20 septembrie 2021

Cartea de luni: Bărbatul din spatele ceții

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

La zece ani de la debut (la Editura Brumar cu romanul „Defekt”, laureat al Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franța, 2013), Florin Irimia (autor născut în 1976) revine pe piață cu o nouă carte, despre care spune că sunt „povestiri”, dar care poate fi citită ca un roman. Între timp, i-au mai apărut două romane și un volum de povestiri care poate fi legat de cel pe care îl semnalăm astăzi, „Misterul mașinuțelor chinezești” (2017). Editura Polirom, unde a apărut și acea carte o prezenta astfel: „O colecţie de patruzeci de povestiri interconectate și tot atâtea episoade din viața unui (viitor) scriitor, nu neapărat cel care și-a pus numele pe copertă, dar nici foarte diferit de el. Patruzeci de povestiri care se pot citi asemenea unor capitole de roman și în care memoria și ficțiunea, nostalgia și suferința se completează reciproc pentru a forma un univers personal populat cu tot felul de creaturi, când blânde, când fioroase, când amuzante, când melancolice, când protectoare, când reci, când pur și simplu ciudate.” Există un fel de continuitate între cartea din 2017 și cea de acum, dar nu cred, cum au sugerat unii, că ar trebui citite una după alta, arătându-l pe viitorul scriitor într-o anume evoluție.

Sunt și acum un număr de povestiri, mai puține, proze aparent independente, dar care pot fi citite și asamblate, de aceea unii considera noua carte un roman. Unul cu un substrat autobiografic, dar și multă ficțiune – cum spune chiar autorul: „aproape toate povestirile pornesc de la un detaliu, o amintire, o întâmplare adevărată, dar niciuna nu sfârșește înainte ca ficțiunea să-și fi băgat coada”. Un  număr de momente autobiografice în jurul cărora gravitează povestirile dau omogenitate întregului, încât cartea ar putea fi considerată un roman.

Scriu editorii: „Băiețelul introvertit, dar foarte curios în privința tainelor vieții din Misterul mașinuțelor chinezești se întoarce în noul volum semnat de Florin Irimia. Acum, povestire după povestire, se conturează maturizarea lui, cu suișuri și coborâșuri, cu pierderi dureroase, dar și mici sclipiri de lumină. Viața personajului devine o călătorie care pornește odată cu găsirea unei cărți misterioase într-un vagon cu maculatură și îl poartă din lumea reală în lumea viselor și înapoi, din Macedonia, unde a petrecut o vacanță în copilărie, la Berlinul iubit al maturității. Bărbatul din spatele ceții construiește, cu fiecare episod, un bildungsroman emoționant, povestea unei vieți aflate mereu la răscruce, dar care merită trăită, pentru a-și împlini menirea.”

Iată fragmentul din povestirea care dă și titlul cărții, care ar putea explica totul: „Și în clipa următoare își amintit totul, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Un bărbat înfățișat ca o umbră neagră pe o copertă de culoare incertă, cartea găsită într-o noapte lângă un vagon tras pe linie moartă, aporape de blocul maică-sii, și numele de pe copertă, un nume de care n-auzise, dar care i s-a părut cunoscut, de parcă nu atunci l-ar fi văzut prima oară. Cum îl mai fascinase coperta aia, cum se apucase să învețe germana ca să înțeleagă tot ce era scris înăuntru, cum fiecare titlu i se părea cunoscut de parcă… de parcă… de parcă… el le-ar fi scris, da.”

Florin Irimia – Bărbatul din spatele ceții. Povestiri. Editura Polirom, colecția Egoproză. 301 pag.