că aceste obiective în final reprezintă o alegere politică? Un partid poate să pună accent pe investiţiile din sănătate, altul vrea să vă pună accent pe investiţiile din infrastructură, şi cu acel program se duce în faţa alegătorilor şi obţine votul de încredere. Nu vine un guvern de tehnicieni şi spune, domnule, noi propunem şi un consens pe 10 ani. Cum se degajă acel consens ?
Cornel Nistorescu: Ei nu ştiu ce vorbesc! Exact ca şi Cristina Guseth de la audieri. Ei nu ştiu, încă nu realizează că nu poţi să promiţi. E ca şi cum eu vă spun acum 'vă vând Aeroportul Otopeni'. Nu am nici o legătură, nu am acte, nu am proprietăţi. Ce facem aici? Asta este o chestie de un amatorism cumplit. Ei încă se reglează, încă se aşează. Este singurul fapt care ne permite să îngăduim, să trecem peste, să le atragem atenţia că nu se poate să iasă din mandat, din condiţia lor de guvern tehnic pentru un an de zile până la alegeri şi să nu ne îmbete cu apă rece cu proiecte pe 10 ani.
Cornel Nistorescu: Bine că nu înaintează dl Cioloş un proiect pe zece ani şi pentru Bulgaria. Este exact la fel.
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu cred că în cadrul echipei o să vedem, sper să nu se întâmple prea multe greşeli, să nu le numesc altfel, Cioloş are experienţă, are o experienţă politică, aş spune, frumoasă, la Bruxelles înveţi politică în funcţia de comisar european, ştii că ai anumite limite, ştii că trebuie să tratezi cu Comisia, trebuie să tratezi cu Parlamentul, dar ceilalţi din echipă nu au experienţa lui, lucrul acesta să fie clar.
Cornel Nistorescu: Iertaţi-mă, cred că are experienţă de negociator la Bruxelles, nu de politician. La politician, vorbim de România, de viaţa politică din România, în care joacă.
Călin Popescu-Tăriceanu: Aici da. Dar să ştiţi că are experienţă şi de politician, că cei de la Comisie să nu cumva să aveţi impresia că...
Cornel Nistorescu: Sunt de orientări, da.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu numai că sunt de orientări, dar Comisia este foarte politică. Este un guvern de-adevăratelea, cu oameni politici, se învaţă politică.
Cornel Nistorescu: Negocierile lui acolo şi succesele lui posibile acolo ar fi marea noastră şansă. Este singura mare speranţă, de care trebuie să ne legăm. Eu am discutat cu primul ministru, are o anumită experienţă câştigată acolo, care cred că îi va folosi. În orice caz, eu, cel puţin, pe termen de un an, cred că are două mari hai să spunem nu provocări, dar două mari obiective. Primul, să organizeze alegerile în condiţii foarte bune şi să nu planeze suspiciuni de fraudare, de încălcări ale legii în legătură cu alegerile. Al doilea lucru, sigur că va trebui să vină cu buget. Iarăşi, bugetul vă atrag atenţia că nu este o problemă tehnică, nu este o chestiune contabilă de adunat cifre. Bugetul exprimă nişte opţiuni politice. Pentru buget va trebui să întrunească o majoritate în Parlament. Acum, după cât de uşor s-a făcut majoritatea la învestirea guvernului, am putea să tragem concluzia că la fel de uşor se va întâmpla la buget. Nu ştiu.
Cornel Nistorescu: Adică, vom asista la un buget care măreşte cuantumul pentru preşedinte, pentru serviciile secrete, din care viceprim-ministrul este profesor la o instituţie a serviciilor secrete şi este de crezut că profesorul susţine, profesorul de la SRI susţine bugetul. La cât de supus este Parlamentul şi care nu a zis niciodată nimic faţă de diverse propuneri de la SRI şi la felul în care şi-a făcut supravegherea eu mă aştept să treacă chiar şi aceste lucruri, da? Dar nu pot ca în faţa cetăţeanului care plăteşte, să nu mă întreb: este ok, este în ordine? Vin ei să demonstreze şi să probeze de ce vor această majorare?
Călin Popescu-Tăriceanu: Bine, acum, în actualul context, unde în toate ţările din Europa creşte nivelul de alertă împotriva terorismului, s-ar putea să existe această justificare.
Cornel Nistorescu: Şi să punem şi în guvern, şi la parlament, şi am terminat discuţia.
Călin Popescu-Tăriceanu: Domnule Nistorescu, eu am subliniat că bugetul este o alegere politică, înainte de orice. Nu ştiu cum îşi imaginează lumea, în general, dar banii trebuie alocaţi după priorităţi. Priorităţile, v-am spus, depind de alegerea şi de profilul politic al unui guvern. În cazul ăsta, guvernul nu are un profil politic, aţi avut mare dreptate când aţi spus că ei nici nu se cunosc. Va trebui, într-un fel, echipa să se armonizeze. Nu au experienţă, nici politică, în fine, nici administrativă...
Cornel Nistorescu: Nici administrativă, de management.
Călin Popescu-Tăriceanu: ... profesională, în fine, nu am nimic cu persoana care, de exemplu, este ministru al sănătăţii, nu îl cunosc, dar am să vă spun ceva, de principiu: nu întotdeauna cel mai bun chirurg poate să fie şi un ministru...
Cornel Nistorescu: Am auzit că a fost şi director la Institutul de Oncologie din Cluj, patru ani, ceea ce înseamnă, totuşi, ceva.
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu vorbesc de principiu. Acest sistem care a funcţionat în trecut la noi - punem la sănătate un medic, la armată un general şi aşa mai departe - ţine de domeniul trecutului. În general, miniştrii trebuie să aibă o anumită viziune şi, sigur, să aibă, poate, şi anumite calităţi sau pricepere managerială, administrativă, să fi parcurs nişte etape. Pentru că, altfel, e complicat, e complicat, şi vă spun că am văzut oameni în care eu poate la un moment dat mi-am pus speranţe mai mari şi care nu au făcut faţă funcţiei de ministru, pentru că nu aveau întrunite câteva calităţi împreună. Nu aveau experienţă politică, nu aveau experienţă administrativă.
Cornel Nistorescu: Mai e un subiect, un punct important în responsabilitatea acestui guvern: nominalizarea procurorilor de la DNA...
Călin Popescu-Tăriceanu: Anul viitor.
Cornel Nistorescu: ... care ar putea fi una din cauzele bâlbâielii de la justiţie, cu Cristina Guseth, că pentru asta a fost adusă, ca să facă aceste propuneri din nou, şi care ar putea fi chiar cheia întregii căderi a guvernului.

Călin Popescu Tăriceanu: Eu înţeleg altceva, că este un fel de ameninţare voalată în legătură cu ceva care este foarte greu de măsurat. Care e rezistenţa clasei politice şi la ce, faţă de ce?
Realizator: La schimbare.
Călin Popescu Tăriceanu: La ce schimbare? Staţi puţin; ce-i aia schimbare, schimbarea a ce? Schimbăm perdelele, schimbăm mobilierul la Palatul Victoria? Schimbarea se referă la lucruri concrete. Haideţi să vedem la lucrurile concrete. Aşa, la modul general, pe mine nu mă impresionează şi nici nu mă face să fiu temător la o astfel de ameninţare. Înţeleg că există şi vă spun care sunt modalităţile. nu e nici un secret pentru nimeni. Ce poate să facă guvernul ca să ocolească, să zicem, temporar parlamentul? Să dea ordonanţe de urgenţă. Credeţi că e bine, credeţi că asta este modalitatea? Eu cred că nu. Dar până una-alta, eu cred că ar fi corect să vedem care sunt propunerile, ce propuneri se fac; dacă de exemplu discutăm despre îmbunătăţirea criteriilor de selecţie a oamenilor din administraţie, că am văzut că este o temă pe care a invocat-o primul ministru. Eu o iau foarte în serios. Nu îmi place însă următorul lucru, că aflu că o să ceară la Bruxelles specialişti şi criterii. Dar ce, noi nu putem să folosim criterii? Până la urmă, nu asta e problema, a stabilirii criteriilor, că criterii am avut şi până acum, problema este dacă se menţine angajamentul să politizăm...dacă le respectă cineva.
Cornel Nistorescu: Dar oameni la vamă să ştiţi că nu ne-ar strica, nişte oameni la vamă, nişte oameni în locurile unde...
Călin Popescu Tăriceanu: Mi-aţi adus aminte de o chestiune foarte interesantă. În 2005 - aţi vorbit mai devreme de Monica Macovei - am avut ocazia într-o bună zi, m-a invitat preşedintele Băsescu într-o după-amiază la o cafea şi când am ajuns acolo era dna Macovei, într-o formă nu prea bună şi care se plângea, era tare mâhnită de nivelul înalt de corupţie care era în România, care nu are nici o legătură cu ce e acum, adică acum am atins probabil noi culmi de progres.Şi la momentul respectiv i-am spus dnei Macovei - îşi punea problema cine, discuta cu preşedintele, pe cine să propună procuror şef la DNA şi procuror general al României. Şi le-am sugerat următorul lucru: "Dar de ce nu facem apel la o echipă de la Bruxelles, oameni care în primul rând sunt versaţi cu toate inginerile financiare - cum s-au numit la noi - cu toate şmecherile astea care s-au făcut pe deplin, îi aducem pe ăia, îi învaţă şi pe ai noştri treaba, că nu sunt încă suficient de experimentaţi şi avem şi garanţia că sunt nişte oameni integri care nu au legătură, cum a existat multă vreme o încrengătură din asta extrem de păguboasă între zona justiţiei, procurori, judecători şi cercurile infracţionale"? Parcă am vorbit cu peretele cu cei doi mari luptători împotrIva corupţiei. Asta le-am propus, şi nu o dată; le-am mai făcut ulterior aceeaşi propunere. S-au făcut că nu aud. Au preferat să pună oameni din sistem, cum se spune - că aţi văzut că ăsta e cuvântul la modă acum, sistemul - au pus oameni din sistem, pe care îi vedem la lucru.
Realizator: Şi credeţi că ar funcţiona de data asta o asemenea variantă, mai ales că avem, iată, experţi de la Bruxelles, români, e adevărat, miniştri în guvern?
Cornel Nistorescu: Eu am o întrebare: dar dacă premierul Cioloş îşi aduce colegii de la Bruxelles, că are şi el nişte prieteni? Nu avem în România suficienţi experţi? Să ne spună că nu avem în România şi atunci vedem. Nu cumva românii noştri...?
Călin Popescu Tăriceanu: Nu, eu ceea ce v-am spus nu este ideea, ideea mea nu este să aducem cât mai mulţi experţi de la Bruxelles. Eu v-am spus că la un moment dat, într-un moment în care la noi părea să existe o anumită lipsă de profesionalism şi de capacitate care s-a dovedit că aşa este în domeniul acesta al justiţiei - proba cea mai bună este că dosare din perioada aceea vin acum să fie deschise. Stau şi mă întreb: e normal să vedem dosare din 2004, din 2011, din 2007 care se deschid de-abia acum? Ce lumină s-a produs, ce fulger s-a produs de a luminat dosarele? Sau au fost ţinute dosarele în mod intenţionat în perioada în care a fost preşedinte Băsescu? Asta e o întrebare la care nu mă reţin să mă gândesc foarte des şi care pune sub semnul întrebării calitatea sistemului de la noi. cum se spune. Deci eu nu sunt adeptul de a aduce specialişti de la Bruxelles. Sigur, nu înseamnă că nu putem să facem apel, suntem membri ai UE, de ce nu în anumite cazuri limită? Dar asta nu trebuie să fe regula, asta trebuie să fie mai degrabă excepţia.
Cornel Nistorescu: Păi, nu vă supăraţi, aveţi o experienţă de premier. Ce credeţi că ar trebui să facă în fapt, în limitele pe care le acordă Constituţia şi acest mandat, că nu este un mandat nici să facă proiecte pe zece ani, nici să declanşeze războiul cu Insulele Tombuctu, ce credeţi că ar trebui să facă, concret ?
Călin Popescu-Tăriceanu: În primul rând, ar trebui să, hai să spunem, să operaţionalizeze o serie de decizii politice care deja au fost luate. Vă dau un exemplu, Codul Fiscal. Codul Fiscal trebuie implementat, ca să spunem aşa. El intră în vigoare de la 1 ianuarie, nu e o treabă simplă. Cred că mai degrabă... V-am dat un exemplu concret, dar dacă vreţi la modul general am să vă spun ceva. E un guvern care ar trebui să gestioneze mai mult treburile curente decât să vină cu aşa-zise mari proiecte ambiţioase, planuri pe zece ani, şi are două lucruri importante de făcut: alegerile, cum spuneam, şi bugetul. Bugetul, iar nu e o chestiune simplă. Mă bucură că am văzut declaraţia ministrului de finanţe, care spune că nu mai este nevoie de un acord cu FMI-ul, că economia românească sau România nu este în situaţia în care să aibă nevoie de un acord cu FMI-ul, aşa cum a fost până în trecut. Deci, cam asta ar trebui să facă, pentru că altfel îşi depăşeşte într-un fel limitele esenţei democratice şi constituţionale.
Realizator: Aş vrea să vă întreb, de exemplu legea salarizării credeţi că ar trebui abandonat proiectul sau, mă rog, ţinut în conservarea şi vedem ce face guvernul politic care se instalează după ?
Călin Popescu-Tăriceanu: Eu vă spun din nou acelaşi lucru. O astfel de lege reflectă o anumită, hai să, dacă, vreţi, cuvântul viziune vi se pare prea pretenţios, o anumită abordare politică. Într-un fel va face un anumit guvern cu un profil, hai să spunem, liberal, altul cu un profil de stânga, deci nu e o treabă de tehnocraţi.

Realizator: Prin urmare, ar trebui lăsată.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu, noi o să avem interesul, când spun noi, cel puţin ALDE şi PSD-ul, nu ştiu UNPR-ul cum se va raporta, avem interesul să ne ducem cu acest proiect mai departe. Ar fi bine ca această lege să fie promovată, dar mi-e teamă că o astfel de lege nu poate, în contextul actual, nu ştiu, poate o să avem succes, să vedem. Sunt, am anumite rezerve să cred că în contextul politic dat o astfel de lege va putea să fie promovată, pentru că, pe de altă parte, m-aţi întrebat ce trebuie să facă, dar eu vreau să vă spun ceva. Domnule Nistorescu, m-aş referi şi la care sunt riscurile unui astfel de guvern şi am mai spus-o în public. Ştiţi care sunt riscurile? Partidele din parlament sunt libere de orice angajament politic în momentul de faţă. E aşa sau nu e aşa? Vin alegerile.Vă aduceţi aminte, în 2008, că începuse concursul de populisme cu salariile mărite la 50%. Mie mi-e teamă să nu se întâmple din nou acelaşi lucru. Şi un guvern care nu are o majoritate stabilă în parlament cum pune frână la astfel de lucruri? Pentru că în 2008 propunerea de majorare a salariilor a venit de la PDL, de la PDL a venit propunerea de majorare a salariilor. S-au raliat repede şi PSD-ul şi stimabilii mei colegi din PNL. Deci, când e vorba de campanie, toţi sunt foarte generoşi. Ăsta este unul din marile pericole.
Cornel Nistorescu: Acest grup care a iniţiat un nou partid în piaţă sub acoperirea, sub umbrela demonstraţiilor, deja încearcă să cucerească Primăria Bucureştiului. Nicuşor Dan are deja chioşcuri în Bucureşti, şi-a început campania electorală pentru Primăria Capitalei. 
Realizator: Sunt banere şi cu Diana Tuşa.
Cornel Nistorescu: Da, ei au început campania electorală, ceea ce este ilegal. E ilegal.
Realizator: Dar pentru că vorbeaţi de PSD, în ce relaţii sunteţi acum, fosta coaliţie de la putere, partidele, dumneavoastră cu PNL, cu PSD, cu UNPR.
Călin Popescu-Tăriceanu: Întrebaţi-mă şi de PNL, că nu e nici o ruşine, să ştiţi, că n-am o problemă, da.
Realizator: Da, deocamdată cu PSD şi UNPR. Cum? Mai funcţionaţi?
Călin Popescu-Tăriceanu: Da, ceea ce s-a întâmplat la votul de învestitură cred că a arătat clar că coaliţia nu a mai funcţionat coerent. Noi ne-am menţinut o poziţie de a refuza această formulă politică în mod clar şi fără nici un fel de discuţie. Ceilalţi au hotărât să voteze guvernul. În fine, nu am înţeles care sunt motivaţiile profunde. 
Cornel Nistorescu: Sau beneficiile? 
Călin Popescu-Tăriceanu: Poate sunt beneficii, nu ştiu, dar eu în politică vă spun ceva: m-a întrebat mai deunăzi un jurnalist nu mai ştiu despre ce şi i-am spus: "domnule, dacă ar fi să mă iau după beneficiile proprii, probabil că ar trebui să mă poziţionez altfel, dacă aş urmări beneficiile mele personale". Eu cred că fiecare are un interes pe termen lung să ducă cât mai bine reprezentarea valorilor şi principiilor în care credem. Ei bine, o să avem o discuţie, probabil, în perioada care urmează şi o să vedem cum ne raportăm unii la alţii. Eu cred că noi am obţinut, totuşi, un vot important în 2012, pe un program politic. Pe acest program politic am reuşit să ne îndeplinim angajamentele aproape în totalitate. Ca atare, mi se pare o greşeală ca această formulă politică şi acest program care ne-a adus, totuşi, în această situaţie de a reuşi să punem din nou economia pe creştere, să înceapă să existe un transfer al beneficiilor creşterii economice către cetăţeni, în privinţa puterii de cumpărare, în privinţa, nu ştiu, şi scăderii preţurilor la unele produse, datorită reducerii TVA-ului, că şi ăsta este un lucru important; câteva lucruri de acest gen.
Cornel Nistorescu: Noi am avut o criză politică generată de un accident, fără să avem o criză politică în fapt, fără să avem o criză economică, fără să avem o criză, demonstraţii, lume nemulţumită social de salarii, de închideri de instituţii, de falimente...
Călin Popescu-Tăriceanu: Şi atunci, din această perspectivă, mi s-ar părea o greşeală ca coaliţia - mă rog, coaliţia nu mai există, alianţa politică... Când spunem coaliţie, este o coaliţie de guvernare, în rest, e o alianţă politică. Alianţa, după părerea mea, ar fi o greşeală să o abandonăm.
Realizator: În formula de trei cu PSD şi UNPR?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu, să ştiţi că în politică nu se poate face nimic cu forţa, da?
Cornel Nistorescu: Dar nu i-aţi întrebat, PSD-ul mai vrea să facă alianţe?
Călin Popescu-Tăriceanu: Din informaţiile pe care le am, lucrurile nu s-au schimbat, în PSD eu am o relaţie colegială cu foarte mulţi dintre membrii de vază ai partidului, am discutat aceste lucruri şi cu preşedintele Dragnea, nu am observat că ar dori să abandoneze, hai să îi spunem, această formulă politică.
Realizator: Dar cu UNPR?
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu ştiu. 
Cornel Nistorescu: Dar dumneavoastră vă daţi seama că sunteţi singurul care încurcaţi climatul politic acuma? Păi dar toată lumea s-a pus de acord, sunteţi singurul care sunteţi împotriva Guvernului Cioloş, nu?
Realizator: Au mai votat şi alţii împotrivă. 
Călin Popescu-Tăriceanu: Au votat, într-adevăr, să ştiţi că pentru mine asta a fost o mare surpriză, numărul de voturi împotrivă nu a fost surpriză, câţi au votat, pentru că nu aveam niciun fel de emoţie, dar noi suntem 37 de parlamentari şi nici nu ştiu dacă în ziua respectivă au fost toţi 37 prezenţi, până la 115 voturi au fost multe. 
Realizator: Şi PNL, nu? Şi deocamdată, cel puţin la voturi împotriva guvernului, aşa a fost. 
Călin Popescu-Tăriceanu: Să ştiţi că nu cu ei s-au făcut 115 voturi. Au votat din celelalte partide mari şi din PSD, şi din PNL. 
Cornel Nistorescu: Nu înseamnă că într-un fel, nu există opoziţie sau, găsesc, atât cât e ALDE, atâta e opoziţia?
Călin Popescu-Tăriceanu: Să ştiţi că dumneavoastră aţi observat corec. Cu colegii mei am şi discutat şi e o percepţie generală, dar vă pot spune mai mult: când a fost votul pe care noi l-am hotărât în Biroul Politic, a fost unanimitate în a ne poziţiona în opoziţie faţă de actualul guvern. Nu am intenţia să ne schimbăm atitudinea. Sigur că putem să discutăm cu colegii de alianţă ce vom face pe anumite proiecte mari şi v-am spus care e părerea mea, eu cred că a fost o formulă care a funcţionat bine. A funcţionat bine, de ce? Pentru că pentru cetăţenii români, luaţi-o cum vreţi, noi am avut o contribuţie importantă, de exemplu, de măsuri economice care sunt de factură liberală şi care au ajutat economia să crească, avem o performanţă care este de invidiat din partea tuturor celorlalte ţări europene şi România, mai mult de atât, eu cred că are nevoie ca de aer de o creştere economică cu cifre mai mari, adică peste media europeană. De ce? Ca să putem să diminuăm aceste decalaje. În cealaltă parte, componenta socială s-a manifestat şi ea, aţi văzut că au fost majorări de salarii minime, de anumite, eu ştiu, alte măsuri cu caracter social, care au răspuns aşteptărilor unui electorat din această zonă, adică ne-am făcut fiecare pe segmentul nostru treaba. Eu cu colegii mei din ALDE am organizat o serie de întrevederi foarte utile cu mediul de afaceri, mediul de afaceri românesc, cu cei, hai să spunem aşa, generic, capitalul românesc. Capitalul românesc, care în momentul de faţă se prezintă foarte slăbit, nu ştiu dacă aţi remarcat, am spus-o de câteva ori, în primele o sută de firme din România, în funcţie de cifra de afaceri, sunt trei firme cu capital românesc. Asta este realitatea. Chiar ieri discutam cu un întreprinzător român, care îmi povestea despre presiunile pe care le face o firmă americană asupra lor şi modul incorect de comportament. Şi partea proastă ştiţi care este? Că foarte mulţi dintre întreprinzătorii români de o anumită talie mi-au spus aşa: nu simţim că ne apără nimeni. Nu e vorba de măsuri protecţioniste, ci măsuri care să îi apere în faţa unor acţiuni agresive ale altora.
Realizator: Fiindcă e vorba de această idee de schimbare, în cazul Şova, va merge - nu? - săptămâna viitoare la Comisia juridică a Senatului...
Călin Popescu-Tăriceanu: Da, am primit sesizarea şi solicitarea pentru încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Şova. Ca întotdeauna, procedura este aceeaşi.
Realizator: Senatorii ALDE, de exemplu, cum vor vota ?
Călin Popescu-Tăriceanu: Luni, în Biroul Permanent, va fi sesizată Comisia juridică, Comisia juridică trebuie să analizeze dosarul, dă un aviz, care nu este obligatoriu, după care urmează votul în plen.
Realizator: Senatorii ALDE cum vor vota în acest caz?
Călin Popescu-Tăriceanu: La partidul ALDE nu se dă ordin cum se votează. Fiecare votează conform conştiinţei. Punctul unu. Punctul doi: trebuie să vedem dosarul şi să vedem avizul Comisiei juridice. Înainte nu avem cum să ne pronunţăm, ar fi cu totul şi cu totul impropriu.
Cornel Nistorescu: Mai am şi eu o întrebare. Cine credeţi că este sau a fost, şi este la pupitrul acestei schimbări spectaculoase, într-o săptămână şi ceva, a întors total scena politică românească şi echilibrul de putere? Cine e la pupitru?
Călin Popescu-Tăriceanu: Credeţi că pot, aşa? De la bănuieli, mai mult sau mai puţin solide, să...
Cornel Nistorescu: Cred că ne puteţi da un răspuns.
Călin Popescu-Tăriceanu: Nu. Ca preşedinte al Senatului, nu. Dacă aş fi fost liber de orice funcţie oficială în statul român, atunci aş fi făcut-o fără nici un fel de rezervă. Cred că înţelegeţi la ce vreau să mă refer.