Publicat: 22 Octombrie, 2020 - 00:00
Share

Majoritatea cărților celebrului scriitor francez Eric-Emmanuel Schmitt, în orice caz majoritatea celor traduse în românește (toate de Editura Humanitas fiction) aparțin unui ciclu celebru – „Ciclul invizibilului”, opt titluri la număr: „Milarepa”, „Ibrahim și florile din Coran”, „Oscar și Tanti Roz”, „Copilul lui Noe”, „Lupătătorul de sumo care nu se poate îngrășa”, „Cei zece copii pe care doamna Ming nu i-a avut niciodată”, „Doamna Pylinska și secretul lui Chopin”, ” Félix și izvorul invizibil”. Deși fac parte dintr-un ciclu, cărțile acestea se pot citi și separat, îndependent una de cealaltă. Titlul din urmă este și cel mai recent, apărut în original anul trecut - și îndată și în traducerea excelentă, ca de obicei, a lui Doru Mareș.

„Caut particularul și universalul în fiecare spiritualitate – spunea Eric-Emmanule Schmitt. Sunt fascinat de constante: necesitatea de depășire a egoismului prin altruism, dobândirea seninătății și a păcii interioare, regăsirea legăturii cu natura, care trebuie respectată. Și în același timp încerc să ilustrez și aspectele specifice. Cercetez comorile de sens pe care ni le oferă formele de spiritualitate și încerc, prin scrierile mele, să îl iau pe cititor de mână și să îl fac să descopere ceva.“ 

Scriu ediorii români: „În cartierul parizian Belleville, cafeneaua La Muncă e un reper al bunei dispoziții. Fatou, tânara patroană, o senegaleză plină de viață, și-a câștigat, cu veselia ei molipsitoare și știința de a asculta și sfătui, o clientelă fidelă și pestriță. Simone, travestitul cu talent contabil, domnul Sophronides, filozoful pesimist, sau înduioșătorul Robert Larousse, neobositul cititor de dicționare, alcătuiesc o mare familie pentru ea și pentru fiul ei, Félix, pe care îl crește singură. Dar echilibrul perfect al vieții lor este spulberat într-o zi, odată cu planurile de viitor ale lui Fatou, care devine brusc o umbră. Pentru a-și recăpăta mama, Félix, ajutat de pitorescul unchi Bamba, apelează la vraci și vrăjitori, care se dovedesc însă niște șarlatani. Fatou nu-și va putea găsi liniștea decât prin întoarcerea acasă – pe malul fluviului Senegal. Sufletul ei, asemenea baobabului străvechi de lângă satul natal, este adânc înrădăcinat în pământul fierbinte al Africii și se adapă din izvorul invizibil al energiei și iubirii care animă tot ce e viu. Iar secretul acestui izvor îi va fi dezvăluit și lui Félix.”

Félix are doar doisprezece ani, își iubește la nebunie frumoasa mamă și face orice s-o readucă la starea în care îi anima pe toți din jur. Iclusiv să se întoarcă cu ea în malului fluviului Senegal, pentru a-i vindeca depresia, „a-și regăsi rădăcinile”. Subiectul cărții e grav, dar tonul e ușor, cu un anume umor. Eric-Emmanuel Schmitt alunecă ușor în pielea băiatului. Într-atât încât prima parte a romanului alunecă și ea în banal. Dar cartea își revine.

O fabulă în serviciul credinței – aici animismul.

 

 

Eric-Emmanuel Schmitt - Félix și izvorul invizibil. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei. Traducere din franceză de Doru Mareș. 136 pag.

 

Topic: 

Format: