25 iunie 2022

Cardinal Lucian: Moartea nu mai reprezintă ultimul cuvânt asupra vieţii noastre, încetează să mai fie o încheiere dramatică

Distribuie pe rețelele tale sociale:

Scrisoare Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului 2022

Cardinal Lucian
prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,
Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor,
Cuvioşilor călugări şi călugăriţe,
Iubiţilor credincioşi greco-catolici şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiţi credincioşi,

„Dumnezeu L-a înviat pe Acest Isus, Căruia noi toţi suntem martori”. (Fapte 2,
32). Prin această mărturie, Sfântul Apostol Petru vesteşte un fapt nou şi nemaiauzit:
Isus cel răstignit este viu şi se află printre noi. Aceasta este credinţa comunităţilor creştine, acesta este centrul şi fundamentul existenţei ucenicilor lui Isus şi al misiunii de evanghelizare: vestirea lui Cristos Cel Înviat. Este realitatea care marchează pentru totdeauna un nou destin pentru omenirea întreagă şi începutul unui nou drum pentru fiecare creştin în toate timpurile şi în toate locurile. Ucenicul lui Isus devine astfel vestitor şi mărturisitor, iar Biserica continuă să proclame tuturor cu bucurie: Cristos a înviat!

Taina lui Cristos nu se termină cu moartea Sa pe cruce. Ar fi fost doar un eveniment istoric, cu finalităţi şi consecinţe limitate, ca oricare alt eveniment circumscris în timp şi spaţiu şi care nu ar mai avea nici o valoare pentru noi; ar fi fost o amintire fascinantă despre un model eroic de dăruire în favoarea semenilor, dar îndepărtată şi lipsită de puterea de a ne atinge şi de a ne schimba viaţa. Moartea lui Cristos în schimb, îşi capătă valoarea şi sensul în Înviere, care o transformă în purtătoare de mântuire, o actualizează şi o face valoroasă pentru noi şi pentru fiecare creştin, devenind astfel parte esenţială a realizării Împărăţiei lui Dumnezeu. Moartea şi Învierea constituie un tot unitar, evenimentul definitiv al mântuirii şi expresia eminentă a iubirii lui Dumnezeu.

Apostolii, care fuseseră cuprinşi de frică şi de tăcere în Vinerea pătimirilor şi morţii Domnului, sunt pătrunşi până în cele mai intime fibre ale sufletelor lor de vestea Învierii, iar întâlnirea cu Isus Cel Înviat îi va schimba pentru totdeauna. Teama este alungată de bucurie, iar tăcerea este desfiinţată de freamătul inimilor şi de glasurile ce dau mărturie: Cel care era mort, condamnat pe cruce, este viu! Apostolii mărturisesc faptul că prezenţa şi lucrarea lui Isus, aparent distruse de moarte, de fapt sunt reluate tocmai de Cel care a fost răstignit: „S-a înfăţişat pe Sine viu” (Fapte 1, 3). Isus din Nazaret a învins moartea. Plecând de la această biruinţă, activitatea lui Cristos, cuvintele Sale, faptele Sale şi răstignirea Sa îşi primesc adevăratul sens. Prin Înviere, Cristos devine contemporan cu fiecare dintre noi, se face prezent în sufletele celor care îl urmează cu credinţă, ne însoţeşte pe calea vieţii şi ne călăuzeşte spre mântuire. Datorită acestei prezenţe vii, cuvântul Său devine actual şi sfinţitor în sufletele noastre, nu este o simplă amintire, ci un Cuvânt dătător de viaţă pentru că El este Domnul vieţii.

Acest adevăr a fost afirmat cu tărie de Sfântul Apostol Pavel, care sublinia că roadele jertfei lui Cristos pe Cruce, adică harul, credinţa şi mântuirea, ajung la noi şi ne sunt accesibile în virtutea Învierii: „Dacă Cristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (1Cor. 15, 14). Paştele trebuie să devină centrul vieţii noastre şi inima întregii Biserici. Doar astfel comunitatea creştină creşte, se dezvoltă şi misiunea ei devine lumină pentru lume.

Iubiţi fraţi întru Cristos,

Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând! Nu există o altă veste mai importantă şi mai dătătoare de speranţă decât aceasta! Învierea lui Cristos a schimbat total existenţa noastră, eliberându-ne de sclavia răului, a păcatului şi a morţii. Prin Înviere se realizează trecerea, exodul spre o nouă viaţă minunată învăluită de o lumină care acoperă întunericul şi puterea morţii. Suntem transformaţi şi transfiguraţi, precum Cristos, în făpturi libere şi însufleţite de o speranţă care nu poate fi sufocată de nimeni şi de nimic, care nu ne dezamăgeşte deoarece îşi are izvorul în iubirea lui Dumnezeu (Rm. 5,5). Dar care este
fundamentul victoriei asupra răului? Cu siguranţă, această victorie nu se datorează firii noastre slabe şi nici altei puteri omeneşti, ci lui Cristos, Cel care, acceptând moartea şi durerea cu disponibilitatea iubirii Sale infinite, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, a învins odată pentru totdeauna puterea morţii. Cufundată în oceanul nesfârşit al vieţii Fiului lui Dumnezeu, moartea moare şi devine Viaţă. O Viaţă care continuă să ne fie oferită pentru a ne conduce şi pe noi la Înviere.

În felul acesta, moartea nu mai reprezintă ultimul cuvânt asupra vieţii noastre, încetează să mai fie o încheiere dramatică şi lipsită de sens a existenţei, devenind trecere spre viaţa veşnică. Sărbătoarea Învierii ne aduce astfel aminte de ceea ce este cu adevărat important pentru viaţa noastră, oferindu-ne prilejul de a redescoperi prezenţa lui Cristos în inimile şi în familiile noastre, dar şi de a ne redescoperi demnitatea umană în lumina Lui. Jertfa pe Cruce ne arată măsura demnităţii fiecăruia dintre noi deoarece preţul plătit pentru răscumpărarea noastră din robia păcatului şi a morţii a fost însuşi preţul vieţii Fiului lui Dumnezeu, iar Învierea ilustrează înălţimea spirituală şi morală la care suntem chemaţi. Dragostea lui Dumnezeu ne înnobilează indiferent de starea noastră socială şi economică, fiind mai puternică decât moartea. Învierea lui Cristos ne-a trecut din sfera pământească din care facem parte în sfera cerească a măririi dumnezeieşti, devenind fii ai lui Dumnezeu îmbrăţişaţi de milostivirea Tatălui Ceresc. Ce mare har! Ce mare bucurie! Suntem fiii liberi ai lui Dumnezeu prin puterea Spiritului Sfânt. Datorită lui Cristos putem să cutezăm să îi spunem şi noi Tată.

Cristos cel Înviat ne încredinţează şi nouă, astăzi, Evanghelia mântuirii! Bucuria Maicii Domnului, a Mariei Magdalena şi a Sfinţilor Apostoli trebuie să inunde inimile şi sufletele noastre, iar dorinţa de a-L vedea pe Domnul trebuie să stăpânească peste vieţile noastre. Această bucurie de a-L vedea pe Dumnezeu o mărturisim şi noi de fiecare dată când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui: „Văzut-am Lumina cea adevărata, luat-am Spiritul ceresc”.

Să facem, aşadar, să răsune în fiecare suflet cu putere „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”, astfel încât să se aprindă în noi adevărata bucurie. Să ne bucurăm de triumful binelui asupra răului, al vieţii asupra morţii, al dragostei asupra urii, al harului divin asupra răutăţii păcatului. Împreună, aşa cum ne îndeamnă Sfântul Părinte Papa Francisc, să mergem şi să răspândim acest strigăt de bucurie pe toată faţa pământului care geme de suferinţă, pentru a dărui speranţa şi încrederea într-o fraternitate nouă între toţi oamenii, în comuniune cu Tatăl, cu Fiul şi cu Spiritul Sfânt. Iar dacă misiunea pe care Cristos ne-a încredinţat-o poate fi adesea dificilă, întâmpinând greutăţi şi obstacole ce par să ne depăşească puterile, să ne reamintim cu credinţă promisiunea pe care El ne-a făcut-o după Înviere: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat. 28,20). Alături de noi va fi întotdeauna Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care, aşa cum a fost împreună cu Isus în ceasul supremei încercări şi i-a întărit pe apostolii înfricoşaţi, tot aşa ne
însoţeşte astăzi şi ne mijloceşte harul dumnezeiesc pentru a transforma ispitele şi
încercările în prilejuri de sfinţire şi de unire tot mai profundă cu Domnul.

Dragii mei,

În aceste săptămâni, constatăm cu toţii cum războiul din Ucraina marchează în mod dramatic existenţa locuitorilor acestei ţări, bulversează stabilitatea şi relaţiile internaţionale, dar totodată ne interpelează pe fiecare dintre noi sub aspectul umanităţii. Ororile şi suferinţele create de acest conflict ne cutremură şi se adresează conştiinţei noastre! Cuvintele Sfântului Părinte Papa Francisc se dovedesc a fi profetice şi de mare actualitate: „Fiecare război lasă lumea mai rea decât a găsit-o. Războiul este un eşec al politicii şi al omenirii, o capitulare ruşinoasă, o înfrângere în faţa forţelor răului. […] Să ne îndreptăm privirea spre atâţia civili masacraţi ca „daune colaterale”. Să întrebăm victimele. […] Să luăm în considerare adevărul acestor victime ale violenţei, să privim realitatea cu ochii lor şi să ascultăm relatările lor cu inima deschisă. Astfel, vom putea recunoaşte abisul răului în inima războiului” (Fratelli tutti, 261). Orice conflict armat este o degradare radicală umanităţii, o erupţie a urii şi a egoismului, care contrazice iubirea lui Dumnezeu şi desfigurează demnitatea persoanelor în numele ideologiilor şi al intereselor meschine.

Fraţii şi surorile noastre din Ucraina nu sunt singuri în suferinţa lor! Domnul nostru Isus Cristos este cu ei, îşi asumă durerile lor, se identifică cu ei şi îi întăreşte în aceste clipe de grea şi nedreaptă încercare. Alături de ei este şi Biserica Română Unită cu Roma, care cunoaşte prea bine ce înseamnă suferinţa impusă violent în spiritul ideologiilor contrare demnităţii umane.

Le mulţumesc tuturor preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi credincioşilor care l-au recunoscut pe Isus cel Înviat în chipul refugiaţilor care au intrat în România în această perioadă, primindu-i în casele lor şi ajutându-i cu generozitate. Bunul Dumnezeu să îi răsplătească pentru binele făcut iar celor care trăiesc drama războiului să le ofere mângâiere şi ocrotire, să le insufle speranţă şi tărie! Mulţi dintre ei sunt în mijlocul nostru şi împreună cu ei astăzi îl sărbătorim pe Isus cel Înviat. Ei fac parte din familia noastră şi îi primim ca fiind fraţii noştri. Împreună cu ei frângem pâinea durerilor, alături cu ei ard inimile noastre, precum ucenicilor din Emaus. Să-i însoţim cu rugăciunile noastre, având convingerea că Domnul nu îi părăseşte iar Preasfânta Fecioară Maria nu îşi uită fiii! Să-L rugăm pe Isus să-i lumineze şi pe cei care provoacă toate aceste suferinţe pentru a regăsi drumul păcii şi al pocăinţei!

Contemplându-L pe Isus cel Înviat prin ochii credinţei, îl vedem înfăţişându-Se
apostolilor şi spunându-le: „Pace vouă!” (In. 20,19). Aceeaşi pace să cucerească astăzi
inimile tuturor!

Împreună cu Preasfinţia Sa Cristian, Episcopul Auxiliar, Vă doresc tuturor

Sărbători sfinte şi binecuvântate.

Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!

Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop şi Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Sursa foto: press vatican.va