Publicat: 27 Mai, 2019 - 00:00

Un englez sosește în Moldova, la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu gândul să deschidă o tipografie. În cheamă John Newcomb, românizat Ion Nucă. Debarcă la Galați.

Încă un gălățean intră în literatură cu o carte interesantă (în urmă cu câteva luni prezentam la această rubrică debuturile în roman a patru scriitori gălățeni Octavian Miclescu, Tudor Neacșu, Adi-George Secară și Andrei Velea – cărți apărute la editura timișoreană Brumar). Născut în 1973, Cezar Amariei este jurnalist, a publicat în AdevărulZiarul Financiar, a colaborat cu Agenţia de Presă Mediafax şi ProTV. A debutat la 16 ani cu două schiţe satirice în Moftul gălăţean şi cu o povestire umoristică în revista Papagalul. A revenit la ficţiune abia în 2018, cînd a urmat un curs de scriere creativă cu Marin Mălaicu-Hondrari. Este membru al cenaclului gălăţean „Noduri şi semne¨. Într-un ”autointerviu” recent spunea: ”Scriu despre ce învăț, mergând pe imaginație. Cred foarte mult în documentare, indiferent că e vorba de un subiect medieval, din perioada comunistă sau din prezent. Trebuie să înțelegi în primul rând tu despre ce scrii și să ai răspunsurile, dacă vrei să-i faci și pe alții să te urmeze în poveste.” Și „o poveste în plus nu strică niciodată”.

Romanul lui este o asemenea poveste ”în plus”. Un englez sosește în Moldova, la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu gândul să deschidă o tipografie. În cheamă John Newcomb, românizat Ion Nucă. Debarcă la Galați. Toți încep să-i pună bețe în roate, e escrocat, ajunge să piardă tot ce avea, e închis, călătorește în toată Moldova, trece prin fel și fel de peripeții. Un amestec de clișee (inevitabile), de realism și fantastic. Ion Nucă e părăsit de autor pentru o seamă de povești locale amuzante. Iar în zilele noastre unui ziarist I se cere să faă o monografiei a locurilor și ăn documentarea sa dă peste povești în care apare englezul Ion Nucă.

Autorul însuși e persiflat în text și numit de profesorul său ”cel mai slab student al meu”.

”Dacă mă gândesc, îl cunosc bine pe Cezar Amariei. Mă rog, până să citesc această carte nu-mi mai aminteam nimic despre el, dar a venit o colegă de facultate şi mi-a spus, uite, dragă, ce talmeş-balmeş, ce compilaţie a făcut fostul tău student. Ce student? zic, Amariei, spune, a scris o carte despre Moldova secolului al XVII-lea, a venit fiică-mea să mă întrebe ce aveau moldo­venii cu evreii şi dacă e adevărat că mergeau să răpească tătari.

Sincer, nu aveam timp şi chef să mă uit peste asemenea bazaconii şi nici nu am făcut-o, doar că peste câteva zile m-am trezit cu un mail de la colega mea, că dacă ştiu unde găseşte leacuri medievale împotriva ciumei, că vrea fiică-sa să citească. Şi cât supravieţuieşte un om în care s-a tras cu săgeata.”

Mai apar în roman și alte personaje gălățene reale, de pildă Adi Secară, în mod cert scriitorul din grupul celor patru care, făcând parte dintr-un cenaclu, asemenea lui Cezar Amariei, au debutat cu romane, concomitent, la Editura Brumar.

Dintre cei care au scris deja până acum despre carte, sunt unii care susțin că saltul peste secole în România prezentă ar fi putut lipsi, în avantajul cărții. Inclin să cred că dimpotrivă, îi conferă ceva original, romane striuct istorice s-au mai scris cu carul.

Oricum, un debut remarcabil.

 

Cezar Amariei – Zilele noastre mărunte. Editura Polirom, colecția Egoproză. 204 pag.

 

Topic: 

Format: