Publicat: 12 Februarie, 2018 - 00:00

Cu aproximativ trei ani în urmă, Ioan Groșan publica la aceeași editură Polirom, Lumea ca literatură. Amintiri, un volum încântător, împărțit în douăzeci și șase de episoade disparate, precedate de o mărturisire a autorului care încerca să explice de ce șovăise atâta vreme cu publicarea: 

”Farmecul oralității și al imaginii celui care vorbește (interpretează) se poate pierde iremediabil atunci când din tot spectacolul nu rămân decât vorbele transcrise. (…) În cele din urmă, am cedat, gândindu-mă că poate chiar ar fi păcat să nu aștern în scris câteva dintre aceste amintiri, fie și numai pentru că ele pot depune o mărturie despre o anumită atmosferă, un anumit timp și anumiți, minunați, oameni.”

Succesul acelui volum l-a făcut pe Ioan Groșan să recidiveze: „Micul, relativul succes de critică profesionistă şi în rândul puţinilor, dar pătimaşilor cititori de azi pe care se pare că l-a avut primul volum din Lumea ca literatură, precum şi îndemnurile unor prieteni în care am deplină încredere m-au determinat să aştern din nou pe hârtie alte şi alte întâmplări şi amintiri ce, cum am mai spus, nu pot (şi nici n-ar avea cum) să fie «ficţionalizate», căci ele au farmecul lor intrinsec, se constituie ele însele într-o «literatură», fie măcar pentru faptul că, în majoritate, s-au petrecut în lumea celor care mai cuvântă în scris...”

I-a reușit un volum nu mai puțin atractiv, dar din păcate extrem de subțire, cu multe texte de de-abia două, trei file. Extrem de diverse ca temă și atmosferă: De ce nu-l suport pe Noam Chomsky, Bunicul și americanii, Duminica spre prânz, în crâșmele de fraternizare, Scuze artiștilor plastici!, Concursul de Miss ”Muncă, tinerețe, frumusețe”, Costinești, 1988, Cum n-am mai publicat în Hustler, O sinucidere ratată, Eros în socialism, Eugen Barbu și comerțul cu nutrii, Cum am devenit scriitor, Un tată slab povestitor, Cenaclul din Cer.

 

 

Ioan Groșan – Lumea ca literatură. Alte amintiri. Editura Polirom, colecția Egografii. 138 pag.

 

Topic: 

Format: