13 mai 2021

Cartea de luni: Puzzle cu pețitoare

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

În urmă cu trei ani, în 2018, când îi apărea primul roman, „Casting pentru ursitoare”, autoarea declara: „Am simţit că personajele din Casting pentru ursitoare se scriu singure în mintea mea. O mare bucurie. Întâi am simţit-o pe Haia. Într-o zi de marţi, bineînţeles. În alta, pe Mira. Pe Lenca, în restul timpului. Asta când nu m-am gândit la Marie Curie, la Greta Garbo sau la Maria Kazimiera. Am scris din dor de oameni iubiţi sau de locuri dragi. Şi cu un mare apetit pentru viaţă, cu toate spaimele şi cu visurile ei. Povestea se adresează celor care cred, cu un gând năstruşnic, că toate văzutele şi, mai ales, nevăzutele se leagă, că ar exista, aşadar, spectaculoase simetrii şi sincronicităţi, dar şi celor care, dimpotrivă, cred în jocul întâmplării şi al coincidenţei nesemnificative. În carte şi dincolo de ea, peste limitele puterii noastre de înţelegere.”

Doi ani mai târziu, Ohara Donovetsky publica al doilea său roman, cel pe care îl semnalăm astăzi. Un roman care continuă linia tematică a celui dintâi, în care revin personajele principale, inclusiv situații cheie – amintim una singură: legendele despre Marsera, numele sub care era cunsocută divinitatea responsabilă de ziua de marți. Între teme, remarca Adina Dinițoiu, prietenia feminină (văzută ca un soi de confrerie secretă a personajelor feminine: Mira, Lenca, Ava, naratoarea sunt femei excentrice, pasionate de tot ce e iraţional şi ocult), explorarea psihologiei umane (în speţă feminine) – cu accent pe maladiile psihice. „Aşadar, femei interesante, femei stranii, femei excentrice, legate prin pasiuni comune şi fire nevăzute. Ohara Donovetsky reuşeşte de minune să creeze suspans, captându-şi cititorul până la ultimul rând şi livrându-ne o proză cu puternice note eliadeşti, la marginea straniului şi a fantasticului.”

Ohara Donovetsky a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, are un masterat în Literatură Comparată și Teoria Literaturii, un doctorat în filologie la Universitatea București, cu teza „Forme și valori ale verbului în graiurile muntenești” şi a fost mai bine de douăzeci de ani profesor la catedra de limbă și literatură română a Colegiului Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. A mai publicat, în afara romanelor amintite, două cărți de gramatică foarte utile: „Gramatica limbii române ca o poveste” și „Bacaluareat la limba și literatura română”.

Povești reale întrețesute cu cele din lumea nevăzută, care încep într-un spital de boli mintale și care creează dependență și aproape înnebunesc personajele, aflate mereu în căutare, poate a sinelui lor, poate a unei realități pe care nu reușesc s-o palpeze, într-un București care devine aproape personaj, cu case vechi care te fac să visezi, un roman construit, cum s-a spus, într-o arhitectură eliadescă, amestec de straniu și fantastic.

Ohara Donovetsky – Puzzle cu pețitoare. Editura Trei. 331 pag.