Publicat: 4 Martie, 2019 - 00:00
Share

 

”De sărbători te simt mai aproape,/ Sunt și la voi sărbători?/ Sau vii pur și simplu/ Ca să nu mă lași singură/ Când alții sunt veseli.../ Zâmbetul tău se plimbă prin cameră/ Ca o pată de soare/ Pe care pisica o urmărește neliniștită/ Simțind că se întâmplă ceva.”

O carte impresionată, scrisă să fie impresionantă. Ana Blandiana însăși declara că ar fi: ”Un poem de dragoste despre nedespărțirea prin moarte. Cea mai metafizică dintre cărțile mele.”

Sunt poeme (sau un lung poem, separat în altele mai mici, în funcție de respirație) de rămas bun adresate soțului ei, minunatul scriitor Romulus Rusan, plecat în altă lume cu un an înaintea apariției acestui volum. (Cartea are și o dedicație ușor de înțeles: ”Către R”).

”Mereu am visat să fiu singură/ Pentru că întotdeauna/ erau prea mulți oameni/ în jurul meu./ Doar tu erai eu./ Doar tu renunțai la plural,/ La multiplul din noi, / Doar tu știai să construiești o singurătate/ în care puteam încăpea amândoi.”

”Mi-e frică de intunericul/ Din inima flăcării/ Pentru că nu știu/ Dacă el naște lumina/ Sau lumina îl naște:/ Incestuoasa relație/ Între bine și rău/ Care decupează din stralucire/ Flori carnivore de umbră./ Mi-e frică”

”Fără tine/ Lumea îmi pare deodată mai mare,/ Mai mare și mai fără rost/ Ca o cameră nemobilată,/ Ca și cum ar fi căzut/ Câțiva pereți fără de care/ Nu mai știu să spun/ Cum a fost./ Știu doar că nu se vede nimkic/ Până în zare./ Fără să înțeleg zarea ce e, de fapt,/ La fel de sttrăin de trecutu-n zadar,/ De viitorul sumar./Prezentul nu mi-e un dar./ Ci un rapt.”

O carte-declarație de dragoste asupra căreia e imposibil să nu revii, să recitești, să încerci să reții un poem ori măcar un vers.

 

Ana Blandiana – Variațiuni pe o temă dată. Editura Humanitas. 123 pag.

 

Topic: 

Format: