6 iulie 2022

Cartea săptămânii: „Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Un roman minunat, Premiul Iasnaia Poliana 2016. „Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ exclama Ludmila Uliţkaia.

Narine Abgaraina este o necunoscută publicului român, dar o scriitoare remarcabilă. S-a nascut în 1971 la Berd, în Armenia, într-o familie de intelectuali, bunicul patern fiind supraviețuitor al genocidului armean. A absolvit Universitatea Lingvistica de Stat din Erevan, din 1993 mutându-se la Moscova. S-a remarcat cu un blog pe care l-a ținut mai mulți ani. Textele sale despre o fetiță numită Maniunia au suscitat un mare interes, iar în 2010 a publicat prima carte pentru copii dedicată acestui personaj, pentru care, în 2011, i s-a decernat Premiul Național Manuscrisul Anului. A publicat mult, cărți pentru copii și romane pentru adulți. A cunoscut succesul internațional odată cu traducerea în peste 20 de limbi a romanului pe care îl semnalăm astăzi. În 2015 i s-a acordat Premiul Literar Aleksandr Grin pentru contribuția excepțională la dezvoltarea literaturii naționale, iar în 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni șase autori contemporani europeni.

Un sat armean, într-un colț pierdut de lume, peste care trec cataclisme, cutremure, războaie, oamenii se nsac și mor, spun povești, supraviețuiesc și-și păstrează obiceiurile strămoșești.

Scriu editorii: „O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.”

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță – declara Narine Abgarian. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“

Iată un exemplu de stil fermecător:

„Peste lumea minusculă a micii Voske se întindea o noapte de vară fără sfârşit şi îi spunea poveşti despre puterea sufletului omenesc, despre trădare şi generozitate, despre faptul că viaţa nu e altceva decât cercurile lăsate de picăturile de ploaie pe apă, unde fiecare eveniment e oglindirea celor ce au fost înainte, doar că nimeni nu trebuie să le ghicească, poate doar cei aleşi, care, apăruţi cândva pe lumea asta, nu se vor mai întoarce nici­când, fiindcă îşi golesc cupa de prima dată, până la fund, dar acum nu despre asta e vorba, acum e vorba despre cum, cu exact un an şi o lună în urmă, vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre marginea de apus a văii, Sevoianţ Anatolia s-a întins să moară, fără să ştie ce multe minuni o aşteptau, şi iată că acum aceste minuni au venit, şi respiră uşor şi blând, şi aşa să fie mult timp, şi aşa să fie mereu, şi noaptea o să facă vrăji, ocrotindu-i fericirea, şi va rostogoli în palmele-i răcoroase trei mere, pe care apoi, cum se spunea în poveştile maranenilor, le va arunca din cer pe pământ – unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea pentru cine a ascultat şi a crezut în bine.”

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere. Traducere de Luana Schidu. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 258 pag.