Publicat: 13 Ianuarie, 2020 - 00:00

Romanul unei realităţi dramatice din România de astăzi, pentru a cărei îndreptare statul încă nu a găsit leac. Cartea a apărut la editura timișoreană Brumar în traducerea excelentă a doamnei Ildiko Gabos-Foarţă.

This article is an orphan, as no other articles link to it. Please introduce links to this page from related articles; try the Find link tool for suggestions. (April 2015)

Zoltán Böszörményi este un român de naționalitate maghiară. S-a născut la Arad, în 1951, a studiat la Arad și Cluj. A lucrat în construcții, pe șantier, a fost pedagog la Cluj, între 1975-1983 a fost corector la ziarul Drapelul Roșu (Vörös Lobogó) din Arad. După apariția primelor două volume de versuri a intrat în vizorul Securității. Ca să scape de amenințări și persecuții a fugit prin Iugoslavia în Austria, de unde a emigrat în Canada. A urmat cursurile superioare de filosofie la Universitatea York din Toronto, obținând licența în filosofie, după care ani de zile a umblat prin lume ca om de afaceri. În luna iulie 1993 la București a fondat firma Luxten Lighting, la care a renunțat în decembrie 2003. S-a întors la Arad în 1991, a cumpărat ziarul local și a fondat primul cotidian regional pentru zona de Vest a țării, ziarul Nyugati Jelen. În anul 2001 începe editarea unei reviste literare lunare, iar în 2003 înființează prima editură de limbă maghiară de după 1989, din Vestul țării. A publicat, la aceeași editură Brumar, mai multe volume apreciate de proză.

„Jind” este povestea unei fetițe rămase „a nimănui”, după plecarea mamei la muncă în Italia. Pe tată nu l-a cunoscut niciodată, iar bunica maternă (Buni), în grija căreia a lăsat-o mama la început, este incapabilă să suplinească absența iubirii materne. „…de ce m-ai pricopsit, Doamne, cu piatra asta de gât? N-am eu destule pe cap, cum să mă ocup și de neisprăvita asta care nu-i bună de nimic?”, se plânge Buni mereu.

Cum e firesc, mama este centrul universului bietei copile. În absența Mamei nimic nu poate exista, nimic nu are rost, nici măcar via

a. „Numai de-aș putea-o îmbrățișa pe Mama”.

„Ne aflăm la secția de terapie intensivă a Spitalului Județean de Copii. Această fetiță de unsprezece ani a fost internată aici acum jumătate de an. După părerea medicilor și a asistentelor medicale , fetița s-a îmbolnăvit din dor de mama ei. Numele bolii este anorexia nervoasă, o tulburare emoțională caracterizată prin respingerea hranei. Micuța pacientă refuză hrana și apa necesare supraviețuirii, pe această cale vrând să atragă atenția familiei, dar mai ales a mamei, că are nevoie de dragostea, de îngrijirea și, înainte de toate, de prezența ei.”

Locurile nu sunt precizate. Se poate întâmpla, se întâmplă oriunde.

 

 

 

Böszörmeny Zoltan – Jind.  Editura Brumar. Traducere din limba maghiară de Ildikó Gábos- Foarță. 109 pag.

 

Topic: 

Format: