5 februarie 2023

Cartea de luni: „Crima de pe podul Garibaldi” de Radu Țuculescu

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Radu Țuculescu, scriitor clujean născut în 1949, jonglează admirabil între genurile literare. În urmă cu câteva îi semnalam la ceastă rubrică o admirabilă carte pentru copii. De astăm dată semnalăm un roman polițist.

Detectivul Martin Breda se întoarce!

În urmă cu aproape doi ani semnalam la această rubrică romanul precedent în care apărea acest personaj, o carte în trei părți, doar ultima semănând oarecum cu un roman polițist. Atunci, Martin Breda abia absolvise liceul, lucrase în diverse locuri ca muncitor necalificat, dornic să cunoască diferite medii și tipologii umane: la o toaletă publică din centrul orașului, unde contribuie la organizarea unei parade de modă, apoi într-o spălătorie de mașini, ajutor de chelner, vânzător de plăcinte. Întâlnește o tânără învăluită într-un abur enigmatic, Maraia, pasionată de chimie, care studiază compoziția lacrimilor. Maraia, un fel de Olive mai sofisticată a lui Popeye marinarul, dispare după parada de modă. Iubirea lor se va împlini abia peste șapte ani într-o călătorie prin mari orașe europene, Viena, Praga, Amsterdam, apoi cu vaporul pe Rin, de-a lungul malurilor cu crame, castele și legende, până la Basel. În călătoria oarecum inițiatică vor avea întâlniri uimitoare cu sosii sau urmași ai unor personalități celebre, muzicienii Straus, apoi Hrabal, Kafka și alții. La Basel, Martin Breda pornește în sfârșit în căutarea unui straniu criminal în serie, pe care detectivii elvețieni n-au reușit să-l descopere.

În noul roman, Martin Breda e chiar detectiv, locuiește la Cluj, unde în continuare încearcă să dezlege enigme criminalistice. Și evident, investighează moartea unei femei căzută în râu de pe podul Garibaldi, străduindu-se să lămurească dacă a fost vorba de o crimă sau o sinucidere. Lume pestriță, din mai multe medii sociale. În continuare alături de Martin Breda este Maraia, cu aceeași pasiune pentru lacrimi; îi leagă dorința de a dezlega enigmenle criminalistice, dar și o iubire năbădăioasă.

Femeia găsită moartă în râu avusese o viață aventuroasă, pe care și-o continua și acum, ajunsă la o vârstă respectabilă: chefuri, beții la greu, aventuri sexuale, bărbați părăsiți. O femeie care spune despre ea însăși: „Sunt cochetă, sunt frivolă, sunt glumeață, sunt vulgară, sunt focoasă, sunt scorpie, sunt batjocoritoare, sunt miloasă, sunt indiferentă, sunt păpușă, sunt curvă. Sunt pe dracu! O amărâtă, o prefăcută.” Era simplu să te gândești că își făcuse o mulțime de dușmani. Dar avusese și o viață personală dezordonată, cu un copil sau mai mulți abandonați. Nu spunem mai multe, e totuși un roman polițist și e bine să păstrăm atmosfera de mister.

Scrie pe coperta a patra a cărții criticul Marius Miheț: „În dimineața celei mai lungi zile a anului, doi pescari descoperă, sub podul Garibaldi, cadavrul unei femei a cărei identitate e necunoscută. Crimă? Sinucidere? Accident? Detectivul Martin Breda și iubita sa, Maraia, chimistă și alchimistă, specialistă în amprentele lacrimilor, pornesc într-o dinamică investigație pentru aflarea adevărului. Vulnerabili sentimentali și erotomani atipici, circari cu duble existențe și artiști stradali, voyeuri fără limite și pacienți ai refulărilor, în Crima de pe podul Garibaldi lumea trăiește în religia senzualității. Un Cluj pitoresc este scena pe care se derulează spectacolul viu aprins în jurul unei crime ce-i face pe toți suspecți. Între figuranți, actori și actrițe, cuplul Martin Breda – Maraia pășește ca pe scenă, dansând cu împăcări și despărțiri în fața cititorului, ca un sofisticat preludiu, cercetează cazul cu răsturnări de situație și perspective alunecoase, într-o narațiune alertă, din care cititorul n-are timp de respiro, căci se derulează pe fundalul unei construcții muzicale care incită curiozitatea. Tonic și efervescent, Crima de pe podul Garibaldi este un policier à la Simenon despre lăsarea întunericului peste inocență, o poveste veselă și tristă despre abandon și pasiune, despre disperare și desfătare.”

Radu Țuculescu – Crima de pe podul Garibaldi. Editura Polirom. 214 pag.