Publicat: 23 Decembrie, 2019 - 00:00

Ștefan Mitroi (ziarist, cu studii de drept) este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Proză, București, în conducerea căreia se află. În anul 2010 i-a fost decernat Premiul Academiei Române pentru romanul Dulce ca pelinul. A primit, de asemenea, două premii ale Uniunii Scriitorilor, premiul Opera Omnia al Filialei Literatură pentru Copii și Tineret, 2011, și premiul Pentru cea mai bună carte a anului al Filialei Proză, 2016. A publicat la Editura RAO: Viața inversă a lui Cocostel Ouatu (2005), Dulce ca pelinul (2008, 2016), Biblia pentru furnici (2013), Guantanamo (2014), Jocuri de nenoroc (2015), Bâlciul de argint (2015), Atunci când era mereu duminică (2017). În multe dintre cărțile sale îşi aminteşte cu nostalgie de satul său natal. I se spune „Vităneşti comunei, iar satului, Siliştea, diferită, să ne înţelegem, de Siliştea Gumeşti“, unde s-a turnat filmul <<Moromeţii>>.“

Scriu editorii cărții pe care o semnalăm: „Un deal pe care există un cătun. Un cătun din care au dispărut oamenii, iar odată cu el, a dispărut și timpul. Nu însă și amintirile. Pe care le deapănă casele, care părăsesc dealul, pornind în plină iarnă în căutarea celor dispăruți. Goarna lui Tuturuz este povestea acestei călătorii. O poveste alcătuită din multe alte povești, spuse de fotografiile de pe pereții caselor, de obiectele dinăuntrul acestora, de dealul pe care s-a aflat cătunul, de biserica de pe deal, de clopotnița bisericii, de mormintele din cimitir. Acestea din urmă nutresc dorința secretă s-o ia și ele din loc. Pe urmele caselor plecate la drum. Și după viața de care pare să le fie dor. Ce poate fi mai sfâșietor decât să ajungă să-i fie până și morții dor de viață? Mai cu seamă despre asta este vorba în această carte.”

Poetul Ioan Es. Pop consemnează în scurta sa prefață:  „Un cătun nord-dunărean se înfiripă din mit și se prăbușește-n istorie. Aidoma pădurii Birnam care, în Macbeth, pornește către castelul Dunsinane, cătunul lui Ștefan Mitroi, din care oamenii s-au mutat fie în cimitir, fie în oraș, hotărăște să plece în căutarea foștilor locatari vii ai caselor călătoare. (…) Intens personalizate, casele, biserica, fântâna, școala, cimitirul sunt toate lucruri-ființe și se poartă ca atare: se mișcă, vorbesc, iubesc sau urăsc, se nasc și mor, iar poezia ce rezultă din interacțiunile lor este de o frumusețe rară. O poezie pe care o veți regăsi pe întregul cuprins al cărții, pompând sânge proaspăt în obiectele și evenimentele chemate de autor la facerea și desfacerea lumilor”, scrie despre cartea lui Ștefan Mitroi, Goarna lui Tuturuz, poetul Ioan Es. Pop.

 

Ștefan Mitroi – Goarna lui Tuturuz. Editura RAO. Prefață de Ioan Es. Pop. 232 pag.

 

 

Topic: 

Format: