Publicat: 2 Iulie, 2020 - 00:00
Share

Lorenzo Marone s-a născut în 1974 la Napoli, unde locuiește și în prezent alături de familia sa. După absolvirea Facultății de Drept, a practicat ani buni avocatura. După publicarea la două edituri mici a unui scurt roman, Daria (2012), și a unui volum de povestiri, Novanta (2013), devine cunoscut atât în Italia, cât și pe plan internațional cu bestsellerul Tentația de a fi fericit (2015), încununat, printre mai multe premii literare, cu Premio Stresa 2015. Romanul e ecranizat în 2017 sub titlul La tenerezza (Tandrețea) de către regizorul Gianni Amelio. În 2016, Marone publică romanul La tristezza ha il sonno leggero (Tristețea are somnul ușor), care a primit Premio Città di Como. De mare succes se bucură romanul de față, din 2017, Mâine poate am să rămân (Magari domani resto), căruia i se atribuie în același an Premio Selezione Bancarella.

Scriu editorii: „Într-un Napoli descris cu atâta vivacitate și culoare, încât pare să se audă în fundal muzica lui Pino Daniele, romanul Mâine poate am să rămân aduce în prim-plan, pe lângă personaje savuroase și complexe, o concretețe a cotidianului care îl face deseori pe cititor să creadă că și el e protagonist în această poveste din Cartierele Spaniole.

Luce di Notte (adică „lumină de noapte“, un oximoron onomastic impus de un tată aventurier), o tânără avocată în blugi și mereu călare pe legendara Vespa portocalie, se revoltă împotriva tuturor: a unei mame tăcute și conservatoare, a iubitului care a părăsit-o, a amintirii tatălui plecat de acasă nu se știe de ce, a proprietarului biroului de avocatură unde lucrează, care crede că poate ține bătrânețea departe seducând cât mai multe femei. Își pune tot mai des problema să părăsească orașul Napoli și, asemenea fratelui ei, să urmeze visul italian de a se stabili în nord. Viața ei însă începe să capete alte înțelesuri din clipa în care se ivesc trei prietenii mai puțin obișnuite: cu un câine de pe stradă, cu vecinul său, un fost om al mării, ajuns într-un scaun cu rotile, dar mai ales cu un copil de șapte, opt ani, pe care și-l dispută părinții aflați în divorț. Dar poate dragostea adevărată să apară în acest oraș din care Luce își dorește să evadeze?”

E un roman plin de tandrețe (cum spune și titlul ecranizării), o excelentă lectură de vacanță, din care vom spicui două citate:

„Pe mine nu mă interesează banii, am ceva ciudat în mine, ceva care se numește <<morală>> și care știu că nu te ajută să ajungi prea departe în lumea asta, dar ce vreți, așa-s eu făcută, mama mea e așa, bunica mea era așa. Poate sunt persoana potrivită la locul nepotrivit, sau persoana nepotrivită în locul potrivit, în orica caz nu mă aflu unde trebuie. De aceea am nevoie să înțeleg ce să fac cu viața mea.”

Și: „Nu plecați doar să fugiți de ceva și nu rămâneți doar pentru că nu aveți curajul să o luați pe drumri noi. Fiți mereu deschiși pentru orice schimbare, alegeți-vă un țel și urmăriți-l, dar să știți că se poate oricând da greș, pentru că nimeni nu e perfect. Și să nu încetați niciodată să fiți curioși, pentru că și curiozitatea e o formă de curaj.”

 

 

Lorenzo Marone – Mâine poate am să rămân. Editura Humanitas fiction, colecția Raftul Denisei, Traducere din italiană și note de Gabriela Lungu. 321 pag.

 

 

Topic: 

Format: