31 ianuarie 2023

Cartea de luni: „Despre morți numai de bine” de Teodora Vescan

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Un roman al unui suflet care transmite o lecție, moartea ne e invățătură. Iubirea, erosul și thanatos întrepătrunse.

Scriu editorii: „Viețile a doi tineri se intersectează la o înmormântare stranie: Mina, o liceană anxioasă ce studiază ceremoniile funerare, îl întâlnește pe Cristi, un student nihilist lipsit de scrupule. Intrigați unul de celălalt, deși ideile lor se contrazic, continuă fascinați dialogurile filosofice și experimentează consecințele acestora ce le vor schimba viețile pentru totdeauna. Romanul <<Despre morți numai de bine>> are o tematică nemuritoare, tinerii se vor regăsi în personajele vivace, iar cei trecuți prin viață vor trăi o veritabilă resetare sentimentală. Cei doi rebeli vor străbate o vară presărată cu evenimente stranii, închegate de lovituri imprevizibile ale sorții. Iar iureșul de trăiri și gânduri îi va lasă pe cititori, ca și pe eroi, cu un mare semn de întrebare: să fi fost un coșmar, o halucinație sau o simplă răsturnare a realității?”

Teodora Vescan este și ea o foarte tânără autoare, care a reușit să surprindă neliniștinile unei anumite generații. Despre ea însăși spune:

„Iubesc viața și iubesc moartea. Iubesc libertatea dată de cele două. Ador ura, dar și iubirea. Însă cel mai mult iubesc să scriu despre toate acestea.”

Cum arată noua generație? „Plete lungi, geci de piele, tricouri cu trupe, lanțuri de fier. Nu-ți sună a uniformă mondială? Te provoc, dă un alt nume de contra-cultură și îți zic uniforma și dogma. Suculturile apărute la vremea lor era într-adevăr autentice, aveau o cauză. Chestiile astea contemporane? Mizeii reciclate și denaturate.”

Cum arată eroina? „Vocile nu vin de undeva specific, sunt simultane, se bruiază una pe alta ca un cor dezorganizat. Devin familiare. Sunt comenzi, aşteptări, pretenţii. Îşi recunoaşte prietenii care-i reproşează că nu ştie de glumă. Familia sigură că se va rata din cauza obsesiei sale de a scrie un roman în loc să se axeze numai pe învăţat. Profesorii ce pun presiune pe faptul că, deşi are mintea brici, nu va face o diferenţă, să nu se mai chinuie cu rebeliunea vârstei şi să se conformeze. Colegii se plâng de îngâmfarea ei, care este de fapt anxietate socială prost înţeleasă. Străinii îi sugerează că e prea dulce ca să fie băieţoasă sau să se uite urât la propunerile indecente, să se mai aranjeze şi ea, să fie drăguţă. La insulte nu se reacţionează, o femeie educată tace şi zâmbeşte. Iubitul o presează să renunţe la roman, că de când îl scrie e prea distantă. Să fie mai feminină, normală, că de nu, va continua să-i fie târşă cu ea în preajma prietenilor şi a familiei. O umbră îi dă târcoale. E Cristi. îl strigă, dar nu-i răspunde. Instinctul îi dictează să-l urmeze. Cu cât fuge mai rapid, vocile se estompează.”

La lansarea roamnului, editorul și profesorul Claudiu T Arieșan sublinia că autoarea pătrunde în spiritul unei generații ajunsă masă de manevră, că romanul e o polemică vie cu literatura sentimenatlă, un mozaic de intersecții biografice, cu eroi care-și tăîriesc viața doar raportându-se la ceilalți, tienri care supraviețuiesc pur ș.i simplu. Și că, de fapt, deși eroii participă din scurt la trei înmormântări, cartea vorbește numai despre vii.

Teodora Vescan – Despre morți numai de bine. Editura Datagroup. 187 pag.