Publicat: 26 Februarie, 2019 - 19:00

Pentru un jurnalist aflat la început de drum contactul cu personalități din politică aflate la etajul superior al ierarhiei statale este un privilegiu. M-am bucurat de un astfel de privilegiu când un coleg cu stagiu îndelungat a fost indisponibil pentru un eveniment survenit pe nepusă masă - o conferință de presă la Ministerul Agriculturii. Am fost desemnat să-l suplinesc, luând cunoștință cu acest prilej cu problemele unui sector important, dar și cu cel care a devenit de o bună bucată de vreme o adevărată  vedeta media: ministrul Petre Daea.

 La finalul conferinței mi-am luat inima în dinți și l-am atacat frontal. I-am spus: „Domnule ministru, eu sunt mai nou în profesie și  ar fi pentru mine un prilej nesperat să mă afirm în ochii șefilor (poate și ai  colegilor)  dacă mi-ați putea răspunde unei solicitări insolite: aș vrea să scriu un reportaj despre ziua dumneavoastră de lucru. Ce face un ministru de dimineața până seara? Cum își câștigă pâinea?”.

Întâi am crezut că o să râdă. M-a privit lung și mi-a spus: „Chiar te simți în stare să ții pasul cu mine, ca să vezi cât și cum muncesc?”.  „Da!” - am răspuns, convins că nu poate fi un capăt de țară, că doar nu o să mă pună să sap sau să car saci. ”Bine!”- mi-a răspuns ministrul. „Mâine dimineață la ora 6:00 să fii la minister”.

 Chestia asta chiar m-a luat prin surprindere: ce om normal - mai ales un funcționar la stat - începe lucrul la ora 6, ca pe vremuri părinții mei la fabrica care azi nu mai există? Deși ora îmi era extrem de incomodă, nu aveam însă cum să dau înapoi. Și, bineînțeles că am acceptat.

 A doua zi la 5:45 eram la poarta Ministerului. Ofițerul de pază m-a interogat nițel suspicios: pe cine  caut la ora aceea? I-am spus că am întâlnire cu domnul ministru și s-a linistit. ”Trebuie să vină, nu întârzie niciodată”. Am aflat cu prilejul acesta că ministrul locuiește tocmai prin Buftea și că preferă să vină la ora asta și pentru că e traficul liber și nu pierde timp pe drum. Și-a făcut apariția la 6 fix. A coborât din mașină cărând două serviete voluminoase, despre care am aflat ulterior că nu se desparte niciodată și m-a salutat scurt. L-am urmat până la cabinetul în care la ora aceea se afla doar un ofițer de serviciu, responsabil cu comunicarea cu Bruxelles-ul. Sarcină importantă, Petre Daea fiind „șeful” în exercițiu al miniștrilor de resort din Uniune în perioada președinției rotative a României. Cabinetul este dominat de un birou sculptat, acoperit în întregime de dosare în trei culori și având o masă de consiliu la al cărei unul dintre capete șade ministrul când își primește invitații și colaboratorii. Acolo îl așteaptă un  teanc respectabil de dosare. „Pe astea trebuie să le semnez. Dar bineînțeles că mai întâi le citesc”.M-am așezat pe unul dintre scaune și am încercat să nu îl deranjez. Își însoțea lectura de clătinări din cap și de vorbe nerostite adresate probabil celor care emiseseră documentele pe care urma să le valideze. ”Asta fac în fiecare dimineață: citesc și semnez ce e de semnat. Nu las niciodată pe mai târziu vreun document, cu excepția celor care trebuiesc clarificate. Încerc în felul acesta să ofer cursivitate și logică activității colaboratorilor mei”.

 Pe la ora 7 a sosit și secretara pe care a rugat-o să ne facă un ceai. Apoi a început să  sune telefonul. „E ora la care mă sună fermierii. Îmi știu toți numărul și când apare vreo problemă mă sună. Le-am spus că asta e ora la care îi pot asculta cu atenție și pot încerca să le rezolv problemele”. Majoritatea apelurilor din această dimineață au fost legate de problema plăților de la APIA. Întârzieri, confuzii, neregularități. Acolo unde nu putea da răspuns pe loc le cerea oamenilor numărul, asigurându-i că o să fie sunați de îndată de factorii responsabili. Cred că au fost peste vreo 20 de apeluri: „Vă va căuta directorul Pintea, sau directorul Chesnoiu, sau...” - era replica de final.

Nici nu am realizat că a trecut timpul și s-a făcut 7:30. În cabinet a intrat șefa de la presă, cu revista cotidiană. „Ministrul dorește să știe tot ce se scrie despre minister și despre el inclusiv. Nu îl deranjează ironiile și răutățile celor care cred că în felul acesta sunt mai băgați în seamă” - mă informează șefa informării. „Mă preocupă în cel mai înalt mod transmiterea corectă a informațiilor care îi privesc pe oamenii mei, fermierii, cei al căror servitor mă consider și pentru care fac ce trebuie să fac”. Mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat ce mai e cu cormoranii. M-a privi lung și mi-a servit replica de la audierile de la buget: Văd că ți-au au intrat și ție cormoranii în cap...”.  Nu a mai adăugat însă concluzia din acel dialog. „Problema cormoranilor e una dintre cele mai serioase. O să vezi de ce, după ședința operativă de la 8, pe care o țin în fiecare dimineață cu toți șefii de agenții și departamente.Și-a anunțat vizita Ivan Patzaichin. A spus că îmi va aduce un document extrem de important.”

La ședința operativă nu am participat, pentru că era rezervată celor din interior . Am aflat însă cum se desfășoară. După ce ministrul își informează colaboratori în legătură cu evoluțiile în curs, urmează raportul fiecărui responsabil de domeniu și se trasează sarcini . Cam ca la o companie privată, nu ca la o instituție de stat, unde ne-am obișnuit ca managementul să fie mai relaxat. Ministrul este respectat de colaboratorii săi, dar și temut, în sensul că sarcinile neduse la îndeplinire nu sunt tratate cu înțelegere. Ba din contră.

 

Până la ora 10 am stat în antecameră și am schimbat impresii cu vizitatorii care așteptau să intre și să vorbească cu ministrul, după ce acesta va fi avut întâlnirile separate cu șefii de agenții  cărora urma să le transmită mesajele fermierilor primite de dimineață. După o jumătate de oră a apărut Ivan Patzaichin, celebrul campion olimpic de la canotaj. Am intrat în cabinet împreună cu el și am asistat la un schimb călduros de saluturi în care omul Deltei l-a felicitat pe ministru pentru inițiativa sa de a lămuri problema cormoranilor, care afectează grav și direct viața celor rămași în Deltă. Pentru că deja mulți au părăsit-o. Ivan a adus cu sine un document de arhivă - un raport de partid de prin anii 50 în care erau expuse măsurile ce urmau să fie luate pentru modernizarea și rentabilizarea Deltei. Măsuri însoțite de sume impresionante pentru acele timpuri. În document se făcea și o precizare legată de pagubele pe care le creau pescarilor păsările ihtiofage, înmulțite peste măsură, situație ce urma să fie reglată prin reducerea numărului acestora prin „măsuri specifice”.Altele decât înlocuirea ouălor din cuiburi, cum propun „specialiștii” din ONG-uri. Populația de cormorani era estimată atunci la câteva sute de mii de exemplare, cu urmările ușor de bănuit. În discuția ce a avut loc ministrul a stabilit cu Patzaichin - în calitatea sa de activist civic - câteva acțiuni prin care se va deschide drumul unor noi abordări ale Deltei ca factor economic de importanță națională.

 Se apropie ora 11 și ministrul avea programat să participe la un eveniment strâns legat de această discuție: debutul primei serii de întâlniri organizate în cadrul Programului Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime, cu fermieri din piscicultură, în scopul prezentării măsurilor finanțate din fondul european de specialitate. În sala de la Complexul Apicol se adunaseră deja câteva sute de reprezentanți ai breslei, cărora ministrul le-a adresat invitația să își pună păsurile. Un fermier venise cu un borcan plin cu lichid negru recoltat din ferma sa în care se deversează apele uzate de la aeroportul Otopeni și de la rezidenții de din zonă. Ce ar putea viețui în așa ceva - a întrebat omul. Un alt fermier a cerut ajutor ca să renunțe la ferma piscicolă din Deltă, unde înregistrează doar pagube, și să o sece pentru a cultiva cereale, pentru că așa ar putea primi subvenții care în domeniul pisciculturii nu există. Inițiativa ministrului, referitoare la cormorani, s-a bucurat de cea mai deplină susținere, oamenii aducând noi dovezi despre dezastrul pe care îl provoacă acești prădători fără dușmani naturali, pe care ecologiștii i-au uitat în lista speciilor protejate, deși de mult nu mai era cazul. Măsura organizării unui colectiv care să analizeze propunerile pentru rentabilizarea sectorului pe care ministrul s-a angajat să le urmărească direct, a primit aprobarea entuziastă a adunării.

 Am părăsit Caravana POPAM pentru că pe agenda zilei figura un alt eveniment ce avea loc la o distanță de 130 km, în Ialomița. Ministrul Daea a dorit să vadă cum merg lucrurile pe unul dintre cele mai importante obiective de reabilitare a sistemelor de irigații. Pe drum mi-a explicat ce este cu acesta. „Pentru mine, ca om care a mâncat toată viața o pâine din agricultură, problema irigațiilor este o adevărată rană deschisă. Aveam în 1989 peste două milioane de hectare irigate și o rețea importantă de instalații specializate. În 25 de ani s-a ales praful de ele. Când am revăzut, la preluarea mandatului de ministru, câteva dintre ele mi-a venit să plâng: parcă dăduse cineva cu bomba. Se furase tot ce se putea fura, canalele erau colmatate și pământul crăpa în fiecare vară cu deficit de precipitații. A fost unul dintre obiectivele importante din programul de guvernare - să  refacem măcar ceea ce a existat și să modernizăm la nivelul timpului acesta. ANIF are în lucru 86 de amenajări ce includ 110 stații de pompare și milioane de metri aducțiuni. Se va reabilita o suprafață totală de peste două milioane de hectare”. Pe drum am oprit la o benzinărie unde ministrul s-a echipat pentru activitatea de șantier: cizme de cauciuc, geacă de vânt, șosete groase, aflate tot timpul în portbagaj. „Sunt pregătit, pentru că vreau să văd cu ochii mei ce și cum se lucrează. Nu doar să-mi povestească șefii”

 La SRPA Bucșa, din terasa Ialomiței, jurnaliștii mobilizați  la o conferință de presă pe teren (aflu că doar în cazuri excepționale se vor mai face la sediu) așteptau întâlnirea cu ministrul pregătiți pentru orice. Inclusiv pentru un marș forțat pe câmp până la aducțiunea aflată la vreo 2 km. ANIF-ul, care nu și-a încetat activitatea în timpul iernii, lucrând la interioare, a concentrat forțe corespunzătoare unei investiții de 53 de milioane de lei. Se înlocuiesc 4 agregate de pompare, instalațiile de forță și comandă, conductele de refulare. Practic, stația datând din 1979, este refăcută și modernizată în totalitate pentru a putea pune gratuit la dispoziția fermierilor apa necesară unei suprafețe de 78 de mii de hectare

După un tur pe câmp de vreo oră, ministrul s-a pus la dispoziția cameramanilor și a reporterilor deja obosiți. Surprinzător, operațiunea spectaculoasă de la fața locului a apărut să-i intereseze mai puțin decât știrea prospăt lansată în formula „Daea vrea să reînființeze ALIMENTARA și APROZARUL”. Cam asta a părut să fie tema zilei și lumea jurnalistică a vrut să afle tot ce se poate despre proiectul proaspăt demarat al Casei de Comerț Agroalimentar UNIREA. „Nu va fi nici aprozar nici alimentară - i-a încredințat ministrul pe jurnaliști. „Va fi o rețea care își propune să elimine intermediarii, preluând de la fermieri produsele și  punându-le la dispoziția cumpărătorilor, la prețuri rezonabile. Deocamdată este în proces de organizare, dar foarte curând vă voi putea da mai multe amănunte”.

S-a mai făcut o transmisie în direct pentru România TV și caravana agro-jurnalistică s-a pus în mișcare spre București. După vreo două ore am ajuns din nou la minister. L-am urmat pe ministru în birou, pentru ultimele impresii. „Ei,  cum ți sa părut ziua mea de lucru? Bagă de seamă că nu s-a încheiat! După ce voi face un duș voi pleca spre studioul Digi24, unde Prelipceanu are de gând să mă ia la întrebări, probabil tot despre cormorani, și abia după aceea mă voi îndrepta spre casă și  îmi voi putea considera ziua de lucru încheiată”

Mi-am luat rămas bun de la ministrul Agriculturii, hotărât să nu închei documentarea reportajului înainte de ultimul episod al zilei, pe care l-am urmărit de acasă la televizor. Cu curiozitatea stimulată de ultimele două prezențe ale lui Petre Daea la TVR (post care nu a catadicsit să își trimit o echipă la Bucșa, alături de celelalte șapte sau opt canale, probabil ca să nu risipească banii cu care îl întreține statul) în care blândul și sfătosul ministru, cum lumea îl cunoștea din prestațiile anterioare, se transformă într-un personaj dificil de manipulat cu întrebări încuietoare și ironii ieftine. Exact asta s-a întâmplat. Prelipceanu a început dialogul într-o notă agresivă întrebând de ce se scumpesc produsele din piață, dar nereușind să se dea vreun exemplu și fiind nevoit să intre în defensivă în fața argumentelor unui om care este limpede că își cunoaște bine obiectul muncii. Lucru de care m-am putut convinge la rândul meu, în cele vreo 14 ore petrecute în compania sa.  (V. Cugirean)

Tag-uri Nume: 

Tag-uri Institutii: