Publicat: 6 Iulie, 2020 - 00:00
Share

Teodora Matei aparține noii generații aplecată spre scris, tineri care scriu ușor și fluent, care semnează cărți cu deosebire în genuri periferice, foarte apreciate însă de un anume public, promovate de un număr de editori (Tritonic, Librex, Herg Benet ș.a.), autori care au cu deosebire știința de a se promova reciproc excesiv prin toate mijloacele (facebook, turnee de lansări). Iar această promovare le aduce o anume audiență. Un fenomen ce nu trebuie ignorat și din care pot ieși la un moment dat scriitori mari.

A debutat în 2016 cu un roman fantasy („Stăpânul castelului”), a continuat cu trilogia cyberpunk „Omul fluture” şi romanul steampunk „Un străin în regatul Assert” (scrise împreună cu Lucian Dragoş Bogdan), cu un volum thriller-romance („Tot timpul din lume”) şi o culegere de povestiri poliţiste/sf/fantasy („Cel-ce-simte”). A trecut și la povestirile noir sau romanul polițist la îndemnurile lui Bogdan Hrib, editorul Tritonic. Primul său roman polițist, „Lumânări vii”, a fost tradus în engleză și lansat în cadrul festivalului Newcastle Noir (Anglia) în mai 2019, unde autoarea a făcut parte din prima echipă românească prezentă la eveniment, alături de Anamaria Ionescu (autor „Zodiac”) şi Bogdan Hrib (autor „Kill the general”).

A urmat „În mintea comisarului”. Doi polițiști bucureșteni (comisarul Anton Iordan și inspectorul șef Sorin Matache) sunt detașați la Ploiești (loc de unde este autoarea, dovadă descrierea exactă a geografiei orașului) să ajute la rezolvarea mai multor cazuri. Comisarul Anton Iordan are un accident, în urma căruia rămâne cu o amnezie parțială și nu-și mai amintește aproape nimic din ce a făcut la Ploiești. Dar e supus unui experiment: un coleg de facultate, ajuns editor, cere unui grup de scriitori să scrie câteva povestiri, pornind de la relatările inspectorului șef, povestiri care sunt date comisarului, pentru a-i reda memoria.

Cei doi polițiști revin în romanul pe care îl semnalăm acum, „Afaceri de familie”, poate cel mai bun pe care l-a scris Treodora Matei, cu o acțiune destul de complicată și care se susține. Evident că o parte a acțiunii se petrec în Ploieștiul natal, restul la București sau Newcastle.

„Ce legătură poate fi între un bătrân afectat de un accident vascular, tânărul care a încercat să-l tâlhărească și englezul ce protejează prezumtivul hoț? – se întreabă editorii. Există pedeapsă divină sau viața e alcătuită din întâmplări și coincidențe? Comisarul Iordan și inspectorul principal Matache încearcă să descâlcească ițele unor dispariții din trecut și să rezolve mistere ale prezentului.”

Bătrânul care are un atac cerebral în urma unei altercații pe stradă și e internat la spital e un fost milițian/polițist, Neculai Zainea. Comisarul Anton Iordan și inspectorul principal Sorin Matache decoperă că are două identități, la fel de valabile – o familie (cu copii mari) în Ploiești, o alta în București. Scotocind în faptele din trecut, descoperă că identitățile datează din regimul trecut.

O fostă iubită din tinerețe a lui Neculai Zainea, dansatoare într-o formație de cîântece populare, a rămas în Ungaria, în timpul unui turneu, apoi a fugit în Occident. Se pare că milițianul nu știa, a fost anchetat, apoi șantajat și obligat să participe la diferite operațiuni murdare și neclare ale unor servicii – dar a făcut toate astea cu entuziasm și autoritățile i-au tolerat identitățile și comportamentul. Zainea „a fost, toată viața, un slugoi cu limba atârnându-i de-un cot, gata să lingă cururile superiorilor”.

În vremea aceea, la jumătatea anilor 80, își ucisese doi colegi, Alexe Tudor și Silviu Gore, pe care îi îngropase în curtea casei părinților; în plus preluase numele și actele unuia dintre ei. „Am fost uliu pentru o zi sau două, nu cioară pentru-o viață!”

Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri: cercetările comisarului și adjunctului său, care sfârșeșc cu destructurarea unei rețele de trafic de carne vie spre Anglia și gândurile fostului milițan aflat pe patul de spital, care completează descoperirile polițiștilor. Totul se petrece în 2019, cu referiri directe la ororile petrecute la Caracal sau pregătirile pentru alegerile prezidențiale din toamnă.

Cu vreo cinci ani în urmă, când era abia la început, Teodora Matei mărturisea într-un interviu că scrisul este pentru ea „o terapie la îndemână pentru tratarea propriilor temeri, dar și un instrument de a transmite emoții. Iar dacă o povestire s-a scris cu furie, cu înverșunare, cu fluturi în stomac sau lacrimi pe obraz, ar trebui să fie privit de cititor ca o confesiune din partea autorului.” Aproape tot ce a scris apoi s-a subsumat acestui crez. Și între timp autoarea a devenit foarte stăpână pe scrisul ei – numărându-se acum printre cele mai puternice scriitoare, cu un scris mai degrabă bărbătesc, cu verb frust și multe imagini erotice.

Iar despre romanul de față spune: „Povestea de faţă găseşte comisarul alături de isteţul şi frumuşelul inspector principal Sorin Matache, la fel de dedicat anchetelor în care e implicat, revoltat de cruzimea şi nedreptatea semenilor, împărţit între viaţa de familie şi cea paralelă în care îşi permite să evadeze, din când în când, de plictiseală sau din dorinţa de a încetini trecerea timpului. Ancheta nu se desfăşoară aşa cum şi-ar dori, trebuind să se mulţumească doar cu informaţii succinte şi cu deducţii proprii. Deznodământul îl ia prin surprindere, într-un moment în care se îndoia de aportul poliţiştilor în ancheta dictată de organizaţii secrete şi personaje misterioase.

 

Teodora Matei – Afaceri de familie. Un roman din seria Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan. Editura Tritonic, colecția Mystery & thriller. 325 pag.

 

 

 

Topic: 

Format: