8 august 2022

Cartea de luni: Macondo de România de Liviu Capșa

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Liviu Capșa e caracterizat magistral de Sorin Lavric, în cuvântul însoțitor al cărții de „însemnări” pe care o semnalăm astăzi: „Mansuet până în măduva oaselor, autorul împrumută fiecărei pagini pe care o scrie o umoare senină, de jovialitate benignă. Nu e ironic, nu e malițios, ci înfășurat într-o mantie de bunătate. Din gura lui nu auzim sudalme, cu atât mai puțin răutăți, până și obiecțiile sunt rostite întrt-o manieră elegantă. Din categoria aceasta de autori nu se aleg nici criticii  literari și nici pamfletarii cu clonț rău. Doar eseiștii meditând cu empatie în marginea temelor pe care le culeg din cărți și din actualitate.”

Eseurile-însemnări adunate în carte sunt împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinde texte care au fost publicate în ultimii doi ani în diferite reviste literare, cu precădere ”România literară”; a doua cuprinde texte reluate, cu revizuiri și adăugiri, din volume anterioare. Lor li se adaugă o addenda cu trei interviuri.

Temele sunt diverse, în general culturale; multe dintre ele emană un patriotism emoționant. Există, după umila noastră părere, un text admirabil, măcar pentru acesta ar trebui citită/recitită cartea – „Chipul iubirii s-a născut în România”, despre o statuetă foarte mică aparținând civilizației Gumelnița, descoperită de areheologul Vladimir Dumitrescu și aflată la Muzeul Civilizaîiei Gumelnița din orașul Oltenița. Cităm câteva fragmente, nu se poate altfel:

„Cele două figurine sunt înfăţişate în picioare, cu corpurile lipite unul de altul, mâna femeii fiind petrecută, tandru, pe după mijlocul partenerului, în timp ce acesta şi-a aşezat dreapta, pro­tector, pe după umerii iubitei sale. (…) Aparent banal, nu? Câte asemenea imagini reprezentate în arta plastică, şi nu numai, nu ne vor fi trecut, uneori fără să vrem, prin faţa ochilor; mult mai realizate artistic, opere ale unor mari maeştri, unanim recunoscute, preţuite, adulate, cotate în cifre cu multe zerouri; întemeietoare ale unor cariere prodigioase, conservându-şi gloria prin celebrele muzee ale lumii, bucurând milioane şi mi­lioane de vizitatori.

Dar, abia de acum începe ineditul acestei piese de muzeu. Descoperită la Măgura Gumelniţa, lângă Olteniţa (iată, o rimă predestinată!), statueta a fost considerată de unii specialişti prima reprezentare artistică a iubirii dintre un bărbat şi o fe­meie. „Perechea divină”, cum a fost ea denumită iniţial, până la decriptarea omenescului din ea, este considerată de marele ar­heolog Vladimir Dumitrescu, descoperitorul ei, reprezentativă pentru toată plastica de lut ale uneia dintre cele mai interesante civilizaţii ale epocii neolitice din sud-estul Europei. (…)

Aşezată lângă „Zeiţa de la Sultana”, alt exponat de mare valoarea al muzeului din Olteniţa, cu aura sa de divinitate nea­tinsă de timp, coborâtă dintr-un tărâm fabulos, „Perechea de îndrăgostiţi”, cum i se spune acum, după „decodificare”, este de aici, dintre noi, din lumea reală, veşnic muritoare.

Privind-o iar şi iar, nu ştiu de ce, statueta mi-a readus în memorie acel pasaj din Un veac de singurătate, roman ce a întemeiat canonul prozei sud-americane, în care autorul ne spune povestea acelor tineri locuitori ai fabulosului Macondo, care, neavând cuvinte pentru a denumi lucrurile de care se fo­loseau, le arătau cu degetul. Poate că tot aşa, în lipsa cuvintelor, creatorul umanei perechi de îndrăgostiţi a vorbit şi el, cu mâini­le sale, prin lutul blând şi ascultător, spunând povestea, dincolo de o concretă realitate istorică, acestor precursori ai atâtor cupluri celebre – istorice, literare, artistice – dintr-un colţ de lume de lângă Dunăre, nici mai bun, nici mai frumos decât alte­le. Iar muzeului din Olteniţa i-a fost dat privilegiul să găzduias­că, pe una dintre etajerele sale, ca nişte veritabile spaţii scenice, alături de alte şi alte poveşti arheologice, şi pilda eternă a iubirii învingătoare…”

Liviu Capșa – Macondo de România. Însemnări. Cuvânt însoțitor de Sorin Lavric. Editura Junimea, colecția Exit. 240 pag.