30 septembrie 2022

Cartea săptămânii: „Istoria comicului românesc” de Claudiu T.Arieșan

A la carte
Distribuie pe rețelele tale sociale:

Umorul deține un rol important în viața poporului român. Prin umare, românul manifestă o robustețe de spirit. O demonstrează această uimitoare, surprinzătoare și necesară „Istorie a comicului românesc”.

De mai bine de o sută de ani, aproape toți marii exegeți români, începând cu Dumtriu Drăghicescu, cu a sa „Din psihologia poporului român”, au remarcat și subliniat înclinația spre umor a poporului nostru. Ca atare, e de presupus că mai toți, oricum toți marii creatori români n-au fost lipsiți, măcar într-o perioadă a vieții lor de umor. Reviste complet uitate acum, de acum mai bine de o sută de ani, atestă că aproape nu a existat mare scriitor român care să nu-și fi exersat latura umoristică în paginile lor. Numai că sunt foarte puțini, spre deloc, cei care să fi cercetat acest domeniu.

Iată că o face un cunoscut profesor de la Universitatea de Vest din Timișoara, Claudiu T. Arieșan. Clasicist, estet, eseist pasionat de muzică şi film, autor a sute de articole, om de televiziune, universitarul Claudiu T. Arieşan are o deviză favorită: Ridendo dicere verum (Să spui adevărul cu un surâs pe buze). „Haz de necaz”, „râsu-plânsu”, „cine râde la urmă râde mai bine”, „ţară tristă plină de umor”, „râde ciob de oală spartă” – reprezintă tot atâtea faţete ale acestei vocaţii de înveşmântare în surâs de care noi, românii, suntem capabili la moduri nu neapărat unice, însă de cele mai multe ori extreme.

„Românul are o virtute a înveștmântării în surâs” mai spune profesorul, iar această virtute îl ajută să supraviețuiască în condiții adeseori tragice și complicate. Ea îl apropie de mari popoare, de englezi, de evrei, de popoare care au suferit de-a lungul istoriei. Omul poate fi definit și ca ființa capabilă de a râde, mai spune profesorul, reluând maxime celebre de sute de ani. Cu asemenea gânduri și cu o cercetare intensă, perseverentă de mulți ani, nu i-a fost greu să elaboreze această istorie a comicului românesc – în care, firesc, face o trecere în revistă a comicului și la alte popoare și face referire la mari oameni de cultură ai lumii. L-a ipsirat, spune Caludiu T. Arieșan, un text umorist dintr-o revistă din anii 4o, apoi eforturile lui George Călinescu de a desluși și comicul în literatură. A ieșit o istorie încărcată de simpatie și încredere.

S-a spus despre această carte, aflată acum la a doua ediție, revăzută și adăugită, că ar fi un prim manual de comicologie românească aplicată, cu reverberaţii nu doar literare, ci atingând şi domenii precum istoria artei, muzica, jurnalismul, antropologia, studiile teologice sau istoria culturii şi civilizaţiei. Asta dacă lucrarea va primi avizul favorabil al înţelegerii din partea publicului sau, măcar, un surâs condescendent al cititorului amuzat!

O lucrare monumentală la care profesorul timișorean a muncit douăzeci de ani. În care sunt tratate în amănunt: abordările analitice ale râsului, umorul și ironia, comicul universal și comicul românesc, evoluția comicului în literatura cultă, umorul în publicistică; nu lipsește, firește, un excurs bibliografic în comicologia românească, despre notele specifice ale râsului național și umorului popular românesc, despre teoreticieni ai specificului autohton și interpretări ale umporului cult românesc.

„Pariul vieții acestui cărturar spumos și energic e atît de convingător și atașant: ca latinist, el înleșnește accesul ănvățăceilor spre izvoarele de nemurire ale culturii eruopene; ca istoric al comicului românesc și universal, profesorul Arieșan deosebește spritul superior al uniui Socrate, Rabelais sau Kierkegaard de bufoneria agramată și vulgară a comedianților de duzină.” (Mihail Neamțu)

Claudiu T. Arieșan – Istoria comicului românesc. Ediția a doua, revizuită și adăugită. Editura Datagroup. 569 pag.