16 octombrie 2021

Cartea de luni: Fragil

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Nu căutați numele Simonei Goșu în vreo istorie literară, cât de sumară ori în vreun compediua, cartea pe care o semnală  astăzi este un debut. Simona Goșu, născută în1976, este traducător, a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția engleză-română la Universitatea din București și un master de lingvistică aplicată și predarea limbii engleze și în 2016 a urmat un curs de scriere creativă, organizat de Revista de Povestiri, sub îndrumarea lui Florin Iaru și Marius Chivu. Spune într-un interviu: „Am văzut o postare despre un curs al Revistei de Povestiri și m-am înscris, pentru că îmi doream să scap cumva de monotonia traducerilor specializate, să fac și altceva. Nu mai scrisesem până atunci. Am terminat engleză-română și, în primii ani, am lucrat ca profesor de limba engleză la un liceu, apoi ca traducător la o firmă de avocatură. După câțiva ani, am decis să lucrez pe cont propriu, să devin freelancer. Am luat legătura cu foști colegi de facultate, am devenit o echipă de profesori și traducători, colaboratori. După venirea celui de-al doilea copil, am continuat doar cu traduceri. Nu m-am gândit deloc la scris în perioada asta și nici după curs nu mă gândeam că voi ajunge să public. Cred că abia în 2018, după ce am încheiat mentoratul <<Prima Carte>>, bursă oferită de <<Fundația Friends for Friends>>, am început să visez la un volum de povestiri.” Doi ani mai târziu, volumul de față era pe piață.

Un debut pe care mai toți cititorii, critici literari sau nu, l-au considerat

extraordinar. Sunt 20 de proze scurte despre copii anxioși, părinți absenți fizic sau emoțional din viața lor, despre maternitate, despre situații cu care orice părinte s-a întâlnit la un moment dat.

Criticul literar Marius Chivu prezintă cartea pe coperta a patra: „Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goșu nu datorează nimic tradiției literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cât de actuale, pe atât de inedite, subsumate temei vulnerabilității fără să facă vreo concesie așteptărilor sau sensibilității cititorilor: familii monoparentale depășite de situație, maternitate nedorită sau frici neînțelese, copii lăsați la cheremul instinctelor sau al hazardului… Dramatismul situațiilor fiind egalat doar de finețea cu care se desfășoară, căci sunt mult calm în așteptarea cruzimii și multă subtilitate în preajma răului. Cât despre limbaj, rareori cineva a reușit să «taie» atât de adânc, lăsând urme atât de puțin vizibile. Uimire, plăcere și admirație – asta am simțit citind, recitind și povestind și altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească.”

Simona Goșu – Fragil. Povestiri. Editura Polirom. Colecția Egoproză. 299 pag.