31 ianuarie 2023

Cartea săptămânii: „Domnul Președinte” de Miguel Ángel Asturias

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

„Domnul Președinte” este unul dintre cele mai bune romane despre dictatură scrise vreodată, iar scriitorul guatemalez se alături marilor Roa Bastos, Garcia Márquez și Mario Vargas Llosa. Iar acesta din urmă scria: „Ceea ce e cu adevărat frumos și transformă această carte demonică, plină de episoade atroce, într-o operă de artă autentică este structura sa formală și, mai ales, limbajul.”

„Cine n-are lacăt să-și pună la gură, o să aibă cătușe!” Sentința aceasta, apărută spre sfârșitul romanului pe care îl semnalăm acum, mi-a rămas în minte de la prima lectură, cu decenii în urmă, și cred că este revelatorie pentru carte.

Miguel Ángel Asturias (1899–1974) a fost diplomat, romancier, poet și dramaturg, a început acest roman pe când era student la drept (1920) și terminat în 1933, dar publicat abia în 1946. Este cea mai cunoscută operă a sa, a fost adaptată cinematografic, jucată pe scena teatrelor și tradusă în principalele limbi internaționale. Asturias este unul dintre primii scriitori care utilizează tehnica realismului magic. În 1967 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. A murit la Madrid, pe 9 iunie 1974, dar rămășițele sale se află la Paris, în cimitirul Père Lachaise.

Un roman despre dictatură, unul dintre primele de acest fel din bogata literaturî latino-americană. „În personajul <<Domnului Președinte>> – scriu editorii -, căruia nu i se dă un nume, descoperim trăsături ale mai multor dictatori sud-americani, iar guvernul pe care îl conduce este oglinda în care se poate recunoaște, mai mult sau mai puțin, orice regim totalitar, cu toate efectele sale asupra societății și a individului. Limbajul surprinzător, cu valențe poetice, scenele în care se fac simțite semințele realismului magic, personajele viu conturate, umorul fin și, nu în ultimul rând, suspansul fac din acest roman o lectură pasionantă.”

Deși punctul de plecare este reprezentat de îndelungata dictatură a lui Manuel Estrada Cabrera, care începe în 1898 şi durează până în 1920, majoritatea exegeţilor au ignorat aproape complet nivelul istoric al acestei cărţi. Romanul este un fel de cronică a epocii acelui președinte, o perioadă marcată de teroare, abuzuri şi cruzimi, definită în primul rând de sentimentul de frică. Fiecare personaj implicat în acţiune se teme, iar președintele devine prizonierul propriului sistem opresiv. Dictatorul deţine puterea pentru că aceasta i-a fost încredinţată la un moment dat de către un grup influent, în principal pentru ca privilegiile respectivului grup să fie menţinute în noua orânduire politică. Știm, peste tot într-o dictatură se întâmplă aidoma, doar că Asturias a fost printre primii au descris literar cruda realitate. Cum sublinia un exeget, „spaima, odată dezlănţuită, va ajunge să domine chiar universul personal al preşedintelui, astfel încât el, cu toate că are impresia că e atotstăpânitor, va fi supus permanentei spaime de complot, de revoltă, de trădare, de lovitură de stat, de atentat. Spaima îl conduce şi pe el; deci, nicidecum nu mai conduce el însuşi. Asturias pune în paralel teroarea de care sunt stăpâniţi oamenii simpli şi spaimele preşedintelui – cu nimic mai prejos. Ironia tocmai aici este, iar forţa romanului constă şi în capacitatea scriitorului de a reda adecvat această realitate.”

Miguel Ángel Asturias – Domnul Președinte. Traducere din limba spaniolă și note de Ioana-Gabriela Dumitrescu. Editura Curtea Veche, colecția Byblos. 370 pag.