Publicat: 29 Octombrie, 2018 - 12:06

Igor Bergler este un scriitor venit de nicăieri, a publicat două romane de mare succes - Biblia pierdută şi Testamentul lui Abraham - ambele masive, reușind, fără dubiu, să atragă invidia multor confrați pentru surprinzătoarea sa reușită. S-a născut în 1970 la Reșița, a trăit la Timișoara, este scriitor, regizor, realizator de televiziune, critic de film, specialist în marketing, doctor în Științe Economice și a fost de-a lungul timpului visiting professor la diverse universități. Primul dintre romanele amintite este cel mai vândut roman românesc din ultimii 20 de ani, drepturile pentru el au fost vândute în 30 de țări, fenomen fără precedent pentru o carte scrisă în limba română. Al doilea roman îi calcă pe urme.

Acum Igor Bergler – în mod cert într-o pauză de respirație – a scos pe piața acest volum de povestiri, șase la număr: „Intrusul“,„Un detectiv şi nişte ta­blouri dintr-o expoziţie“, ”Dracomorfoză“,„A doua moarte a piratului Francis Dracul, Sir, cavaler şi pungaş“, „Cele trei Magdalene“,„Anul dintre două Nopţi ale Valpurgiei“. În toate este vorba despre draci. În toate se vede din nou știința lui Igor Bergler de a-și prezenta în mod agreabil imensele cunoștințe în domeniul artei - și nu numai.

Autorul însuși scrie, pe blogul său: ”Nemulțumiți de mediocritatea creatorului lor, șase draci evadează din tot atâtea tablouri. Altul are o revelație de factură kafkiană – e un Gregor Samsa întors pe dos, îndrăcit, în răspăr. Un altul preia legenda faustiană și o împinge până la ultima consecință. Unul e pirat, gentleman și cavaler. Cei mai mulți au grave probleme identitare. Și surprizele nu se opresc aici.” Greu de spus dacă și această carte va fi una fenomen, ca precedentel, autorul însă speră.

”Igor Bergler – subliniază Pavel Șușară - scrie din memorie, din memoria locală, din memoria difuză, din memo­ria umanităţii, pe orizontală, şi din memoria speciei, pe verticală, el se înhăitează cu alţi crescători de draci, ale căror manejuri colcăie de agregări diabolice absolut fabuloase. De la eresurile de substrat, cu morfologii asi­milabile, la versantul întunecat al Vechiului Testament, la fauna paleocreştină, la imaginarul sabatic medieval, la rezervaţiile didactico-taumaturgice ale Inchiziţiei, me­reu supraaglomerate din pricina travaliului exorcizator, la emanaţiile flamboaiante ale gotico-romantismului, la Carlo Gozzi, la Goethe, la Lessage, la Gogol, la Creangă, la Caragiale etc. etc. şi până la Bulgakov sau Borges, se întinde o plajă imensă pe care Igor Bergler păşeşte aga­le, ca un paşă atemporal, şi atacă selectiv, cu o precizie chirurgicală, prelevând exact tipologiile adecvate pentru amenajarea măreţului său Univers paralel. În cele şase povestiri scurte, în mod paradoxal, mai mari pe dinăuntru decât pe dinafară, parte recuperate şi reconfigurate din vagoanele de şpan rămase după şantierul celor două ro­mane, se aliniază frumos şi se manifestă în consecinţă cele mai năstruşnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste şi, de ce nu, mai etice categorii de draci.

(...) În mod evident, la sfârşitul lecturii, o întrebare se naşte irepresibil: ce (şi cum) sunt, până la urmă, dracii lui Igor Bergler? Sunt entităţi ale infernului, pedepse năprasnice pe care omul trebuie să le îndure din pricina simplă că răul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forţe ale disoluţiei, pentru că nu pot suporta măreţia creaţiei, sau, pur şi simplu, sunt natura noastră mai mult sau mai puţin conştientă, sunt energiile noastre scăpate în libertate ori, cine ştie, dacă nu chiar marea noastră şansă de a pă­trunde acolo unde binele comun şi gestul precaut nu ne acordă nici o şansă? Dar până la un răspuns convingător, pe care doar cititorul singur şi-l poate oferi, un lucru este în afara oricărei discuţii: cu aceste şase povestiri surprinză­toare, Igor Bergler, pe lângă faptul că reuşeşte să spună şi în fleşuri ceea ce a spus până acum doar în epopee, aduce şi noi specimene de draci în infernul nostru literar, mult îmbunătăţite faţă de alte produse asemănătoare, ceea ce, evident, nu i se va ierta uşor. Cum nu i s-a iertat încă nici faptul că a apărut din senin, fără să întrebe pe nimeni. În mod cert, aici şi-a vârât coada dracul celei de-a şaptea po­vestiri, dar despre asta poate altădată!”

 

Igor Bergler – 6 povești cu draci. Postfață de Pavel Șușară. Editura Litera. 202 pag.

 

 

 

 

Topic: 

Format: