Publicat: 23 Martie, 2020 - 00:04

Manu Stoleru a fost în tinerețe un jucător de fotbal aclamat de stadioane pline, apoi a fost un antrenor respectat, dar vremurile minunate s-au risipit, acum e la pensie și, în plus, obligat să-și facă un transplant de cornee, să nu-și piardă vederea. Alege un spital din Târgu Mureș, oraș în care a trăit cu prima sa iubire, Violeta. Pe drumul cu mașina spre spital, împreună cu actuala soție, o fostă frumusețe a Bucureștilor, mai aflăm că fiul lui, homosexual, vrea să adopte un copil împreună cu partenerul său. Cei doi soți nu se mai înțeleg, nu se mai regăsesc și drumul spre Târgu Mureș e unul în trecut și în calvar. Fostul jucător și antrenor rememorează vechea iubire și vremurile gloriei sale sportive de parcă ar asista la un film – dar filmul a fost chiar viața lui: „Ce puii mei a fost viaţa mea? Un lucru abstract, nu mai simţi la mână nimic. Urlau stadioane, delir în ciumeţii de la peluză şi, dacă te gândeşti înapoi, parc-ai stat la un film; nici de ăsta nu eşti convins că-i întreg, sau atâta ţii minte.” Romanul este povestea retrospecției personajului.

Un microroman de atmosferă.

„Sfumato” este un termen care desemnează o tehnică folosită în pictură care suprapune multiple straturi translucide de culoare aplicate în tușă extrem de subțire, asemănătoare tușei de culoare folosită în acuarelă, pentru a reda senzația de formă, volum și adâncime.

Sfumato e un soi de road fiction, un road novel, aşa cum Cursa fusese un road movie: împreună cu soţia, protagonistul, îmbătrînit, pleacă la drum pentru o intervenţie oculistică, însă va călători (la figurat) şi-n propria biografie, patetic şi comic deopotrivă, de parcă am avea de-a face cu o retrospecţie proustiană şi, simultan, cu o parodie a ei. Ca-ntotdeauna la Daneliuc, scriitura e iute, colorată, argotică, pentru ca dincolo de atare suprafaţă acroşantă să se-ntrevadă treptat straturile de profunzime, semnificaţiile simbolice şi parabolice. Suprapunerea de straturi de culoare defineşte – de altfel – şi tehnica picturală a sfumato-ului arborat ironic în frontispiciul cărţii. Pe deasupra, termenul mai înseamnă (în italieneşte) şi «aburos», «fumegos»: într-adevăr, personajul a suferit un dublu transplant de cornee şi încă nu vede bine... Cît înţelege din ce-a trăit, din ce i se întîmplă?! Excepţional scriitor – Mircea Daneliuc.” (Ion Bogdan Lefter)

 

 

Mircea Daneliuc – Sfumato. Editura Polirom, colecția Fiction Ltd. 106 pag.

 

 

Topic: 

Format: