27 octombrie 2021

Cartea săptămânii: Aceeași mare

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Semnalăm astăzi apariția romanului pe care autorului lui, istraelianul Amos Oz, l-a iubit cel mai mult, după insistentele sale declarații. Un roman – poem care a primul Premiul francez WIZO, în 2003, a fost dramatizat în 2011, la Tel Aviv și adaptat ca operă la Bari, în Italia și tradus în peste 20 de țări.

„Am scris această carte cu tot ceea ce am. Limbaj, muzică, structură… Dintre toate, mi-e cea mai apropiată. Aproape de mine, aproape de ceea ce am dorit întotdeauna… Am mers cât de departe am putut.“ (Amos Oz)

Deși e un roman poem, există și o intrigă cu patru personaje, cărora li se adaugă naratorul însuși, care se prezintă pe el însuși cu ironie. Nu e carte cu o intrigă desfășurată, nici enigme, mai degrabă gândurile în desfășurare ale personajelor , deci o polifonie de voci. În spatele acestor gânduri, cu substrat filosofic, se află obsesiile lui Amos Oz – singurătatea, familia, erotismul, iubirea, adulterul, moartea. Surprinzător, nu există dezbateri politice, ca în alte romane. Traducerea este un de excepție, fascinantă.

Iar traducătoarea scrie pe coperta a patra:

„Acest text hibrid refuză să urmeze canoanele epice ale romanului, impunându-ne norme noi, surprinzătoare. Dar să nu ne lăsăm dezorientați, ci să ne permitem să ieșim din albia așteptărilor noastre de cititori. Parcurgând rândurile care se metamorfozează neîncetat pentru a lăsa proza aparent naivă să ne conducă brusc spre versuri cu tainice inflexiuni, și care la rândul lor se aștern din nou liniștitoare în epic, parcă am asculta vocea unui menestrel peregrin, recitând în piața unui oraș medieval, acompaniat din când în când de sunetele unei viele, harpe, unui psalterion sau flaut. Pentru a completa un sens îndepărtat sau o emoție nestăpânită, ca o respirație tăiată, recitativul epic lasă loc tonalității poetic învăluitoare a incantațiilor. Ascultăm și tăcerea care plutește când un rând sau un vers s-au întrerupt: o invitație de a continua să urmărim ce se petrece când spațiul real și spațiul imaginar se întretaie sau se suprapun. Căutări nesfârșite, depărtări învăluitoare, voci însingurate, moartea prezentă în viața de zi cu zi, ecourile unor tristeți care își răspund de pe un meridian pe altul; și marea cu prezența ei de basso continuo, ritmând adâncimi poetice.“

Amos Oz – Aceeași mare. Traducere din limba ebraică și note de Marlena Braester. Editura Humanitas Fictrion, colecția Raftul Denisei. 213 pag.