Cartea săptămânii: „Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian
Un roman minunat, Premiul Iasnaia Poliana 2016. „Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ exclama Ludmila Uliţkaia.
Narine Abgaraina este o necunoscută publicului român, dar o scriitoare remarcabilă. S-a nascut în 1971 la Berd, în Armenia, într-o familie de intelectuali, bunicul patern fiind supraviețuitor al genocidului armean. A absolvit Universitatea Lingvistica de Stat din Erevan, din 1993 mutându-se la Moscova. S-a remarcat cu un blog pe care l-a ținut mai mulți ani. Textele sale despre o fetiță numită Maniunia au suscitat un mare interes, iar în 2010 a publicat prima carte pentru copii dedicată acestui personaj, pentru care, în 2011, i s-a decernat Premiul Național Manuscrisul Anului. A publicat mult, cărți pentru copii și romane pentru adulți. A cunoscut succesul internațional odată cu traducerea în peste 20 de limbi a romanului pe care îl semnalăm astăzi. În 2015 i s-a acordat Premiul Literar Aleksandr Grin pentru contribuția excepțională la dezvoltarea literaturii naționale, iar în 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni șase autori contemporani europeni.
Un sat armean, într-un colț pierdut de lume, peste care trec cataclisme, cutremure, războaie, oamenii se nsac și mor, spun povești, supraviețuiesc și-și păstrează obiceiurile strămoșești.
Scriu editorii: „O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.
În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.”
„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță – declara Narine Abgarian. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“
Iată un exemplu de stil fermecător:
„Peste lumea minusculă a micii Voske se întindea o noapte de vară fără sfârşit şi îi spunea poveşti despre puterea sufletului omenesc, despre trădare şi generozitate, despre faptul că viaţa nu e altceva decât cercurile lăsate de picăturile de ploaie pe apă, unde fiecare eveniment e oglindirea celor ce au fost înainte, doar că nimeni nu trebuie să le ghicească, poate doar cei aleşi, care, apăruţi cândva pe lumea asta, nu se vor mai întoarce nicicând, fiindcă îşi golesc cupa de prima dată, până la fund, dar acum nu despre asta e vorba, acum e vorba despre cum, cu exact un an şi o lună în urmă, vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre marginea de apus a văii, Sevoianţ Anatolia s-a întins să moară, fără să ştie ce multe minuni o aşteptau, şi iată că acum aceste minuni au venit, şi respiră uşor şi blând, şi aşa să fie mult timp, şi aşa să fie mereu, şi noaptea o să facă vrăji, ocrotindu-i fericirea, şi va rostogoli în palmele-i răcoroase trei mere, pe care apoi, cum se spunea în poveştile maranenilor, le va arunca din cer pe pământ – unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea pentru cine a ascultat şi a crezut în bine.”
Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere. Traducere de Luana Schidu. Editura Humanitas Fiction, colecția Raftul Denisei. 258 pag.
