27 octombrie 2021

Cartea de luni: Greșelile trecutului

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Am impresia că sunt o super-femeie și, când colo, sunt doar o blondă normală cu ceva fizații extravagante. Dar, cel puțin, până la urmă tot reușesc să prind esențialul.” E una dintre autocaracterizările eroinei, un super-polițist.

Scriu editorii despre acest al treilea volum din seria Iolanda Știreanu:

„O crimă ieșită din comun, aproape de domeniul fantasticului. Când într-un tren este descoperit un cadavru fără nicio rană, dar care poartă un mesaj, nimic nu pare ciudat. Doar că același om, cu același mesaj, mai este găsit în alte două locuri. Cazul începe să frizeze supranaturalul.

Iolanda Știreanu trebuie să înțeleagă ce s-a întâmplat cu cele trei personaje misterioase și care e legătura dintre ele. Chiar dacă par a fi una și aceeași persoană, Lala știe că așa ceva e imposibil. Așa începe un periplu care oscilează între prezent și trecut. Iar Iolanda se vede silită să se confrunte cu problemele din viața personală, dar și cu ciudățeniile unei crime care pare fără cap și fără coadă.”

Aveți în față și în mâini un roman complex, complicat, în care „nimic nu e așa cum pare”, aflat acum la a doua ediție (prima, din 2012), o carte mai complexă și mai reușită decât următoarele ale autoarei. Cu multe personaje controversate, despre care se schimbă neașteptat perspectiva, cu o acțiune care se petrece în paralel la începutul anilor 80 (când au fost făcute „greșelile”) și astăzi, mai bine zis în 2011, în care se amestecă de toate: presiuni ale Securității de atunci și de astăzi, urmăriri, asasinate, trafic de copii, furt de documente decrete de stat din anii 80, dar valoroase și astăzi, între ele însemnările secrete ale lui Pacepa, csubstituiri de persoane etc. Nu vom dezvălui, firește subiectul și desfășurarea acțiunii romanului care se citește cu interes, dar trebuie să subliniem cât de bine este conturat personajul principal. Este evident că autoarea a scris cartea pentru acest personaj, în care, mai mult ca sigur, s-a proiectat pe sine însăși.

Iolanda Știreanu este o polițistă remarcabilă, care a avut succese profesionale cu totul aparte, a fost chiar împușcată într-o acțiune din care care a scăpat totuși cu viață, dar e urâtă de o parte dintre colegi și de sistem pentru intransigența ei și mulți ar vrea s-o scoată de pe linie și din meserie. „Soarta nu e niciodată în favoarea mea, dar asta nu mă împiedică să rămân în viață. Și am de gând să rămân așa mult și bine.” „Nu aveam nicio limită.” Ste urmărită: „Vor să aibă de unde să mă apuce. Orice greșeală îmi va fi fatală.” În meserie, „știa întotdeauna ceva ce nu spunea, de aceea era mereu cu un pas înaintea tuturor.” E când blondă, când brunetă: „avantajul părului negru. Îmi scotea verdele ochilor în evidență.”„Adevărul e că blondele pricep mai greu, nu degeaba fac unii bancuri.” Bea mult, fumează și mai mult, doarme puțin, „îmi place sexul”, ca urmare se culcă cu unii dintre colegii ei. Gândește la caz și din când ân când rezolvă câte un puzzle pe internet. „Această a doua activitate îmi pune mintea în mișcare.” Îi ademenește pe martori sau inculpați, scoțând adevărăul la suprafață – este „o actriță mult prea pricepută.” Spune despre ea însăși: „am impresia că sunt o super-femeie.”

Firește, are și concluzii despre lumea din jur și despre instituțiile statului:

„românii sunt prea lași să se plângă”; „toți care lucrează pentru servicii ascund un secret groaznic, numai așa pot fi obligați să facă ceea ce nu vor să facă.” ș.a. Dar „analizele” și considerațiile politice sunt mai puține decât în alte romane ale autoarei, ceea ce e un câștig, după părerea noastră.

Oricum, britanicul Mike Phillips are dreptate: ”Iolanda va rămâne multă vreme în mintea cititorilor.”

Oana Stoica-Mujea – Greșelile trecutului. Al treilea volum din seria Iolanda Știreanu. Crime Scene Press. 269 pag.