20 septembrie 2021

Cartea săptămânii: Autobiografia

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

În toamna anului trecut, Editura Pandora M, parte a Grupului Editorial Trei, a lansat o nouă colecție, Anansi Worl Fiction, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu, care include cinci serii: Anansi. Contemporan –dedicată literaturii actuale; Anansi. Clasic – un spațiu al clasicilor secolului XX; Anansi. Mentor – ce reunește eseuri literare; Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii și Anansi. Blues – seria poeziei. Cei care știu că Anansi este zeul african al poveștilor vor înțelege de îndată ținta acestei colecții, din care am mai prezentat la această rubrică unele titluri. În Anansi contemporan a apărut și cartea pe care o semnalăm astăzi, scrisă de José Luís Peixoto, cel pe care José Saramago îl numea „una dintre revelațiile cele mai surprinzătoare ale literaturii portugheze”. Relația dintre cei doi scriitori a fost puternică de la început, cel vârstnic fiindu-i mentor celui mai tânăr. Viața mea s-a schimbat radical după ce l-am cunoscut pe José Saramago – declara José Luís Peixoto într-un interviu. E foarte greu să-mi imaginez povestea vieții mele în afara prezenței lui. Romanul aceasta este dovada recunoștinței pe care i-o port. În același timp, este o reflecție asupra influenței literare, asupra paternității, o temă foarte prezentă în cărțile mele. Și, bineînțeles, asupra scrisului. Scrisul este viața.”

Cine este José Luís Peixoto, foarte puțin cunoscut la noi? S-a născut în 1974, în sudul Portugaliei, este licențiat în limbi și literaturi germanice al Universidade Nova de Lisboa. A fost profesor, a scris poezie, proză, teatru și critică literară. A primit mai multe premii. În 2001, primul său roman, „Nici o privire”, a primit Premiul José Saramago.

Scriu și editorii români: „În Lisabona anilor ’90, drumul unui tânăr scriitor aflat în plină criză existențială – similară celei pe care a trăit-o Peixoto însuși – se intersectează cu cel al unui mare scriitor mai vârstnic, José Saramago. Din relația celor doi se naște această poveste, în care granițele dintre ficțiune și autobiografie se diluează până la dispariție. José Luís Peixoto explorează în acest joc de oglinzi absolut unic creația literară și frontiera translucidă dintre viață și literatură. În același timp, își sondează propriile obsesii.”

Cartea e o bijuterie literară, un exemplu rar despre cum se poate scrie, cu venerație, despre o personalitate – anume scrisă cu o măiestrie incredibilă. Și excelent tălmăcită în limba română. Un editor îi cere tânărului scriitor José, care a publicat un singur titlu, să scrie o  biografie a marelui José Saramago. Tânărul este copleşit, dar acceptă. Și scrie un „text ficţional cu caracter biografic” – un adevărat vârtej al întâmplărilor, salturilor în timp şi confesiunilor scriitoriceşti, din care la un moment dat nu mai ştii despre care José este vorba ori dacă nu cumva Saramago se suprapune şi peste alte personaje ale noii cărți.

„Cărăm cu noi greutatea a ceea ce cred ceilalţi că suntem – spune la un moemnt dat autorul. Ceilalţi au avut acces la o parte din noi şi şi-au tras concluziile. De multe ori, ceilalţi nu ne lasă să ne schimbăm pentru că nu sunt dispuşi să schimbe felul în care ne văd, dacă ar face-o ar însemna să se schimbe ei înşişi. Biografiile sunt depozite pentru convingerile pe care le-au avut ceilalţi despre noi. Imperfecţiunea acestei metode e evidentă.”

Un roman în care intertextualitatea este la ea acasă, cu o paralelă subtilă

între Peixoto și Saramago, scris la persoana a treia, fie din perspectiva lui José, fie din cea a lui Saramago sau chiar a personajelor secundare. O carte încântătoare pentru cititorii care au răbdare și multe cunoștințe despre literatură, nu pentru publicul larg.

José Luís Peixoto – Autobiografia. Traducere din portugheză de Simina Popa. Editura Pandora M , colecția Anansi contemporan. 266 pag.