17 septembrie 2021

Cântec de lebădă sau Corul sclavilor?

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Revenirea în libertate a lui Liviu Dragnea s-ar fi produs în liniște dacă n-ar fi fost declarațiile pe care el le-a făcut din pragul pușcăriei. „Dictatura feroce” a lui Iohannis, „furturile generalizate” ce ar trebui anchetate de DNA, cauționarea viitorului țării printr-o îndatorare imensă și terminarea PSD ca partid politic din moment ce „se află în buzunarul SRI” au fost câteva dintre referirile pe care Dragnea le-a făcut după primii săi pași în libertate.

Vorbele sale au lăsat mulți oameni cu gura căscată. A fost, trebuie s-o recunoaștem, o rafală de aprecieri  pe care nu le prea auzim de la oameni în toată puterea, darmite de la niște proaspăt eliberați din pușcării.

În condițiile unor afirmații atât de belicoase, întrebările despre ce va face, totuși, Liviu Dragnea în viitor au devenit inevitabile. Afirmațiile sale vor rămâne niște banale pusee de răfuială, apărute în momente de descătușare psihică sau ele reprezintă cu adevărat germenii unor intenții politice de viitor?

Viitorul lui Dragnea este de interes public doar în măsura în care fostul lider pesedist are în vedere o reangajare a sa în bătăliile politice.

Ce șanse are Dragnea de a reintra în politică? La o astfel de întrebare, el răspundea sibilinic, în aceleași câteva minute de după liberare: „În politică voi intra dacă o să găsesc răspunsul la două întrebări: dacă mai am cu cine și dacă mai am pentru cine”.

Cu multă satisfacție colegială, prezint mai jos câteva opinii de substanță în legătură cu acest subiect.

Într-un editorial din Cotidianul, Cornel Nistorescu enunță, cu o răceală de chirurg,  niște întrebări despre un set de condiții pe care Dragnea ar trebui să le îndeplinească pe calea reintrării sale în politică: care ar fi principalele idei ale programului său, ce partid european îi va lua apărarea, care sunt personalitățile politice și culturale dispuse să îl urmeze, cine ar fi interesat să-i finanțeze proiectul politic sau civic, dacă Dragnea este acel politician capabil să declanșeze o mișcare românească diferită de partidele post-decembriste,  cu ce fel de ideologie și cu ce oameni, ce televiziuni vor pune urmărul la popularizarea „martirajului” lui Liviu Dragnea  ș.a. (v. https://www.cotidianul.ro/citeva-lamuriri-in-cazul-dragnea/ 16.07.2021).

Un alt comentator redutabil al vieții politice, Bogdan Tiberiu Iacob, consideră că asemenea obstacole nu vor conta sau nu vor exista, iar Dragnea va reveni în politică și va fi folosit de actualul regim pentru a declanșa atacuri pe bandă la cei din fostul său partid, care „l-au vîndut” și „s-au predat SRI”. „Dragnea poate crea din culise un nou partid, pe care să-l preia oficial din mers în momentul expirării interdicțiilor sale.Un partid care va dizloca un anumit număr de pesediști și care, cel mai important, poate da atacul la masa votanților PSD cu mesajele (sale) naționalist-populiste. Un partid care va intra în cursă în toate cele trei mari alegeri ale anului 2024 și care poate lua procente importante de la PSD. Pohta ce pohtesc regimul Iohannis și cancelariile occidentale.Un PSD slăbit în marele an electoral 2024 exact de unii de ai săi, o rețetă mereu eficientă”, anticipează fondatorul InPolitics. (https://inpolitics.ro/liviu-dragnea-o-piesa-grea-a-puterii-intr-un-viitor-joc-politic-exploziv_18449470.html).

Pe blogul său politic și polemic, ilustrul anonim Conte de Saint Germain semna la numai câteva minute după ieșirea lui Dragnea la lumină, un comentariu cu titlul „Un Dragnea mai puternic”. Teza acestui autor, pe cât de misterios, pe atât de inteligent, este că fostul lider pesedist a ieșit din pușcărie „întărit de clarificări extrem de utile despre oamenii din jurul său, știe pe cine se poate baza şi, mai ales, ştie că preţul plătit va merita doar dacă acesta va fi investit în continuarea luptei”.

Nu l-am simpatizat pe Liviu Dragnea. Acum însă, trebuie să mărturisesc, jubilez la eliberarea sa. E foarte important ce va decide domnul Dragnea în legătură cu viitorul său. După acest martiriu căruia a reuşit să-i supravieţuiască cu demnitate, a devenit pentru mulţi un portdrapel al luptei împotriva abuzurilor statului paralel. Justiţia imorală a lui Băsescu, Coldea, Kovesi şi Iohannis l-a transformat pe Liviu Dragnea într-un lider de care mulţi deznădăjduiţi din această ţară au nevoie. Într-unul de-al lor în materie de suferinţă şi îndurat nedreptăţi.Eu, unul dintre aprigii lui critici pe vremea când era la putere, sper să nu o ia pe drumul resemnării, precum Adrian Năstase ori Crin Antonescu. Acum, abia acum, poate deveni un lider adevărat al oprimaţilor, cu fiecare zi mai mulţi, care transformă această ţară într-un teritoriu al tristeţii şi al destrămării identitare”, scrie misterisoul Conte de Saint Germain, al cărui nume real este mai puțin important decât ideile pe care le are.           

În sfârșit, Marcel Ciolacu, sărmanul lider al PSD, se bălăngăne între misiunea pe care o are de a ține partidul sub papucul SRI și speranța transpirată că Dragnea nu va declanșa  „un război cu conducerea partidului sau cu PSD” și nu-i va lua ciolanul voturilor din fasolea alegerilor:„Adversarii politici e posibil să folosească acest moment, dar nu cred că Liviu Dragnea va cădea în această capcană. Cred că domnul Dragnea nu-şi doreşte acum să astupe toată incompetenţa guvernamentală şi hoţiile reale şi mari pe care le fac în acest moment actualii guvernanţi cu acest presupus scandal. Sunt ferm convins că şi-a făcut o analiză a greşelilor personale. Nu cred că Liviu Dragnea este un om prost şi ştie foarte bine şi nu cred că-şi doreşte să devină un instrument, culmea, al lui Klaus Iohannis, de a face un aşa presupus scandal„, afirma Ciolacu acum o săptămână.

Liviu Dragnea prezintă un interes special pentru statul paralel pentru că este ultima voce care se mai poate ridica împotriva abuzurilor procuraturii și ale noii securități. De aceea, el trebuie nu învins, ci distrus. Excluderea sa din viața politică e prea puțin. Confecționarea de noi și noi dosare, cu acuze scoase din pălăria procuraturii, țintește exterminarea fizică a fostului lider pesedist. Abia după dispariția acestuia statul paralel poate răsufla liniștit, cu alde Ciolacu și Cîțu trași de sfori.

Până atunci e de văzut dacă declarațiile lui Dragnea sunt cântecul de lebădă al fostului lider pesedist sau, dimpotrivă, tonul dat de un lider adevărat pentru ridicarea „Corului sclavilor”, a acelor tot mai mulți oprimaţi, „care transformă această ţară într-un teritoriu al tristeţii şi al destrămării identitare”, cum scria cu îndreptățire misteriosul Conte de Saint Germain.

Privind în zare spațiul politic românesc, nu se mai vede silueta niciunui alt lider cu personalitate, capabil să înfrunte statul paralel. În ultimii 15 ani, elita clasei politice românești a fost decapitată treptat, încet și sigur, printr-un proiect de țară mai perfid decât a fost trimiterea intelectualității la canal în obsedantul deceniu șase. Toți oamenii demni, competenți, responsabili și chiar patrioți, care,  spre spaima puterilor suzerane,  puteau accede la conducerea acestei țări, au fost excluși sub o formă sau alta, fie electrocutați pe câmpul tactic și trimiși în pușcării, fie șantajați cu discreție și trimiși în exil lângă neveste ori să cultive roșii bio pe dealurile patriei.

În acest fel, terenul a rămas liber pentru lăfăiala statului paralel, într-un teritoriu transformat în colonie, peste un popor transformat în populație.