Publicat: 20 Mai, 2019 - 00:00

”Mintea omenească nu putea pricepe o seamă de lucruri chiar de către Domnul hotărâte, așa că nu era imposibil ca minunea să se petreacă cu adevărat. După încă una, pe care întreg orașul nu o înțelegea; viața vergonilor , care părea fără sfârșit.”

 

Scriu editorii: ”În Vergo se petrec o seamă de lucruri care bulversează halucinant traiul locuitorilor. Dintr-odată, în oraș nu mai moare nimeni. Și nici nu se mai naște nimeni. Căutarea unor explicații logice nu duce la niciun rezultat. În lipsa acestora, aproape toată suflarea urbei alege o cale dezinhibatoare: petrecerile și dezmățul. Cutumele, ordinea, chiar și credința intră în disoluție. Orașul devine, oximoronic zis, un iad paradiziac. Un personaj cu o malformație anatomică fără precedent în cazuistica medicală, Tiber, este, se pare, cel care a generat haosul din Vergo. Un alt personaj, marchizul, o minte sistematică, încearcă să pună într-o ecuație existențială elementele care marchează noua condiție umană a vergonilor. Nu izbutește, dar conturează în viziune proprie o anume stare viitoare a lucrurilor. La rândul său, autorul nu propune nicio rezolvare, pentru că scopul său a fost să formuleze probleme, nu să dea răspunsuri. Cititorii însă vor incerca să găsească unele.”

Orășelul face parte dintr-un regat romano-catolic, acțiunea se desfășoară cam pe parcursul a cincisprezece ani, iar după ce se naște un posibil nou Mântuitor (sau Mântuitoare - adusă pe lume de o fostă călugăriță), totul revine la normal. Un ”miraj mizerabil”. Oamenii, prinși în ”hățișul de aserțiuni, verdicte, predicții, speriați de simplitatea ieșirii din angoasă, când întrezăreau uneori un luminiș” nu plecau, ”niciunul nu era slobod”. O nebunie generalizată. Un roman filosofic, o distopie fără dimensiune morală. În egală măsură și un roman poetic.

 

Alexandru Ecovoiu – Ambitus. Editura Polirom. 247 pag.

 

 

Topic: 

Format: