10 august 2022

Cartea de luni: „Despre impuritatea literaturii” de Alex. Ștefănescu

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„În creație există reguli, dar aceste reguli și le inventează autorul singur, chiar în timp ce scrie. Le descoperim post factum. Sunt reguli-nonreguli, reguli nedeclarate și inutilizabile de către alții, pe baza cărora nu s epoate face nicio prezicere.” Iar critica literară etse arta de a admira, în mod exigent, în cunoștință de cauză.”

Criticul literar Alex. Ștefănescu face în această carte o pledoarie pentru scris inedit, scris așa cum nu s-a mai scris, după niște reguli inexistente până acum. El compară scriitorul care scrie fără reguli anumite, fără să urmeze un traseu dinainte delimitat de înaintași, cu schiorii care merg pe cărări nebătute, creându-și propria pârtie, una pe care nu s-a mai schiat înainte. Rezultatul este adevărata literatură.

Printre temele abordate și care dau titlurile capitolelor se numără: Imitația inventivă (despre literatura aluzivă și procedee literare inventive, despre mijloace artistice, despre artă în general, fidelitate în artă și consumatorul de artă, despre valoarea cognitivă a artei); Despre impuritatea literaturii (despre talent, vocație, menire, despre cauzele artistice și neartistice ale artei, despre imitație inventivă, considerată esențială în artă); Moda roților pătrate (așa numește autorul capitolul și teoria conform căreia asistăm la tot felul de scrieri și scriitori fără talent, înlocuit, după părerea autorului, de activitate a inteligenței, de perfecționare permanentă, apoi autorul vorbește  despre imortalitatea literaturii, despre expresivitatea limbii, dar și despre nevoia de actualizare a limbajului, a vocabularului, pentru ca cititorii să mai înțeleagă realitățile exprimate); Opera literară ca perpetuum mobile; Să ne imaginăm că am fi toți scriitori; În literatură scopul scuză mijloaceleȘ Exegi monumentum; Exprimarea in extenso; A fi sau a nu fi inteligibil.

Ultimul capitol, în loc de postfață, reprezintă un interviu acordat de autor lui Cristian Pătrășconiu și apărut inițial în revista „România literară”, care este nu nuami o pledoare/explicație pentru meseria de critic literar, ci și un imn adus literaturii „care are ca scop să producă emoții. În literatură, dacă emoție nu e, nimic nu e.”

Cîteva citate care sugerează nu numai savoarea cărții, îndemnându-vă să o citiți, ci și complexitatea ei:

„Componenta cognitivă a artei este mai limitată decât se afirmă, dar aceasta trebuie să ne bucure, deoarece înseamnă că nu este fantomatică. Actul de cunoaştere se realizează în momentul în care artistul analizează realitatea şi încearcă să identifice elementele evocatoare, ca şi în momentul în care reflectează asupra vieţii sufleteşti a celor ce compun publicul său şi se străduieşte să înţeleagă cum anume funcţionează această viaţă sufletească ca să‑şi dea seama cum o poate influenţa.”

„Artiştii ştiu multe despre sufletul omenesc. Nu despre sufletul omenesc în general, ci despre starea de spirit, experienţa culturală, moravurile, aspiraţiile, aşteptările contemporanilor lor. Având totdeauna în minte un <<celălalt>>, artistul trebuie să ştie exact pe ce butoane ale sensibilităţii lui trebuie să apese ca să obţină un anumit efect. Uneori se bazează pe intuiţie, alteori pe ce a învăţat din practică.”

„Şi mai are un mijloc de a afla cum pot fi declanşate şi controlate în conştiinţa interlocutorului diferite procese: autoexaminarea. În fond, şi el este un om al timpului său, un posibil component al publicului, astfel încât, studiindu‑şi propriile reacţii în faţa operei de artă, poate prevedea cum vor reacţiona ceilalţi.”

Alex. Ștefănescu – Despre impuritatea literaturii. Corint Books. 127 pag.