27 noiembrie 2021

Când și cum să faci sfeștanie în casă

Biserica sfestania
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Nu se mai înțelege om cu nevastă, copiii o iau razna, tihna de altădată și sporul în gospodărie sunt amintiri. Parcă a intrat necuratul în casă! Păi să știi că așa e. Soluția: ce recomandau bunii noștri – cheamă preotul să facă o sfeștanie!

Sfeștania este pentru casă ceea ce este spovedania pentru om. Așa cum, după spovedanie, prin mărturisirea păcatelor și dezlegarea acestora de către preot, omul își curățește sufletul, tot așa, prin stropirea cu apă sfințită și prin rugăciunile preotului, casa se curățește de tot răul datorat fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.

Omul sfințește locul

Omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoară, așa încât urmările faptelor lui se răsfrâng și asupra mediului lui înconjurător, asupra casei și asupra lucrurilor din casă. Lucrurile urâte, păcatele și fărădelegile  omului întinează spațiul în care acesta le săvârșește sau trăiește, după cum faptele lui bune, curăția vieții lui sfințește și mediul său înconjurător.

Cel puțin o dată pe an, în Postul Mare

Este bine ca sfeștania să se facă în zi de post, miercurea sau vinerea, ea fiind o slujbă de curățire, de exorcizare, care se potrivește mai puțin cu zilele de sărbătoare sau cu celelalte zile ale săptămânii, dar și pentru că cel care solicită săvârșirea sfeștaniei trebuie să se pregătească prin postire și rugăciune.

Dacă nu se poate mai des, se face sfeștanie în casă cel puțin o dată pe an, în Postul Mare, care precede sărbătoarea Sfintelor Paști.

”Martie nu lipsește din post”

Vechea zicală consemnează o realitate: cei mai mulți credincioși solicită sfințirea casei în luna martie, pentru că, indiferent când cade Paștele, luna martie este cuprinsă în Postul Mare.

Este postul cel mai important și mai aspru de peste an, iar cei ai casei sunt mai pregătiți sufletește, datorită postului și rugăciunilor specifice, ca să se lepede de răutăți și păcate. Totodată este primăvară – o dată cu împrospătarea naturii, se face și curățenia casei și a lucrurilor din ea.

Ce să pregătești

  • o măsuță frumos acoperită, orientată spre Răsărit – măsuța poate fi așezată în fața sau în apropierea icoanei sau a colțului de rugăciune din casă -, pe care se așază următoarele:
  • un vas cu apă, larg la gură
  • două sfeșnice mici cu lumânări sau un vas (pahar) strâmt la gură, în care să se poată pune lumânările din ceară curată
  • o cățuie cu cărbune și puțină tămâie (dar, de regulă, acestea le aduce preotul)
  • o icoană (dacă măsuța nu se află în preajma icoanei din casă)
  • un pomelnic cu cei care locuiesc în casă și cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune (poate fi și un pomelnic cu morții familiei)
  • o pâine, puțin untdelemn și puțin vin, simbolizând roadele pământului date de Dumnezeu spre hrana noastră, pentru a fi binecuvântate.

Preotul va sta în fața măsuței, iar credincioșii vor sta în spatele preotului, așa cum stăm și în biserică, toți cu fața spre Răsărit. Toate ușile casei vor fi larg deschise.

Ce rugăciuni se rostesc

După binecuvântarea de început a preotului, slujba de sfeștanie cuprinde rugăciuni pentru casă și pentru cei ce locuiesc în ea, rugăciuni adresate Maicii Domnului și tuturor sfinților, rugăciuni pentru sfințirea apei, tămâierea casei, sărutarea Sfintei Cruci de către toți cei de față și stropirea lor și a casei cu apă sfințită.

Preotul citește apoi un fragment din Evanghelia după Ioan (cap. V, 1-4), care redă episodul vindecării paraliticului de la scăldătoarea din Vitezda, și se roagă lui Dumnezeu ”să trimită harul Prea Sfântului Duh și să sfințească apa” pusă înainte, iar aceasta să fie spre spălarea de  toată întinăciunea și spre sănătatea sufletelor și a trupurilor.

Sfințirea apei

Momentul cel mai important al slujbei este sfințirea apei: preotul afundă de trei ori mâna dreaptă în apă, făcând semnul Sfintei Cruci și rugându-se: ”Și acum trimite harul Prea Sfântului și de viață făcătorului Tău Duh, care sfințește toate, și sfințește apa aceasta”. Afundă în apă Sfânta Cruce făcând semnul crucii de trei ori, apoi stropește cu apa sfințită toată casa, cineva din cei ai casei purtând vasul cu apă sfințită. Apoi îi stropește și pe cei prezenți, care se închină și sărută Sfânta Cruce pe care preotul o ține în mână.

Pomenirea celor vii și a celor adormiți

În încheiere preotul se roagă pentru păzirea casei de rău și îi pomenește pe toți cei de față și pe toți cei scriși pe pomelnicul casei. Se poate, de asemenea, face rugăciune de pomenire a morților familiei.

Mai importantă este pregătirea sufletească

Iată ce scrie cartea de slujbă referitor la pregătirea credinciosului pentru aceste rugăciuni: ”Cine va voi să i se citească în casă aceste rugăciuni trebuie să postească în ziua aceea și să facă milostenie după cum îi va fi puterea. Și cu râvnă să se roage lui Dumnezeu, dar mai întâi să se mărturisească”.

 

Sursa: ”Ghidul practic al creștinului ortodox – Casa creștinului”, Editura Bizantină, București, 1997

 

Articol de Gabriela Boceanu